ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 520 din 05 iulie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 135 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 24693/3/2009 formulată de revizuientul Ș.F. S-a reținut de instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile exprese ale art. 394 C. proc. pen., întrucât administrarea unor probe noi nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, aceste critici putând face obiectul unei cereri ce se exercită pe calea ordinară de atac, căi deja exercitate. Prin decizia penală nr. 232 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, analizând apelul revizuentului, l-a respins ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul revizuient a formulat recurs, solicitând reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentințelor penale definitive și poate deveni admisibilă doar în condițiile existenței unuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Art. 394 C. proc. pen. prevede 5 cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de revizuient, motiv pentru care instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat, sentință menținută de instanța de control judiciar. În speță, recurentul, prin cererea de administrare de noi probe, urmărește o prelungire a probațiunii, aspect ce excede cadrului procesual al revizuirii.

În aceste condiții, corect instanța de apel a respins apelul împotriva sentinței penale nr. 520 din 05 iulie 2011 a Tribunalului București, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat Ș.F. împotriva deciziei penale nr. 232 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I p enală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.