ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2019

Ședința publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 18 aprilie 2016, sub nr. x/2016, ulterior modificată, reclamanta A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții B. S.R.L., C., D.. și E., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, art. 1289-1294 și art. 1369-1370 C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, art. 272 din Legea nr. 31/1990 și art. 453 C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 februarie 2017, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția nulității celui de-al doilea capăt de cerere.

Prin sentința nr. 41/LP/2017 din 9 martie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 7 iunie 2017 și completată prin sentința nr. 138/LP/2017 din 29 iunie 2017, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.; a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și a respins ca lipsită de interes cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., C., D.. și E.; a obligat-o pe reclamantă la plata către fiecare pârât a cheltuielilor de judecată parțiale de 3.000 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât A. S.R.L., cât și B. S.R.L. și D.., iar împotriva încheierii din 16 februarie 2017 a declarat apel numai A. S.R.L.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10.651,50 RON, pentru soluționarea apelului său.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în apel, apelanta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de A. S.R.L.

Prin decizia nr. 52/C/2018 - A din 13 martie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă; a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă și apelanții-pârâți D.. și B. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a anulat-o în parte, în ceea ce privește admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii reclamantei ca lipsită de interes și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; a menținut dispozițiile sentinței atacate privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. și a obligat-o pe reclamantă la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21.303 RON, datorată în primă instanță.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei atacate, în privința dispoziției de obligare la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21.303 RON, datorată în primă instanță și a taxei în cuantum de 10.651,5 RON, datorată în apel, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, autoarea recursului a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concret, s-a arătat, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod nelegal, prin încheierea din 30 ianuarie 2018, că acțiunea are caracter evaluabil în bani. Astfel, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru în apel, instanța s-a raportat în mod greșit la valoarea capitalului social deținut de B. S.R.L. de la data introducerii acțiunii, respectiv la valoarea de 1.769.800 RON.

Deși legiuitorul prevede că acțiunea în constatare, inclusiv cea în constatarea simulației, se timbrează cu o taxă fixă de 100 RON, iar, în apel, cu jumătate din taxa datorată în primă instanță, instanța de apel s-a substituit legiuitorului, stabilind o taxă într-un cuantum ridicat prin adăugare la lege.

Recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel a apreciat în mod în greșit că acțiunea introductivă are două capete de cerere. În realitate, acțiunea are ca obiect constatarea simulației formei de organizare a societății C., cu consecința atragerii răspunderii acestei societăți pentru faptele cauzatoare de prejudicii.

În aceste condiții, autoarea recursului a subliniat că acțiunea introductivă are un singur capăt de cerere în constatare. Chiar dacă ar fi acceptată ipoteza reținută de instanța de apel în sensul că acțiunea are două capete de cerere, ambele au ca obiect o acțiune în constatare neevaluabilă în bani.

Recurenta-reclamantă a criticat considerentul prin care instanța de apel a impus achitarea unei taxe judiciare de timbru la valoare pentru soluționarea primului capăt de cerere. În acest sens, a arătat că, în caz de admitere a acestui capăt de cerere, capitalul social al societății B. S.R.L. nu va fi afectat, iar activitatea societară nu va comporta modificări.

În plus, efectele constatării simulației sunt opozabile doar recurentei-reclamante, orice terț interesat neputându-se prevala de hotărârea ce va fi pronunțată în cauză.

În aceste condiții, autoarea recursului a subliniat că este eronată concluzia instanței de apel în sensul că acțiunea este evaluabilă în bani și că valoarea litigiului se determinată prin raportare la valoarea capitalului social al societății B. S.R.L.

În partea finală a cererii de recurs, s-a arătat că taxa judiciară de timbru datorată în apel era de 50 RON, reprezentând jumătate din taxa datorată în primă instanță de 100 RON, conform art. 23 raportat la art. 8 din O.U.G. nr. 80/2013.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 28 iunie 2018, intimații-pârâți B. S.R.L., C. și D.. au invocat excepțiile inadmisibilității recursului și autorității de lucru judecat, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 17 iulie 2018, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimații-pârâți.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 25 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai recurenta-reclamantă a depus un punct de vedere, prin care a arătat că este de acord cu soluția propusă prin raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepțiile inadmisibilității recursului și autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia pronunțată în apel și nu încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Chiar dacă criticile din cererea de recurs vizează dispoziția de obligare a recurentei-reclamante la plata taxei judiciare de timbru, admisibilitatea recursului se determină în funcție de obiectul litigiului. Or, litigiul are ca obiect constatarea simulației și inopozabilității unui act juridic față de recurenta-reclamantă.

