ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4704/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 3900/105 din 19 iulie 2010, R.Gh. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, recuperarea tuturor

prejudiciilor materiale și morale pe care le-a suportat și le va suporta cu

soluționarea cazului privind imobilul situat în Ploiești, str. P. nr. X al

cărui proprietar-moștenitor este, de fapt și de drept, și pentru care a

solicitat restituirea în natură în baza Legii nr. 10/2001.

De asemenea, a

solicitat anularea tuturor cheltuielilor judiciare ce îi sunt pretinse privind

revendicarea imobilului, precum și plata despăgubirilor materiale și morale,

reactualizate la zi.

La termenele de

judecată de la 25 noiembrie 2010 și 20 ianuarie 2011 s-a dispus citarea

petentului cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 85

RON (din totalul de 95 RON stabilit de instanță); de a preciza acțiunea, de a

indica temeiul de drept și valoarea pretențiilor, pentru ca instanța să

aprecieze asupra competenței materiale și a timbrajului; de a face precizări cu

privire la solicitarea de a fi exonerat de cheltuielile din alte cauze,

valoarea acestora, indicarea cauzelor, precum și cu privire la despăgubirile

morale și materiale solicitate.

Întrucât petentul nu

a dat curs acestor dispoziții, la următorul termen de judecată din data de 17

februarie 2011, instanța, din oficiu, a invocat excepția insuficientei

timbrării a cererii și, admițând excepția, în temeiul art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 3 din O.G. nr.

32/1995, a anulat ca insuficient timbrată cererea (Sentința nr. 297 din 17

februarie 2011 a Tribunalului Prahova, secția civilă).

S-a reținut că

dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 alin. (1) din

Constituția României și garantat prin art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces

echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de

lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.

Art. 6 parag. 1 din

Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii

unei taxe de timbru exorbitante, fără nici o legătură cu șansele de câștig a

cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, împreună cu lipsa

posibilităților financiare ale recurentului, constituie, în fapt, o descurajare

și o limitare a accesului liber la justiție (cauza Weismann c. României).

Or, în speță, sumele

stabilite în sarcina petentului cu titlu de taxe de timbru nu au un cuantum

exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice, a mai reținut prima

instanță.

Împotriva acestei

sentințe petentul a declarat recurs, care a fost, de asemenea, anulat ca

netimbrat, prin Decizia nr. 387 din 17 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Împotriva acestei din

urma decizii reclamantul a declarat prezentul recurs.

Având a se pronunța

asupra unei căi de atac, instanța urmează a verifica, cu prioritate,

admisibilitatea acesteia.

Una din regulile

generale referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este

legalitatea acestora, ceea ce înseamnă că ele sunt instituite de lege. O

hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres

prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor

judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional. Art. 129 din Constituție evocă nu numai faptul că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în

condițiile legii.

Cu privire la calea

extraordinară de atac a recursului, instanța reține că art. 299 C. proc. civ.

reglementează categoriile de hotărâri judecătorești ce pot fi atacate cu recurs

și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul

de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate.

În cauza de față,

calea de atac este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care

s-a soluționat un recurs, Decizia nr. 387/2011 a Curții de Apel Ploiești fiind,

așadar, o hotărâre irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, nu

este susceptibilă de reformare pe calea recursului, conform prevederilor art.

299 C. proc. civ. mai sus enunțate neexistând posibilitatea să se declare

recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțată de

instanța de recurs.

Din cele ce preced,

rezultă că petentul nu mai avea deschisă calea unui nou recurs în cauză, urmând

a se respinge recursul de față, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.Gh. împotriva Deciziei nr. 387

din 17 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM