ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4615/2012

Asupra

recursului de față;j

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 15468 din 2 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a

comercială, a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta SC V.I. SRL,în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Apelul formulat

de apelanta reclamantă SC V.I. SRL împotriva acestei sentințe a fost admis prin

decizia civilă nr. 498 de la 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă. A fost desființată sentința nr. 15468 din 02

septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, iar cauza a

fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că rezoluția

de citare a reclamantei la sediul social și nu la sediul procesual ales este

eronată. Astfel că. necitarea părții la sediul procesual ales, deși indicarea

numelui societății de avocați S.M.A. și sediul profesional al acestora era

suficientă pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ., a

împiedicat-o pe reclamantă să cunoască conținutul rezoluției cu privire la

cuantumul taxei de timbru calculată într-o altă modalitate decât a calculat-o,

a achitat-o și a depus-o ea însăși, ceea ce i-a produs o vătămare constând în

anularea ca netimbrată a cererii (deși reclamanta a achitat suma de 21.850 și

timbru judiciar 6 lei), vătămare care, așa cum prevede art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii atacate.

Instanța de

apel a mai reținut ca fiind lipsite de temei apărările intimatei în sensul că

procedura s-a efectuat conform art. 91 și urm. C. proc. civ. și cele cu privire

la lipsa numelui avocatului sau persoanei însărcinată cu primirea actului de

procedură, dincolo de faptul că la data depunerii cererii s-a indicat, în clar,

numele unui avocat care se afla și pe împuternicirea avocațială.

Totodată,

instanța de apel a apreciat ca fiind lipsită de temei apărarea intimatei. în

sensul că reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru,

reținând

că în cauza de față reclamanta nu

cunoștea nici data stabilirii sumei datorate cu

titlu

de

taxă de timbru și nici nu a primit

comunicarea rezoluției, de vreme ce s-a citat prin afișare „pe ușa principală”

la sediului social și nu la sediul procesual ales. Prin urmare, la termenul la

care s-a prezentat și pe care l-a cunoscut printr-o altă modalitate decât

primirea citației, reclamanta nu mai era în termen pentru formularea unei

cereri de reexaminare.

Cu privire la

susținerea intimatei privind nesolicitarea de către reclamantă, în baza art.

103 C. proc. civ., repunerea în termen pentru cererea de reexaminare a taxei de

timbru, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr.

146/1997, cererea de reexaminare se soluționează de un alt complet, iar o

cerere de repunere în termen cade în competența acelui complet și nu în

competența instanței investită cu soluționarea pe fond a cauzei.

Instanța de apel

a remarcat și faptul că instanța de fond în considerentele asupra excepției de

netimbrare a reținut că reclamanta a achitat taxa de timbru de 21.850 lei și nu

de 25.440,75 lei „învederând oral că suma pe care a achitat-o reprezintă în

opinia sa taxă judiciară de timbru datorată pentru soluționarea cererii..”. Or,

din conținutul încheierii de ședință de la 02 septembrie 2011, în care au avut

loc dezbaterile, nu rezultă o asemenea susținere, ci numai aceea că s-a depus

de reclamantă confirmarea plății sumei de 21.850 Ron, a timbrului judiciar de 6

lei și a unei cereri de intervenție în interes propriu, după care instanța a

invocat și a pus în discuție excepția netimbrării cererii.

În acest

context, instanța de apel a reținut că nu se poate reține o dezbatere orală pe

această temă, anterioară invocării din oficiu a excepției de netimbrare și nici

ulterioară acesteia, de vreme ce nu s-a consemnat în încheierea de ședință.

Instanța de

apel a mai observat și că, deși s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele pentru

aplicarea art. 93 C. proc. civ., pentru citarea reclamantei, nu același

tratament juridic s-a avut în vedere în ce privește comunicarea hotărârii.

comunicare care s-a efectuat la sediul procesual ales al reclamantei, menționat

și în dispozitivul sentinței.

În fine, prin

anularea, ca netimbrată, a cererii de chemare în judecată, deși s-a achitat o

sumă suficient de mare în cuantum de 21.850 lei reclamanta este prejudiciată și

în raport de art. 23 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că nu se încadrează

în niciuna din situațiile prevăzute pentru restituirea sumei achitate cu titlu

de taxă judiciară.

Pentru toate

aceste considerente, având în vedere că reclamanta nu a fost legal citată

pentru termenul de judecată cu mențiunea achitării taxei de timbru legal

datorată potrivit art. 2 alin. (l) lit. g) și f) coroborat cu art. 14 din Legea

nr. 146/1997, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., instanța de apel a admis apelul, a anulat hotărârea atacată în

temeiul art. 297 C. proc. civ. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC A. SRL București a declarat recurs, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului reclamantei.

În dezvoltarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că

instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 93 și cele ale art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta

susține că instanța de apel a considerat în mod nelegal că rezoluția de citare

a reclamantei la sediul social ar fi fost eronată și că indicarea numelui

societății de avocați S.M.A. și sediul profesional al acestora ar fi fost

suficientă pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 93 C. proc. civ.,

întrucât în cerere nu a fost indicat numele persoanei însărcinate cu primirea

actelor de procedură, iar la dosar nu au fost depuse acte din care să rezulte

intenția V. de a primi actele de procedură la sediul avocaților. De altfel,

nici măcar nu s-a tăcut o dovadă corespunzătoare a calității de reprezentant a

persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată.

Se mai susține

că prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt aplicabile în prezenta

cauză, întrucât reclamanta a fost legal citată pentru termenul de judecată,

fiindu-i legal comunicată valoarea taxei de timbru ce trebuia achitată, prin

citația

și rezoluția comunicate la sediul

societății.

Prin urmare,

având în vedere dispozițiile art. 93 C. proc. civ., ultima teză, recurenta

apreciază că procedura a fost legal îndeplinită și nu este lovită de nulitate.

astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Referitor la

dezbaterea orală pe tema timbrajului, recurenta susține că instanța de apel a

reținut greșit faptul că nu poate fi reținută o dezbatere în acest sens. Sub

acest aspect, recurenta arată că susținerile reclamantei sunt consemnate în

pagina 2 la

pct. II.2. a sentinței

instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 261

alin. (l)

pct. 3 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține

că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, în sensul că instanța de

apel a reținut că reclamantei nu i s-a făcut comunicarea taxei de timbru,

pentru ca în paragraful următor să se rețină că reclamanta nu mai era în termen

pentru formularea unei cereri de reexaminare, astfel că se rețin două motive

care se exclud reciproc.

Analizând

decizia recurată in raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat,

Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei pentru următoarele

considerente:

În ceea ce

privește criticile recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite,

întrucât instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 93 C. proc. civ.,

față de împrejurarea că reclamanta și-a ales sediul procesual, prin chiar

acțiunea introductivă, fiind citată greșit la sediul social motiv pentru care a

fost împiedicată să cunoască conținutul rezoluției cu privire la cuantumul

taxei judiciare de timbru stabilită de instanță, context în care sunt incidente

dispozițiile art. 105

alin. (2)

C. proc.

civ.

Nu pot fi

reținute nici criticile invocate m argumentarea motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece din perspectiva considerentelor

deciziei și în raport cu dispozitivul, se constată că acestea susțin

dispozitivul, neexistând nicio contradicție care să determine anularea

deciziei. Totodată, din analiza deciziei recurate se constată că instanța de

apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, conținând suficiente elemente care

fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicții ori

motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor, fiind clară și

concisă, nicidecum sumară. confuză ori chiar nemotivată.

Cu atât mai

mult, soluția instanței de apel este corectă și față de împrejurarea că

reclamanta a depus la dosar un început de dovadă a achitării taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, aceasta necunoscând cuantumul corect din culpa

instanței care a citat-o greșit, instanța fiind obligată să acorde un termen

pentru complinirea neregulii. Înainte de invocarea excepției netimbrării sau

insuficientei timbrări a acțiunii.

Mențiunea

instanței de fond cu privire la susținerile orale ale recurentei nu este

relevantă în cauză întrucât nu are corespondent în practicaua sentinței, așa

încât la dosar nu există dovada dezbaterii orale pe problema timbrajului,

aspect reținut în mod corect de instanța de apel.

Pentru

considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SRL București împotriva deciziei

civile nr. 498 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.