ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3201/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2100 din 3 decembrie 2009, Tribunalul Prahova a admis excepția netimbrării invocată, din oficiu, și a anulat acțiunea reclamanților G.G. și G.L., pentru netimbrare, reținând următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat să fie obligați pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-teren în suprafață de 2500 mp, situat în comuna Blejoi, reclamanții nu au prețuit valoarea obiectului cauzei și nici nu au achitat o taxă de timbru. Cererile de chemare în judecată evaluabile în bani se timbrează proporțional și progresiv, în raport de valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 112 C. proc.

civ. [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997]. S-a reținut, că valoarea obiectului litigiului a fost stabilită prin expertiză la suma de 145 Euro/mp; că reclamanții, deși au contestat permanent taxa de timbru, nu au arătat care este taxa corectă, în opinia lor, și că, deși au fost citați cu mențiunea de a achita taxa de timbru, arătându-se și cuantumul acesteia, pentru termenul din 26 noiembrie 2009, reclamanții nu s-au conformat acestei dispoziții legale.

Prin decizia nr. 107 din 18 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți, reținând, în esență, următoarele: Împrejurarea că apelanții au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, ce a fost admisă, nu poate fi avută în vedere în exercitarea controlului legalității sentinței apelate, întrucât această cerere nu a fost adusă la cunoștința instanței, pe de o parte, iar, pe de altă parte, formularea cererii de reexaminare nu a fost invocată prin motivele de apel, ci, numai oral, în fața instanței de apel, și că, deși apelanții au susținut că au achitat taxa judiciară de timbru, conform valorii precizate de aceștia, acest lucru nu rezultă din actele și lucrările dosarului.

De asemenea, s-a mai reținut că, deși prin motivele de apel s-au formulat critici privind hotărârea de declinare a competenței pronunțate de Judecătoria Ploiești, aceste critici nu mai pot fi examinate, întrucât hotărârea a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului ca tardiv, prin decizia civilă nr. 626/2009 a Tribunalului Prahova. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că excepția de nulitate a actelor de procedură efectuate în primă instanță, prin care s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, a fost soluționată de instanța de recurs, și nu de Tribunalul Prahova, care a fost învestit cu soluționarea pricinii, astfel că hotărârea pronunțată în fond este dată cu încălcarea competenței altei instanțe, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc.

civ.; că potrivit art. 18 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei, după valoarea obiectului litigiului, revenea Judecătoriei Ploiești; că instanța de apel, cu ocazia soluționării apelului, a reținut greșit că reclamanților le aparține culpa pentru anularea acțiunii, deși li s-a admis cererea de reexaminare și s-a constata că au obligația de a achita suma de 16.186 RON, în loc de 152.250 RON, cu titlu de taxă de timbru, și că hotărârea în reexaminare a fost dată ulterior pronunțării sentinței primei instanțe, la 11 decembrie 2009, iar hotărârea a fost pronunțată la 3 decembrie 2009. Examinând decizia în limita criticilor formulate de recurenții-reclamanți, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 304 alin. (3) C. proc.

civ. „casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu încălcarea competenței primei instanțe”. În speță, reclamanții susțin că prima instanță, Tribunalul Ploiești, a pronunțat sentința apelată cu încălcarea competenței Judecătoriei Ploiești, întrucât față de valoarea obiectului litigiului, acestei din urmă instanțe îi revenea competența de soluționare a cauzei în primă instanță. Această critică nu poate fi primită și analizată, așa cum corect a reținut instanța de apel, întrucât hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în favoarea Tribunalului Ploiești, sentința civilă nr. 9510 din 24 octombrie 2008, a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 626 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Or, problema de drept dezlegată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate face obiectul dezbaterilor ulterioare, în același dosar sau în alte procese. Critica potrivit căreia competența de soluționare a cauzei, după valoarea obiectului litigiului, revine Judecătoriei Ploiești, potrivit art. 18 1 C. proc. civ., de asemenea, nu poate fi primită și analizată, pe de o parte, față de considerentele mai sus expuse, iar, pe de altă parte, față de împrejurarea că obiectul controlului judiciar, pe calea prezentului recurs, îl reprezintă hotărârea pronunțată în fond, pe excepția netimbrării acțiunii, soluție menținută prin decizia recurată. De aceea, critica formulată de reclamanți, potrivit căreia Tribunalul Ploiești a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței Judecătoriei Ploiești, este nefondată.

Criticile formulate de recurenții-pârâți potrivit cărora greșit instanța de apel a menținut prin decizia atacată hotărârea primei instanțe, prin care s-a anulat, ca netimbrată, acțiunea reclamanților, deși aceștia au formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea din 11 decembrie 2009, pronunțată ulterior sentinței apelate, s-a admis cererea de reexaminare și s-a stabilit în sarcina acestora obligația de a achita taxa de timbru în sumă de 16.186 lei, în loc de 152.250 lei, așa cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2009, sunt fondate pentru cele ce succed: La 13 noiembrie 2009, anterior pronunțării sentinței primei instanțe, la 3 decembrie 2009, reclamanții au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită în sarcina lor, cerere soluționată la 11 decembrie 2009, deci ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe.

Instanța de apel a reținut greșit că reclamanții sunt în culpă pentru pronunțarea acestei sentințe, deoarece, pe de o parte, nu ar fi adus la cunoștință instanței că au formulat o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, deși nu exista în sarcina lor o asemenea obligație legală, iar, pe de altă parte, că acest aspect nu s-a constituit în critica prin motivele de apel formulate de reclamanți, ci a fost invocată pentru prima dată cu ocazia dezbaterilor, însă nu s-a avut în vedere că dezbaterile au avut loc la prima zi de înfățișare, criticile pe acest aspect fiind astfel formulate cu respectarea prevederilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de circumstanțele cauzei, respectiv de împrejurarea că taxa de timbru stabilită în sarcina reclamanților a fost contestată, iar, prin încheierea din 11 decembrie 2009, instanța a admis cererea de reexaminare ulterior pronunțării sentinței primei instanțe, ceea ce i-a pus pe reclamanți în imposibilitatea să se prevaleze de dispozițiile acestei încheieri în soluționarea acțiunii pe excepția netimbrării, greșit instanța de apel a menținut soluția primei instanțe pe această excepție. Nu poate fi primită nici susținerea instanței de apel în sensul că soluția primei instanțe este legală, pentru că, oricum, reclamanții nu au achitat nicio sumă cu titlu de taxă de timbru, câtă vreme nu li s-a dat posibilitatea de a achita taxa de timbru stabilită prin încheierea din 11 decembrie 2009. Mai mult, procedând astfel, instanța de apel, prin decizia recurată, a încălcat dreptul reclamanților la un proces echitabil.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va modifica decizia recurată, și, rejudecând apelul declarat de aceștia, îl va admite, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal - Tribunalul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții G.G. și G.L. împotriva deciziei nr. 107 din 18 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia în sensul că admite apelul reclamanților G.G. și G.L. împotriva sentinței nr. 2100 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.