ÎCCJ, Decizia nr. 230/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 220 din 12 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8549/1/2009 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.F. împotriva deciziei penale nr. 3272 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu motivarea că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu conține o rezolvare a fondului cauzei, potrivit dispozițiilor art. 393 alin. (1) și art. 394 C. proc. pen. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuenta G.F.

Examinând hotărârea atacată, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal, rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, revizuenta G.F. a formulat cererea, solicitând revizuirea deciziei nr. 3272 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 791/R din 5 august 2009 a Curții de Apel Timișoara. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petentă nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conțin o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că "Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal". Mai mult decât atât, revizuenta nu a invocat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc.

pen. Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situația contrară s-ar contraveni dispozițiilor procesuale menționate și principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Criticile recurentei revizuente reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe.

Așadar, soluția primei instanțe, de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentă împotriva deciziei nr. 3272 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, este legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta G.F. împotriva sentinței nr. 220 din 12 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8549/1/2009. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuentă va fi obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta G.F. împotriva sentinței nr. 220 din 12 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8549/1/2009. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.