ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 30 iulie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., C., D., a solicitat obligarea pârâților la plata în mod solidar a sumei de 125.000 euro (echivalentul sumei de 556.625 RON), reprezentând debit principal și dobânda legală calculată de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 82/LP/2017 din 02 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, a fost respinsă excepția de necompetență invocată din oficiu, în ceea ce privește acțiunea formulară și modificată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta D., societate în insolvență, prin lichidator E. Ungaria, societate pârâtă radiată din evidențe în urma finalizării procedurii simplificate de lichidare.

A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei D., excepție invocată de reclamantă și a fost respinsă acțiunea formulată și modificată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții C. și F. S.A..

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată și modificată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C..

A fost admisă acțiunea formulată și modificată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, în consecință: a fost obligată această pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 125.000 euro sau echivalent RON, calculat la cursul B.N.R. din data de 11.12.2013, reprezentând debit principal și la plata dobânzii legale, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă.

A fost respinsă acțiunea formulată și modificată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta F. S.A., în calitate de asigurator.

A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta G. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, în consecință: a fost obligată această pârâtă la plata către intervenientă a sumei de 197.362 RON taxe vamale și la plata dobânzilor legale calculate conform art. 27 din Convenția CMR, de la data formulării prezentei cereri până la plata efectivă. A fost respins restul pretențiilor cu privire la plata sumei de 1.650 RON cheltuieli.

A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta G. S.R.L. față de pârâta F. S.A., în calitate de asigurator și față de pârâții H. și I..

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumelor de 9.172 RON și contravaloarea în RON la curs B.N.R. la data plății efective și integrale a sumei de 1.133 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. a fost obligată reclamanta A. S.R.L. la plata către pârâta C. a sumei de 4.420 RON cheltuieli de judecată.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către intervenienta G. S.R.L. a sumei de 11.594,24 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel intervenienta S.C. G. S.R.L., prin J. S.R.L., pârâta S.C. B. S.R.L. și reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din 7 iunie 2018, pronunțata de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014 - A, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat soluționarea apelurilor formulate de apelantele S.C. G. S.R.L., prin J. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații C., D., prin lichidator judiciar E., societate radiată conform sentinței defiitive din 03.03.2016, publicată în data de 05.05.2016 în Monitorul Oficial al Firmelor din Ungaria, S.C. F. S.A., H. și I., împotriva sentinței 82/LP/2017 din 02 mai 2017 și s-a dispus trimiterea cauzei la arhivă, spre păstrare, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2014

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei încheieri.

Recurenta apreciază că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, arătând că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate (facultativ) suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Recurenta arată că, prin adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor depusă la dosarul cauzei, în dosarul nr. x/2014 a fost dispusă începerea urmăririi penale in rem, începând cu data de 14.07.2014, iar în data de 02.03.2015 cauza a fost trecută în evidența cauzelor cu autori neidentificați.

Potrivit recurentei, prin raportare la aceste aspecte, soluția de suspendare este nelegală, întrucât pentru a se dispune suspendarea facultativă în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu este suficientă începerea urmăririi penale cu privire la faptă, potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen., fiind necesară începerea urmăririi penale in personam.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatele S.C. G. S.R.L., prin J. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. F. S.A. și C. au formulat întâmpinări.

Intimata S.C. G. S.R.L., prin J. S.R.L., a solicitat admiterea recursului motivat de faptul că în cauză nu se putea dispune suspendarea facultativă.

Intimatele S.C. F. S.A., C. și S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus note de ședință cu privire la raport.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020 a fost admis în principiu recursul, fiind fixat termen la data de 18 martie 2020, cu citarea părților.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este rămas fără interes, pentru următoarele considerente:

Partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare a acțiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Conform dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, ultima condiție nemaifiind îndeplinită în speță, recurenta-reclamantă nemaiavând interes în susținerea căii de atac promovate, având în vedere că judecata apelului a fost redeschisă, iar Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a soluționat cauza prin decizia nr. 385/C/2019-A din 21 noiembrie 2019.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014-A, ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014-A, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.