ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6901/2013

Decizia nr. 6901/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai 2012, reclamantul a chemat în judecata pe pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligata parata la emiterea unei decizii prin care sa i se recunoască dreptul de a-și exercita profesa de practician în insolvență la nivelul Tribunalului Botoșani, precum și la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat atât prin refuzul de a-i rezolva cererea, nerăspunzându-i nici până în prezent la solicitarea sa, cât și pentru nerecunoașterea implicită a dreptului subiectiv pe care îl pretinde.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței Curții de Apel Suceava, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

După declinare, prin rezoluție i s-a pus în vedere reclamantului sa timbreze acțiunea cu suma de 4 RON taxa judiciară de timbru și 30 de bani timbru judiciar, având în vedere că acțiunea reclamantului are doua capete de cerere, unul privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii și al doilea privind plata unor despăgubiri.

Când a depus acțiunea pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul a timbrat numai capătul de cerere privind plata despăgubirilor, nu și primul capăt de cerere.

Pentru termenul din 19 septembrie 2012 reclamantul a fost citat la domiciliul indicat în acțiune cu mențiunea achitării taxei de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 30 de bani.

Prin Sentința civilă nr. 5099 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea formulată de reclamantul A., ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a pus în discuție excepția insuficientei timbrări a acțiunii reclamantului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că nu s-a achitat de către reclamant taxa de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,3 RON aferenta capătului de cerere principal, respectiv obligarea la emiterea unui act administrativ.

Față de cele reținute mai sus și de dispozițiile art. 3 lit. m), 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, Curtea a anulat acțiunea reclamantului ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că în mod eronat instanța a considerat că la depunerea acțiunii a timbrat "numai capătul de cerere privind plata despăgubirilor nu și primul capăt de cerere". Dimpotrivă, odată cu depunerea cererii, a anexat două chitanțe privind taxa de timbru aferentă celor două capete de cerere, una de 39 de RON, iar cealaltă de 5 RON.

În acest sens, recurentul depune copiile chitanțelor respective și răspunsul Direcției de Taxe și Impozite a Municipiului Botoșani prin care i s-au comunicat copiile de pe cele două chitanțe pentru a le depune ca dovadă în recurs.

Mai mult, susține recurentul, Curtea a apreciat în mod eronat că potrivit dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea 146/1997 ar fi trebuit să timbreze primul capăt de cerere cu 4 RON.

În opinia sa, acțiunea nici nu trebuia timbrată decât cu 39 de RON, întrucât art. 3 lit. m), care are ca domeniu de reglementare timbrarea cererilor introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, cuprinde două subdiviziuni (liniuțe) referitoare la cele două situații concrete care pot exista în practică.

Prima liniuță se referă la situația în care se solicită doar anularea actului sau recunoașterea dreptului pretins (taxă de timbru 4 RON). A doua are în vedere "cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON".

Pentru aceste motive, solicită să se constate, pe de o parte, că taxa de timbru de 39 de RON era suficientă pentru ambele capete de cerere, iar pe de altă parte, că oricum a timbrat și separat cu 5 RON pentru primul capăt de cerere - date fiind tocmai eventualele diferențe de interpretare juridică a textului de la lit. m) a art. 3.

În concluzie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicită respingerea excepției insuficientei timbrări, admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății pe fond.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Sentința civilă nr. 5099 din 19 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus anularea acțiunii formulate de reclamantul A., ca insuficient timbrată.

Cu privire la primul motiv invocat de recurent, respectiv susținerile acestuia potrivit cărora ar fi timbrat ambele capete de cerere ale acțiunii, însă instanța de judecată nu a observat cele două chitanțe, Înalta Curte constată faptul că la momentul depunerii acțiunii acesta nu depusese dovada achitării taxei de timbru de 4 RON.

Acesta este și motivul pentru care instanța a dispus citarea recurentului pentru termenul din 19 septembrie 2012 cu mențiunea depunerii taxei de timbru în valoare de 4 RON, precum și a timbrului judiciar de 30 de bani.

Întrucât recurentul nu s-a conformat obligației legale de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar, în mod justificat instanța de judecată la termenul din 19 septembrie 2012 a respins acțiunea ca insuficient timbrată, dând astfel eficiență prevederilor art. 3 lit. m) și 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995.

Așadar, este culpa recurentului că nu a dat curs solicitărilor instanței de judecată. Faptul că acesta a efectuat diligențele necesare, depunând copii ale chitanțelor, însă ulterior momentului pronunțării Sentinței civile nr. 5099/2012, nu justifică invocarea prezentelor motive de recurs, instanța de judecată de fond soluționând cauza în mod legal, în raport de documentele existente la dosar la momentul soluționării cauzei.

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de recurent, respectiv eronata interpretare dată de instanța de fond dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, această critică este neîntemeiată, întrucât acțiunea recurentului a avut doua capete de cerere, un prim capăt privind obligarea la emiterea unei decizii prin care să-i fie recunoscut dreptul de a-și exercita profesia de practician în insolvență la nivelul Tribunalului Botoșani, iar al doilea se referea la plata unor despăgubiri.

Conform art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege: cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris - 4 RON; cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON."

Potrivit art. 14 din același act normativ, "când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel."

Mai mult, art. 11 din Norma metodologică pentru aplicarea Legii nr. 146 prevede că atunci "când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, dintre care unele evaluabile și altele neevaluabile în bani, taxa judiciară de timbru se datorează distinct pentru fiecare capăt de cerere, după natura lui, cu excepția cazurilor în care, prin lege, se prevede altfel."

Coroborând textele legale mai sus-amintite, este evident că recurentul, prin formularea unei acțiuni cu două capete de cerere, trebuia să timbreze pentru fiecare în parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 5099 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - MI