ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1628/2012

Ședința publică de la 22 martie 2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7458 din 30

mai 2011, a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanta SC C.

SA împotriva pârâtei SC P.M. SRL, cu motivarea că aceasta nu și-a îndeplinit

obligația de plată a taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile

art. 18 și art. 20 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 35 alin. (6) și art. 36 alin.

(2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999.

Prin

decizia nr. 446/2011 de la 14 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția

a VI a civilă, a admis apelul declarat de SC C. SA, a anulat sentința și a

trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății, reținând că instanța

de fond avea obligația să verifice care este valoarea actului adițional ce

constituie obiectul litigiului și, dacă aprecia că acest obiect necesita să fie

evaluat și timbrat la valoare, trebuia să stabilească cuantumul taxei judiciare

de timbru, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și

numai după această operație putea să anuleze cererea de chemare în judecată ca

insuficient timbrată.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta SC P.M. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, respingerea apelului

formulat de SC C.P. SA și menținerea în întregime a sentinței comerciale invocând

drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punct 9 coroborat cu art.

312 alin. (3) C. proc. civ.

În

argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că reclamantei SC C. SA i-a

fost pus în vedere de către instanța de fond să precizeze valoarea pretențiilor

sale și să timbreze acțiunea cu taxa cuvenită pentru această valoare, însă

aceasta nu a respectat obligație impusă, situație în care, în mod corect, a

fost anulată acțiunea introductivă ca insuficient timbrată.

Înalta

Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Potrivit

art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din

aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Conform

art. 20 alin. (4) din același act normativ, dacă în momentul înregistrării sale

acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său principal, dar

a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui

soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod

legal.

Această

prevedere legală este reluată și de art. 35 alin. (5) din Normele metodologice

aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit

căruia, dacă în momentul înregistrării acțiunea sau cererea a fost taxată

corespunzător obiectului inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va

putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care a fost

plătită.

În

speță, reclamantei i-a fost pus în vedere, prin încheierea de ședință de la 4

aprilie 2011 ( fila 12 dosar Tribunal ), să precizeze obiectul cererii de

chemare în judecată, să indice câștigul patrimonial vizat și să achite taxa de

timbru la valoarea precizată, însă aceasta nu s-a conformat obligației

stabilite de instanță, situație în care, față de prevederile legale anterior

menționate, în mod corect instanța de fond a dispus anularea cererii ca

insuficient timbrată, reținând că a fost achitată numai o taxă de 77 lei.

Modificarea

acțiunii și renunțarea la unul dintre capetele de cerere nu afectează obligația

de achitare a taxei judiciare de timbru, deoarece aceasta se depune anticipat

sau până la primul termen de judecată, ulterior acestui moment instanța de

judecată fiind legal învestită cu soluționarea oricărei alte cereri.

Hotărârea

instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale,

respectiv a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

Astfel,

potrivit acestor dispoziții legale împotriva modului de stabilire a taxei

judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceiași instanță în

termen de trei zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data

comunicării sumei datorate.

Potrivit

alin. (3) al aceluiași articol de lege, cererea se soluționează în camera de

consiliu de un alt complet fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.

Cum

reclamanta nu a procedat în acest fel, ea nu mai putea ataca cu apel, sub acest

aspect hotărârea primei instanțe, iar instanța de apel trebuia să constate

această situație.

Având

în vedere cele de mai sus în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la

art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, coroborat cu dispozițiile art.

312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul, a modificat

decizia recurată și a respins apelul reclamantei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC P.M. SRL București împotriva deciziei civile nr. 446/2011

de la 14 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă,

modifică decizia recurată și respinge apelul reclamantei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată

în ședintă publică, astăzi, 22 martie 2012.