ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4615/2012

Asupra recursului de față;j Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 15468 din 2 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V.I. SRL,în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL. Apelul formulat de apelanta reclamantă SC V.I. SRL împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 498 de la 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. A fost desființată sentința nr. 15468 din 02 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că rezoluția de citare a reclamantei la sediul social și nu la sediul procesual ales este eronată. Astfel că. necitarea părții la sediul procesual ales, deși indicarea numelui societății de avocați S.M.A. și sediul profesional al acestora era suficientă pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ., a împiedicat-o pe reclamantă să cunoască conținutul rezoluției cu privire la cuantumul taxei de timbru calculată într-o altă modalitate decât a calculat-o, a achitat-o și a depus-o ea însăși, ceea ce i-a produs o vătămare constând în anularea ca netimbrată a cererii (deși reclamanta a achitat suma de 21.850 și timbru judiciar 6 lei), vătămare care, așa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii atacate. Instanța de apel a mai reținut ca fiind lipsite de temei apărările intimatei în sensul că procedura s-a efectuat conform art. 91 și urm. C. proc. civ. și cele cu privire la lipsa numelui avocatului sau persoanei însărcinată cu primirea actului de procedură, dincolo de faptul că la data depunerii cererii s-a indicat, în clar, numele unui avocat care se afla și pe împuternicirea avocațială. Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind lipsită de temei apărarea intimatei. în sensul că reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, reținând că în cauza de față reclamanta nu cunoștea nici data stabilirii sumei datorate cu titlu de taxă de timbru și nici nu a primit comunicarea rezoluției, de vreme ce s-a citat prin afișare „pe ușa principală” la sediului social și nu la sediul procesual ales.

Prin urmare, la termenul la care s-a prezentat și pe care l-a cunoscut printr-o altă modalitate decât primirea citației, reclamanta nu mai era în termen pentru formularea unei cereri de reexaminare. Cu privire la susținerea intimatei privind nesolicitarea de către reclamantă, în baza art. 103 C. proc. civ., repunerea în termen pentru cererea de reexaminare a taxei de timbru, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea de reexaminare se soluționează de un alt complet, iar o cerere de repunere în termen cade în competența acelui complet și nu în competența instanței investită cu soluționarea pe fond a cauzei.

Instanța de apel a remarcat și faptul că instanța de fond în considerentele asupra excepției de netimbrare a reținut că reclamanta a achitat taxa de timbru de 21.850 lei și nu de 25.440,75 lei „învederând oral că suma pe care a achitat-o reprezintă în opinia sa taxă judiciară de timbru datorată pentru soluționarea cererii..”. Or, din conținutul încheierii de ședință de la 02 septembrie 2011, în care au avut loc dezbaterile, nu rezultă o asemenea susținere, ci numai aceea că s-a depus de reclamantă confirmarea plății sumei de 21.850 Ron, a timbrului judiciar de 6 lei și a unei cereri de intervenție în interes propriu, după care instanța a invocat și a pus în discuție excepția netimbrării cererii.

În acest context, instanța de apel a reținut că nu se poate reține o dezbatere orală pe această temă, anterioară invocării din oficiu a excepției de netimbrare și nici ulterioară acesteia, de vreme ce nu s-a consemnat în încheierea de ședință. Instanța de apel a mai observat și că, deși s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele pentru aplicarea art. 93 C. proc. civ., pentru citarea reclamantei, nu același tratament juridic s-a avut în vedere în ce privește comunicarea hotărârii. comunicare care s-a efectuat la sediul procesual ales al reclamantei, menționat și în dispozitivul sentinței. În fine, prin anularea, ca netimbrată, a cererii de chemare în judecată, deși s-a achitat o sumă suficient de mare în cuantum de 21.850 lei reclamanta este prejudiciată și în raport de art. 23 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta nu a fost legal citată pentru termenul de judecată cu mențiunea achitării taxei de timbru legal datorată potrivit art. 2 alin. (l) lit. g) și f) coroborat cu art. 14 din Legea nr. 146/1997, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a admis apelul, a anulat hotărârea atacată în temeiul art. 297 C. proc. civ. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SRL București a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 93 și cele ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a considerat în mod nelegal că rezoluția de citare a reclamantei la sediul social ar fi fost eronată și că indicarea numelui societății de avocați S.M.A. și sediul profesional al acestora ar fi fost suficientă pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ., întrucât în cerere nu a fost indicat numele persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, iar la dosar nu au fost depuse acte din care să rezulte intenția V. de a primi actele de procedură la sediul avocaților.

De altfel, nici măcar nu s-a tăcut o dovadă corespunzătoare a calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată. Se mai susține că prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reclamanta a fost legal citată pentru termenul de judecată, fiindu-i legal comunicată valoarea taxei de timbru ce trebuia achitată, prin citația și rezoluția comunicate la sediul societății. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 93 C. proc. civ., ultima teză, recurenta apreciază că procedura a fost legal îndeplinită și nu este lovită de nulitate. astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Referitor la dezbaterea orală pe tema timbrajului, recurenta susține că instanța de apel a reținut greșit faptul că nu poate fi reținută o dezbatere în acest sens.

Sub acest aspect, recurenta arată că susținerile reclamantei sunt consemnate în pagina 2 la pct. II.2. a sentinței instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (l) pct. 3 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, în sensul că instanța de apel a reținut că reclamantei nu i s-a făcut comunicarea taxei de timbru, pentru ca în paragraful următor să se rețină că reclamanta nu mai era în termen pentru formularea unei cereri de reexaminare, astfel că se rețin două motive care se exclud reciproc. Analizând decizia recurată in raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei pentru următoarele considerente: În ceea ce privește criticile recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, întrucât instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 93 C. proc. civ., față de împrejurarea că reclamanta și-a ales sediul procesual, prin chiar acțiunea introductivă, fiind citată greșit la sediul social motiv pentru care a fost împiedicată să cunoască conținutul rezoluției cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, context în care sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Nu pot fi reținute nici criticile invocate m argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece din perspectiva considerentelor deciziei și în raport cu dispozitivul, se constată că acestea susțin dispozitivul, neexistând nicio contradicție care să determine anularea deciziei.

Totodată, din analiza deciziei recurate se constată că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conținând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicții ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor, fiind clară și concisă, nicidecum sumară. confuză ori chiar nemotivată. Cu atât mai mult, soluția instanței de apel este corectă și față de împrejurarea că reclamanta a depus la dosar un început de dovadă a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, aceasta necunoscând cuantumul corect din culpa instanței care a citat-o greșit, instanța fiind obligată să acorde un termen pentru complinirea neregulii.

Înainte de invocarea excepției netimbrării sau insuficientei timbrări a acțiunii. Mențiunea instanței de fond cu privire la susținerile orale ale recurentei nu este relevantă în cauză întrucât nu are corespondent în practicaua sentinței, așa încât la dosar nu există dovada dezbaterii orale pe problema timbrajului, aspect reținut în mod corect de instanța de apel. Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SRL București împotriva deciziei civile nr. 498 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.