ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2907/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5893 din

24 mai 2011 pronunțata de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr.

3306/288/2011, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulata de revizuenta

P.I.E. privind revizuirea Sentinței civile nr. 1373/2011, pronunțate în Dosarul

nr. 13846/288/2010, în contradictoriu cu intimata C.M., revizuenta fiind

obligată în favoarea intimatei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a

dispune astfel, instanța, constatând că hotărârea a cărei revizuire s-a

solicitat a fost atacată cu recurs, cauza având fixat termen de judecată la

data de 31 mai 2011 pe rolul Tribunalului Vâlcea, a reținut, în esență, că

aceasta nu a fost dată în apel sau recurs și nici nu evocă fondul, apreciind

astfel, prin raportare la prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., că nu

este susceptibilă de a fi atacată în calea de atac de retractare a revizuirii.

Împotriva

Sentinței civile nr. 5833 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a

declarat recurs revizuenta P.I.E., calea extraordinară de atac fiind anulată ca

netimbrată prin Decizia civilă nr. 1089/R din 17 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, recurenta-revizuentă fiind obligată la 300 lei cheltuieli de

judecata către intimata C.M.

Pentru a

dispune astfel, instanța de control a reținut că, deși recurenta a fost legal

citată cu mențiunea de achita taxa de timbru în sumă de 5 lei și 0,3 lei timbru

judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la

dosar, aceasta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa, aspect în

raport de care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 32

din 18 august 1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și completările

ulterioare și a constatat nulitatea recursului.

În baza

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală,

recurenta-revizuentă a fost obligată să plătească intimatei, cheltuieli de

judecată în cuantum de 300 lei, constând în onorariu de avocat, dovedit cu

chitanța justificativă depusă la dosar.

Împotriva

acestei decizii, revizuenta P.I.E. a formulat recurs întemeiat pe art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., calea de extraordinară de atac fiind respinsă ca

inadmisibilă prin Decizia civilă nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În motivarea

soluției pronunțate, curtea a reținut că recursul a fost formulat împotriva

unei decizii irevocabile pronunțate în recursul declarat de revizuentă

împotriva Sentinței civile nr. 5893 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea și ca atare este inadmisibil în considerarea dispozițiilor art. 377

alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la

art. 299 din același cod din care rezultă că sistemul român de jurisdicție a

statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac

stingându-se prin exercitare.

Împotriva

Deciziei civile nr. 2423/2013 din 29 mai 2013 pronunțate de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, revizuenta P.I.E. a formulat recurs criticând-o fără

să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

La data de 23

septembrie 2013, intimata C.M. a depus întâmpinare, prin care a invocat

excepția inadmisibilității recursului.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte,

deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare

de atac invocate de intimată, analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul ca

inadmisibil, în considerarea următoarelor:

Unul dintre

principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității

căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării

drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale

prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate

legal.

Principiul

enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129

din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi

căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel,

împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de

lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speța dedusă

judecății, revizuenta P.I.E., a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă

pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului ulterior atacând decizia

prin care a fost soluționată calea extraordinară de atac, din nou cu recurs.

Se constată

astfel, că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a

recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs.

Această

concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în

cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs precum și din

principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac

În concluzie,

față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă P.I.E.

împotriva Deciziei civile nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunțate de Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă.

De asemenea,

având în vedere că reclamanta recurentă revizuentă P.I.E. a căzut în pretenții,

fiind așadar, în culpă procesuală iar intimata C.M. a solicitat acordarea și a

făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în această fază procesuală,

în baza dispozițiilor art 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea

recurentei-revizuente în favoarea intimatei la plata sumei de 200 lei

cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul formulat de recurenta-revizuentă P.I.E. împotriva Deciziei

civile nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunțate de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă.

Obligă

recurenta-revizuentă P.I.E. să achite intimatei C.M. suma de 200 lei,

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV