ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3201/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2100 din

3 decembrie 2009, Tribunalul Prahova a admis excepția netimbrării invocată, din

oficiu, și a anulat acțiunea reclamanților G.G. și G.L., pentru netimbrare,

reținând următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, prin care s-a solicitat să fie obligați pârâții să le lase

reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-teren în

suprafață de 2500 mp, situat în comuna Blejoi, reclamanții nu au prețuit

valoarea obiectului cauzei și nici nu au achitat o taxă de timbru.

Cererile de chemare

în judecată evaluabile în bani se timbrează proporțional și progresiv, în

raport de valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 112 C. proc. civ. [art.

2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997].

S-a reținut, că

valoarea obiectului litigiului a fost stabilită prin expertiză la suma de 145 Euro/mp;

că reclamanții, deși au contestat permanent taxa de timbru, nu au arătat care

este taxa corectă, în opinia lor, și că, deși au fost citați cu mențiunea de a

achita taxa de timbru, arătându-se și cuantumul acesteia, pentru termenul din

26 noiembrie 2009, reclamanții nu s-au conformat acestei dispoziții legale.

Prin decizia nr. 107

din 18 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelanții-reclamanți, reținând, în esență, următoarele:

Împrejurarea că

apelanții au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, ce a

fost admisă, nu poate fi avută în vedere în exercitarea controlului legalității

sentinței apelate, întrucât această cerere nu a fost adusă la cunoștința

instanței, pe de o parte, iar, pe de altă parte, formularea cererii de

reexaminare nu a fost invocată prin motivele de apel, ci, numai oral, în fața

instanței de apel, și că, deși apelanții au susținut că au achitat taxa

judiciară de timbru, conform valorii precizate de aceștia, acest lucru nu

rezultă din actele și lucrările dosarului.

De asemenea, s-a mai

reținut că, deși prin motivele de apel s-au formulat critici privind hotărârea

de declinare a competenței pronunțate de Judecătoria Ploiești, aceste critici

nu mai pot fi examinate, întrucât hotărârea a rămas irevocabilă, prin

respingerea recursului ca tardiv, prin decizia civilă nr. 626/2009 a

Tribunalului Prahova.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, iar

în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că excepția de nulitate a actelor

de procedură efectuate în primă instanță, prin care s-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Prahova, a fost soluționată de instanța de recurs, și nu

de Tribunalul Prahova, care a fost învestit cu soluționarea pricinii, astfel că

hotărârea pronunțată în fond este dată cu încălcarea competenței altei

instanțe, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.; că potrivit art. 18

1

C.

proc. civ., competența de soluționare a cauzei, după valoarea obiectului

litigiului, revenea Judecătoriei Ploiești; că instanța de apel, cu ocazia soluționării

apelului, a reținut greșit că reclamanților le aparține culpa pentru anularea acțiunii,

deși li s-a admis cererea de reexaminare și s-a constata că au obligația de a

achita suma de 16.186 RON, în loc de 152.250 RON, cu titlu de taxă de timbru,

și că hotărârea în reexaminare a fost dată ulterior pronunțării sentinței

primei instanțe, la 11 decembrie 2009, iar hotărârea a fost pronunțată la 3

decembrie 2009.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate de recurenții-reclamanți, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 304 alin.

(3) C. proc. civ. „casarea unei hotărâri se poate cere când a fost dată cu

încălcarea competenței primei instanțe”.

În speță, reclamanții

susțin că prima instanță, Tribunalul Ploiești, a pronunțat sentința apelată cu

încălcarea competenței Judecătoriei Ploiești, întrucât față de valoarea

obiectului litigiului, acestei din urmă instanțe îi revenea competența de

soluționare a cauzei în primă instanță.

Această critică nu

poate fi primită și analizată, așa cum corect a reținut instanța de apel,

întrucât hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de Judecătoria

Ploiești, în favoarea Tribunalului Ploiești, sentința civilă nr. 9510 din 24

octombrie 2008, a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 626 din 17 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Prahova.

Or, problema de drept

dezlegată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate face obiectul

dezbaterilor ulterioare, în același dosar sau în alte procese.

Critica potrivit

căreia competența de soluționare a cauzei, după valoarea obiectului litigiului,

revine Judecătoriei Ploiești, potrivit art. 18

1

C. proc. civ., de

asemenea, nu poate fi primită și analizată, pe de o parte, față de

considerentele mai sus expuse, iar, pe de altă parte, față de împrejurarea că

obiectul controlului judiciar, pe calea prezentului recurs, îl reprezintă hotărârea

pronunțată în fond, pe excepția netimbrării acțiunii, soluție menținută prin

decizia recurată.

De aceea, critica

formulată de reclamanți, potrivit căreia Tribunalul Ploiești a pronunțat

hotărârea cu încălcarea competenței Judecătoriei Ploiești, este nefondată.

Criticile formulate

de recurenții-pârâți potrivit cărora greșit instanța de apel a menținut prin

decizia atacată hotărârea primei instanțe, prin care s-a anulat, ca netimbrată,

acțiunea reclamanților, deși aceștia au formulat cerere de reexaminare, iar

prin încheierea din 11 decembrie 2009, pronunțată ulterior sentinței apelate,

s-a admis cererea de reexaminare și s-a stabilit în sarcina acestora obligația

de a achita taxa de timbru în sumă de 16.186 lei, în loc de 152.250 lei, așa

cum s-a stabilit prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2009, sunt fondate

pentru cele ce succed:

La 13 noiembrie 2009,

anterior pronunțării sentinței primei instanțe, la 3 decembrie 2009,

reclamanții au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită în

sarcina lor, cerere soluționată la 11 decembrie 2009, deci ulterior pronunțării

hotărârii primei instanțe.

Instanța de apel a

reținut greșit că reclamanții sunt în culpă pentru pronunțarea acestei

sentințe, deoarece, pe de o parte, nu ar fi adus la cunoștință instanței că au

formulat o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de

timbru, deși nu exista în sarcina lor o asemenea obligație legală, iar, pe de altă

parte, că acest aspect nu s-a constituit în critica prin motivele de apel

formulate de reclamanți, ci a fost invocată pentru prima dată cu ocazia

dezbaterilor, însă nu s-a avut în vedere că dezbaterile au avut loc la prima zi

de înfățișare, criticile pe acest aspect fiind astfel formulate cu respectarea

prevederilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de

circumstanțele cauzei, respectiv de împrejurarea că taxa de timbru stabilită în

sarcina reclamanților a fost contestată, iar, prin încheierea din 11 decembrie 2009,

instanța a admis cererea de reexaminare ulterior pronunțării sentinței primei

instanțe, ceea ce i-a pus pe reclamanți în imposibilitatea să se prevaleze de dispozițiile

acestei încheieri în soluționarea acțiunii pe excepția netimbrării, greșit

instanța de apel a menținut soluția primei instanțe pe această excepție. Nu

poate fi primită nici susținerea instanței de apel în sensul că soluția primei

instanțe este legală, pentru că, oricum, reclamanții nu au achitat nicio sumă

cu titlu de taxă de timbru, câtă vreme nu li s-a dat posibilitatea de a achita

taxa de timbru stabilită prin încheierea din 11 decembrie 2009.

Mai mult, procedând

astfel, instanța de apel, prin decizia recurată, a încălcat dreptul

reclamanților la un proces echitabil.

Pentru considerentele

mai sus expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite

recursul declarat de reclamanți, va modifica decizia recurată, și, rejudecând

apelul declarat de aceștia, îl va admite, va desființa sentința apelată și va

trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal - Tribunalul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții G.G. și G.L. împotriva deciziei nr. 107 din 18 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia în

sensul că admite apelul reclamanților G.G. și G.L. împotriva sentinței nr. 2100

din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă, pe care o

desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul

Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2011.