ÎCCJ, Decizia nr. 227/2011

Asupra recursului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1912

din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată

de revizuenta G.A. împotriva Încheierii nr. 823 din 12 mai 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2425/1/2010,

cu obligarea revizuentei, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin încheierea a cărei

revizuire s-a solicitat a fost respinsă, ca nefondată cererea petentei de

strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009

al Curții de Apel Constanța.

Astfel, prin

raportare la dispozițiile art. 393 C. proc. pen. și art. 394 C. proc. pen. instanța

a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, hotărârea atacată

necuprinzând o rezolvare a fondului cauzei și nefiind incidente niciunul din

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru

nelegalitate, netemeinicie și caracter abuziv.

Analizând recursul

prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat și va fi respins,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C.

proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în

măsura în care acestea au dat o soluționare fondului cauzei rezolvând raportul

juridic de drept substanțial, formulându-se o soluție de condamnare, achitare

sau de încetare a procesului penal.

Această concluzie

rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin (2) și alin. (3) C. proc.

pen. care reprezintă reglementarea a două condiții în care pot fi invocate

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Astfel, prin art. 394

alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la

situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de

condamnare” iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele

prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) constituie cazuri de revizuire „dacă au

dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.

Rezultă, așadar,

caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile în care hotărârea

a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.

Se va reține,

totodată că în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. raportat la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

analizează plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în

judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluția sau

ordonanța atacată, plângerea formulată și orice înscrisuri depuse de părți.

Soluțiile ce pot fi

adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției și nici a existenței

faptei în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau

încetarea procesului penal față de persoana trimisă în judecată.

Față de aspectele

prezentate se va considera că soluția pronunțată de prima instanță asupra

cererii de revizuire este justă.

Calea extraordinară

de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătorești ce nu

cuprind o soluție asupra fondului cauzei, față de specificul procedurii în care

sunt pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o încălcare gravă a

dispozițiilor art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele

ce preced în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta G.A. împotriva Sentinței nr. 1912 din

24 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 4152/1/2010.

Obligă recurenta

revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.