ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 279/2020

HOTĂRÂRE

04.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 279/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la 14 martie 2017, înregistrată sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat obligarea pârâților L., M. și N. la plata, în solidar, către reclamanți a următoarelor sume: 12.937,50 RON către reclamantul A.; 656 RON către reclamantul B.; 7.309,92 RON către reclamantul C.; 224,61 RON către reclamantul D.; 572 RON către reclamantul E.; 1.942,10 RON către reclamantul F.; 3.288,70 RON către reclamanta G.; 1.679,50 RON către reclamantul H.; 1.812,95 RON către reclamantul I.; 767,50 RON către reclamanta K. și 3.000,03 RON către reclamanta J..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1450/2017 din 28 decembrie 2017, Judecătoria Costești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. și N.; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâții M. și N.; i-a obligat pe reclamanți la plata, în solidar, către pârâtul L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanții.

Prin decizia nr. 5736/2018 din 20 decembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții.

Prin încheierea din 12 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel.

Pentru a hotărî astfel, secția I civilă a constatat că, prin hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, toate litigiile cu profesioniști intră în competența secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, indiferent de instanța care le-a soluționat în fond.

Secția I Civilă a mai reținut că acțiunea a fost formulată împotriva asociaților unei societăți, în prezent desființată și are ca obiect obligarea acestora la plata drepturilor cuvenite din contractele de arendare, încheiate de reclamanți cu societatea respectivă.

Aceeași secție a constatat că acțiunea privește un litigiu cu profesioniști, dintre cele prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011 și la care se referă hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Costatând că recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la 24 aprilie 2019, secția I civilă a apreciat că repartizarea cauzei la această secție s-a făcut cu încălcarea hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile, de Contencios și Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Pitești sub nr. x/2017*.

Prin decizia nr. 1729/R-COM din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de Contencios și Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secția a II-a civilă a reținut că obiectul cauzei este unul civil, fiind reprezentat de plata unor despăgubiri, în temeiul răspunderii civile delictuale, ca urmare a faptului că prin atitudinea pârâților, care au procedat la radierea unei societăți obligate la plata sumelor menționate într-o hotărâre judecătorească, executarea silită a debitoarei persoană juridică nu a mai fost posibilă, sumele respective urmând a fi suportate de foștii asociați.

Aceeași secție a constatat că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanței stabilește obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secții, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele din materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluționate în continuare de secția I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a reținut că stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competența materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016.

Așadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv și contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Aceeași secție a constatat că acțiunea vizează atât sub aspectul cadrului procesual subiectiv activ, cât și a celui pasiv persoane fizice, neprofesioniști.

Totodată, a constatat că acțiunea are ca obiect plata unor sume de bani pentru o atitudine pretins frauduloasă a pârâților, care a determinat imposibilitatea executării unei hotărâri judecătorești, pronunțate în contradictoriu cu un profesionist, în prezent radiat.

Aceeași secție a mai reținut că nu este vorba despre o opoziție prevăzută de Legea nr. 31/1990 la hotărârea asociaților și nici despre o procedură reglementată de legea specială, ci despre o acțiune de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Prin urmare, secția a II-a civilă a apreciat că litigiul dedus judecății nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii menționate a colegiului de conducere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 decembrie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect despăgubirile pretinse de reclamanți pentru fraudarea drepturilor lor, ca urmare a radierii societății O. S.R.L., prin decizia de dizolvare și lichidare adoptată de pârâții N. și M., în calitate de foști asociați, având drept consecință imposibilitatea executării societății.

Așadar, pretinsa faptă ilicită are la bază hotărârea adunării generale a asociaților societății O. S.R.L., prin care pârâții N. și M., în calitate de foști asociați, au aprobat dizolvarea și lichidarea societății în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 31/1990.

Chiar dacă acțiunea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală de drept comun, instanța supremă reține că pretinsa faptă ilicită a pârâților, de adoptare a hotărârii de dizolvare și lichidare a societății, nu poate fi disociată de prevederile Legii nr. 31/1990.

Ca atare, atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților este indisolubil legată de modul în care aceștia au acționat în cadrul societății O. S.R.L., în calitate de foști asociați.

În aceste condiții, instanța supremă reține că litigiul dedus judecății prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, referitoare la cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990.

Fiind un litigiu ce prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, rezultă că soluționarea acestuia este de competența materială procesuală a unei secții specializate.

Împrejurarea că niciuna dintre părțile în litigiu nu deține calitatea de profesionist, în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu poate conduce la concluzia contrară, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.