Cum acțiunea în constatarea simulației nu se înscrie în cazurile de excludere a dreptului la recurs după criteriul materiei, prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia instanței de apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, excepția inadmisibilității recursului este nefondată.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat în raport de încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța supremă constată că această excepție presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Cum obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 52/C/2018 - A din 13 martie 2018, iar prin încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă calea de atac specială a reexaminării împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 referitor la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, rezultă că nu este întrunită cerința identității de obiect.

Nefiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, rezultă că excepția autorității de lucru judecată este nefondată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepțiile inadmisibilității recursului și autorității de lucru judecat.

În ședința din 9 aprilie 2019, constatând că atât recurenta-reclamantă, cât și intimații-pârâți și-au exprimat acordul de soluționare a recursului în completul de filtru, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, Înalta Curte va proceda la examinarea recursului în completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-reclamantă critică dispoziția privind obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru calculată la valoare, susținând, în esență, că acțiunea în constatarea simulației nu este evaluabilă în bani, astfel încât taxa judiciară de timbru datorată în apel era de 50 RON, iar în primă instanță de 100 RON, conform art. 23 raportat la art. 8 din O.U.G. nr. 80/2013.

În legătură cu aceste critici, instanța supremă constată că, prin încheierea din 30 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10.651,50 RON, pentru soluționarea apelului său.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în apel, apelanta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Cum art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru are caracter definitiv, rezultă că încheierea din 9 februarie 2018 este definitivă.

Așadar, modul de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate în apel nu mai poate fi criticat în calea de atac a recursului.

În sprijinul acestei concluzii poate fi evocată și decizia nr. 7/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Cum calea specială de atac a reexaminării taxei judiciare de timbru este prevăzută atât în Legea nr. 146/1997, cât și în O.U.G. nr. 80/2013, rezultă că statuarea completului competent să judece recursul în interesul legii se impune a fi respectată și în prezentul litigiu, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Cu privire la dispoziția din decizia recurată privind obligarea recurentei-reclamante la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21.303 RON, datorată în primă instanță, prezintă relevanță considerentele încheierii din 9 februarie 2018, care au stat la baza soluției de respingere a cererii de reexaminare.

Astfel, în considerentele acestei încheieri, s-a reținut că acțiunea are ca obiect constatarea simulației contractului de societate reprezentat de actul constitutiv al societății B. S.R.L., contract ce dă naștere unor drepturi și obligații cu caracter patrimonial, al căror conținut poate fi evaluat în bani. În continuare, s-a reținut că, în condițiile în care art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că acțiunile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial se timbrează la valoare, iar acțiunea în constatarea simulației contractului de societate reprezentat de actul constitutiv se circumscrie acestei categorii, taxa judiciară de timbru se calculează la valoare.

Având în vedere că soluția din încheierea anterior evocată a avut la bază considerentele prin care instanța a reținut natura evaluabilă în bani a acțiunii în constatarea simulației, rezultă că aceste considerente au intrat în autoritatea lucrului judecat, întrucât sprijină și justifică soluția din dispozitiv.

În acest sens, pot fi evocate dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În aceste condiții, stabilirea taxei judiciare de timbru la valoare reprezintă o chestiune definitiv tranșată pe parcursul litigiului, intrată în autoritatea lucrului judecat, conform art. 430 alin. (2) raportat la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, criticile care vizează dispoziția din decizia recurată privind obligarea recurentei-reclamante la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 21.303 RON, datorată în primă instanță, urmează a fi înlăturate pentru a se asigura respectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a încheierii din 9 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Pentru aceste motive, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile inadmisibilității recursului și autorității de lucru judecat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 52/C/2018 - A din 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2019.