ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 520 din 05 iulie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 135 din

24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, în Dosarul nr. 24693/3/2009

formulată de revizuientul Ș.F.

S-a reținut de instanța de fond că nu

sunt îndeplinite condițiile exprese ale art. 394 C. proc. pen., întrucât

administrarea unor probe noi nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire,

aceste critici putând face obiectul unei cereri ce se exercită pe calea ordinară

de atac, căi deja exercitate.

Prin decizia penală nr. 232 din 20

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția

I

penală, analizând apelul revizuentului, l-a respins ca

nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul

revizuient a formulat recurs, solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este o cale extraordinară

de atac, de retractare împotriva sentințelor penale definitive și poate deveni

admisibilă doar în condițiile existenței unuia din cazurile expres și limitativ

prevăzute de lege.

Art. 394 C. proc. pen. prevede 5

cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de

revizuient, motiv pentru care instanța de fond a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de condamnat, sentință menținută de instanța de

control judiciar.

În speță, recurentul, prin cererea de

administrare de noi probe, urmărește o prelungire a probațiunii, aspect ce

excede cadrului procesual al revizuirii.

În aceste condiții, corect instanța de

apel a respins apelul împotriva sentinței penale nr. 520 din 05 iulie 2011 a

Tribunalului București, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca

nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat Ș.F. împotriva deciziei penale nr. 232 din

20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

I p

enală.

Obligă recurentul revizuient condamnat

la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21

februarie 2012.