ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 14 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3.075.600 RON, reprezentând despăgubiri conform poliței de asigurare x - dosar de daună deschis sub nr. x; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1553 din 10 octombrie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B., ca nefondată, și a obligat reclamanta la plata onorariilor de expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B., prin avocat. Aceeași parte a formulat cerere de repunere în termenul de apel și apel prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență D..

Prin încheierea nr. 28 din 22 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis cererea de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru și a dispus scutirea petentei S.C. A. S.R.L. de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 17.180 de RON.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare referitor la cererile de apel formulate în cauză. Față de apelul formulat prin avocat, a invocat excepția netimbrării, a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat, respingerea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant și respingerea căii de atac ca neîntemeiate. Față de apelul formulat prin lichidator judiciar a solicitat anularea cererii de apel deoarece nu conține mențiuni cu privire la hotărârea atacată, a invocat lipsa de temeinicie a cererii de repunere pe rol și tardivitatea apelului și a solicitat respingerea căii de atac ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 4 din 10 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția netimbrării apelului și, în consecință, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de către reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin cererea de recurs formulată prin administrator B., recurenta-reclamantă a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Se arată că cererea de apel a fost formulată de către administratorul statutar și a fost însușită de către administratorul judiciar, instanța de apel admițând cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru și că anularea ca netimbrat a apelului constituie o încălcare a art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta invocă, de asemenea, încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Arată, totodată, recurenta că, raportat la dispozițiile art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, încheierea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru este o veritabilă hotărâre judecătorească, instanța neputând reveni asupra acesteia. Se mai arată că sancțiunea pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu putea fi dispusă decât după aducerea la cunoștință a acestei obligații și că anularea cererii de apel a fost dispusă fără soluționarea cererii de acordare de facilitate la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Această cerere de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată prin avocat, recurenta-reclamantă a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Se susține că, prin decizia pronunțată, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 28 din 22 noiembrie 2018, definitivă, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., fiind dată și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de procedură, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta arată că, în mod greșit, instanța de apel a calificat cererea depusă de administratorul judiciar C.I.I. D. ca fiind un nou apel, deși aceasta reprezenta o completare a motivelor inițiale, și că în mod greșit, instanța de apel a reținut că cererea de reexaminare a privit apelul declarat de administratorul judiciar C.I.I. D., deși, în realitate, cererea de reexaminare privește taxa judiciară de timbru comunicată administratorului B.. Autoarea căii de atac afirmă că prin decizia atacată, curtea de apel a reanalizat motivele cererii de reexaminare, arătând că nu se impune a fi scutită societatea dacă apelul nu este formulat de administratorul judiciar.

Se mai arată că în hotărârea recurată se reține faptul că societății A. S.R.L. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, iar aceastaa formulat cerere de reexaminare, care a fost admisă. Ca urmare a reținerii admiterii cererii de reexaminare, în mod contradictoriu reține instanța de apel faptul că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel.

Recurenta-reclamantă susține că, deși nu a pus în discuția părților, instanța de apel s-a pronunțat și cu privire la incidența art. 115 alin. (1) din Legea 85/2014, încălcând principiile oralității dezbaterilor și contradictorialității, astfel că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate și se impune a fi casată.

Această cerere de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ.

La 2 aprilie 2019, S.C. E. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie.

La 18 aprilie 2019, recurenta-reclamantă a depus dovada însușirii recursului de către lichidatorul judiciar C.I.I. D. și împuternicirea avocațială a avocatului care a formulat a doua cerere de recurs, semnată de lichidatorul judiciar.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs formulate de administratorul statutar B. față de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și excepția nulității cererii de recurs formulate prin avocat F. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

La 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, în complet de filtru, recursul declarat de recurenta-reclamantă prin lichidator judiciar împotriva deciziei nr. 4 din 10 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și a fixat termen în ședință publică la 4 noiembrie 2020, cu citarea părților, în vederea discutării excepției nulității recursului, prorogând discutarea cererii de intervenție accesorie formulată de S.C. E. S.R.L.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu privire la excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, instanța supremă reține că cererea de recurs formulată prin administrator statutar B. a fost transmisă prin poștă eletronică la 7 martie 2019, fiind urmată de cererea de recurs formulată și semnată prin avocat, cu împuternicire avocațială în dosarul de recurs. Se mai reține că cererea de recurs a fost însușită de lichidatorul judiciar, conform adresei aflate la dosar. Având în vedere dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care cererile adresate instanțelor de judecată pot fi formulate și prin poștă electronică, Înalta Curtea va respinge excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.

Cu privire la recursul formulat, instanța supremă reține că deși prin cele două cereri de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurenta critică soluția de anulare ca netimbrat a apelului declarat prin administrator B. împotriva sentinței nr. 1553 din 10 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susținând că cererea prin care a declarat respectiva cale de atac nu este supusă timbrajului.

Înalta Curte va avea în vedere cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt similare celor ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acest din urmă act normativ înlocuind și abrogând Legea nr. 146/1997. Ambele texte de lege prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeași instanță.

Din considerentele deciziei recurate se constată că partea, în calitate de apelantă la acel moment, a fost înștiințată despre obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 17.810 RON și că nu s-a conformat acestei obligații și nici nu a formulat o cerere de reexaminare.

Se mai constată că prin încheierea nr. 28 din 22 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis cererea de reexaminare formulată de A. S.R.L. însușită de lichidatorul judiciar C.I.I. D. și a dispus scutirea petentei de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 17.180 RON pentru recursul astfel formulat.

Astfel cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. 7/2014, mai sus menționate, problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată nu este exclusă din sfera obiectului reexaminării, ea putând fi analizată în cadrul acestui demers, iar aspectele dezlegate prin încheierea respectivă intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului. Instanța supremă a apreciat că limitarea posibilității părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația sa unei instanțe imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicție.

Pentru aceste considerente, respectiv față de cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) raportat la art. 517 C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. și prin administrator B..

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă C. S.A. a sumei de 17.393,04 RON RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată de intimata-pârâtă.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. și prin administrator B. împotriva deciziei nr. 4 din 10 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 17.393,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.