ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 405/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 486/2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de către revizuienta T.l împotriva Deciziei civile nr. 1095/R din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, cerere formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și obligată revizuenta să achite intimatei S.D. suma de 1.700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin Decizia civilă nr. 193/R din 12 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vaslui s-a admis excepția inadmisibil itățîi cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și pct. 2 C. proc.

civ., invocată din oficiu, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 1095/R din data de 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a menținut-o, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apei lași competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe aceste dispoziții legale. Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că revizuenta T.I. a sesizat instanța cu o cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1095/R din 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 7 C. proc.

civ., Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuenta a susținut că Decizia civilă nr. 1095/R din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui conține dispoziții potrivnice cu cele cuprinse în sentințele nr. 955/2000 și nr. 561/2009 ale Judecătoriei Murgeni, astfel că, pentru acest motiv de revizuire s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel lași. investită cu soluționarea cauzei, curtea a dispus citarea revizuentei cu mențiunea de a achita taxa judciară de timbru de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei sub sancțiunea anulării cererii, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 147/1997. Cum revizuenta T.I. nu a achitat taxa judiciară de timbru până îa termenul din 12 aprilie 2013 și nu a formulat cerere pentru acordarea de ajutor public judiciar, în temeiul art. 20 alin. (2) raportat Ia art. 3 lit. g) din Legea nr. 147/1997 s-a anulat cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În baza art. 274 C. proc. civ. revizuenta a fost obligată să plătească intimatei S.D. suma de 1.700 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs (1.500 lei onorariu apărător și 200 lei cheltuieli de transport). Hotărârea a cuprins în dispozitiv mențiunea „irevocabilă". Împotriva acestei hotărâri, revizuenta T.I. a declarat recurs, susținând în 28 de pagini nemulțumirea sa față de modul în care a fost soluționat litigiul între părți. După ce a prezentat un istoric al cauzei, referindu-se la soluția recurată, revizuenta recurentă a arătat, în esență că taxa de timbru a fost plătită dar probabil a fost depusă la un alt dosar, că nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru că instanța nu a soluționat în fond cauza și nu a căzut în pretenții față de pârâtă, care de altfel nu are nicîo pretenție asupra sa.

O altă critică formulată de recurentă privește faptul că mențiunea din dispozitivul hotărârii în sensul că aceasta este irevocabilă, a pus-o în imposibilitatea de a contesta greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată, respectiv, Decizia nr. 486 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă, cererea de revizuire formulată de T.I. în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost anulată, ca netimbrată, fiind obligată revizuenta la plata sumei de 1.700 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată. Recurenta susține că în mod greșit a fost anulată cererea de revizuire ca netimbrată pentru că a trimis chitanța prin care a depus suma de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru datorată în revizuire.

Din analiza cauzei se constată că prin citația aliată la fila 17, dosar revizuire, revizuenlei i s-a pus în vedere să timbreze eu suma de 10 lei, pentru termenul din 12 aprilie 2013, când cauza a fost luată în pronunțare pe aspectul timbrajului, După pronunțarea hotărârii de anulare a cererii de revizuire, ca netimbrată, la 23 februarie 2013 a depus un memoriu prin care a arătat că din motive medicale nu s-a putut prezenta și a solicitat repunerea cauzei pe rol, atașând la acesta dovada achitării taxei judiciare de timbru la 18 februarie 2013, deci după soluționarea cauzei. Prin urmare, fata de cele arătate, revizuenta nu a depus taxa judiciară de timbru pe care o datora, astfel că, instanța a tacul aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 147/1997 cu privire la anularea cererii ca netimbrată.

Cât privește critica potrivit căreia instanța în mod greșit a menționat în dispozitivul hotărârii eă aceasta este irevocabilă, nefîind suspusă nici unei căi de atac, se constată că părții nu i s-a creat un prejudiciu întrucât așa cum s-a arătat în practicaua hotărârii, recursul a fost considerat admisibil. Corect a procedat instanța și atunci când a obligat revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, reținând îndeplinirea condiției prescrise de norma procedurală referitoare la „partea care cade în pretenții", care în contextul solicitării exprese a cheltuielilor de către partea adversă, justifică, din perspectivă strict procedurală, inserarea obligației în dispozitivul soluției pronunțate.

Norma procedurală incidență - art. 274 C. proc. civ. - nu face nici o excepție de la obligația de a plăti cheltuielile de judecată față de partea care a câștigat procesul și cât timp la dosarul cauzei există dovezi, chitanța de plată a onorariului de avocat și a cheltuielilor de transport, în mod legal s-au acordat cheltuielile de judecată suportate de intimată. Dreptul de a cere plaîa cheltuielilor de judecată se naște pentru partea care a câștigat procesul, ca efect al hotărârii judecătorești prin care cealaltă parte a căzut în pretenții, adică ca urmare a faptului că acțiunea revizuentei nu a fosl admisă ci a fost anulată ca netimbrată. Nu se poate reține ca fondată critica potrivit căreia cauza nu a fost soluționată pe fond și deci revizuenta nu a căzut în pretenții față de intimată, pentru că prin exercitarea cererii de revizuire, intimata a fost nevoită să-și formuleze apărarea, deci a suportat cheltuieli de judecată.

În raport de aceleași dispoziții legale, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 iei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D., reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv 300 lei onorariu avocat și 200 lei cheltuieli de transport. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta T.U. împotriva Deciziei nr. 486 din 12 aprilie 2013 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Obligă pe revizuenta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D. reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014.