ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2907/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5893 din 24 mai 2011 pronunțata de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 3306/288/2011, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulata de revizuenta P.I.E. privind revizuirea Sentinței civile nr. 1373/2011, pronunțate în Dosarul nr. 13846/288/2010, în contradictoriu cu intimata C.M., revizuenta fiind obligată în favoarea intimatei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța, constatând că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost atacată cu recurs, cauza având fixat termen de judecată la data de 31 mai 2011 pe rolul Tribunalului Vâlcea, a reținut, în esență, că aceasta nu a fost dată în apel sau recurs și nici nu evocă fondul, apreciind astfel, prin raportare la prevederile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., că nu este susceptibilă de a fi atacată în calea de atac de retractare a revizuirii. Împotriva Sentinței civile nr. 5833 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a declarat recurs revizuenta P.I.E., calea extraordinară de atac fiind anulată ca netimbrată prin Decizia civilă nr. 1089/R din 17 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, recurenta-revizuentă fiind obligată la 300 lei cheltuieli de judecata către intimata C.M. Pentru a dispune astfel, instanța de control a reținut că, deși recurenta a fost legal citată cu mențiunea de achita taxa de timbru în sumă de 5 lei și 0,3 lei timbru judiciar, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la dosar, aceasta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa, aspect în raport de care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 9 din O.G.

nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și completările ulterioare și a constatat nulitatea recursului. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta-revizuentă a fost obligată să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, constând în onorariu de avocat, dovedit cu chitanța justificativă depusă la dosar. Împotriva acestei decizii, revizuenta P.I.E. a formulat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., calea de extraordinară de atac fiind respinsă ca inadmisibilă prin Decizia civilă nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În motivarea soluției pronunțate, curtea a reținut că recursul a fost formulat împotriva unei decizii irevocabile pronunțate în recursul declarat de revizuentă împotriva Sentinței civile nr. 5893 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și ca atare este inadmisibil în considerarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod din care rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Împotriva Deciziei civile nr. 2423/2013 din 29 mai 2013 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, revizuenta P.I.E. a formulat recurs criticând-o fără să indice vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. La data de 23 septembrie 2013, intimata C.M. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare de atac invocate de intimată, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În speța dedusă judecății, revizuenta P.I.E., a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului ulterior atacând decizia prin care a fost soluționată calea extraordinară de atac, din nou cu recurs. Se constată astfel, că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, fiind deci irevocabilă, potrivit art 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată, la rândul său, cu recurs. Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac În concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă P.I.E. împotriva Deciziei civile nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

De asemenea, având în vedere că reclamanta recurentă revizuentă P.I.E. a căzut în pretenții, fiind așadar, în culpă procesuală iar intimata C.M. a solicitat acordarea și a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, în baza dispozițiilor art 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-revizuente în favoarea intimatei la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta-revizuentă P.I.E. împotriva Deciziei civile nr. 2429/2013 din 29 mai 2013 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă recurenta-revizuentă P.I.E. să achite intimatei C.M. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV