ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2393/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 9395 din

6 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI

- a comercială,

s-a admis în parte acțiunea

reclamantelor SC I. SA și B.R.D. S.G. I.F.N. SA. S-a dispus rezoluțiunea

contractului nr. SGL 12206 Bis din 5 iulie 2006. Pârâta SC I.T.C.T. SRL a fost

obligată: să restituie reclamantei B.R.D. S.G. I.F.N. SA suma de 1065968,87

lei; să plătească reclamantei B.R.D. S.G. I.F.N. SA suma de 25656.67 Euro;

reclamantei SC I. SA suma de 907.200 lei; să plătească reclamantei B.R.D. S.G.

I.F.N. SA cu

titlu

de cheltuieli de

judecată suma de 17411,72 lei taxa de timbru aferentă pretențiilor admise, suma

de 5 lei timbru judiciar și suma de 12842,72 lei - onorariu avocat. Totodată,

pârâta a fost obligată să plătească reclamantei SC I. SA cu

titlu

de cheltuieli de judecată suma de

13183 lei taxa de timbru aferentă pretențiilor admise, suma de 5 lei - timbru

judiciar și suma de 1000 lei - onorariu expertiză. A fost admisă în parte

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC I.T.C.T. SRL în

contradictoriu cu chemata în garanție SC D.C. SRL. A fost obligată chemata în

garanție să plătească pârâtei suma de 25656,67 Euro, suma de 1973168,87 lei și

suma de 44.447,44 lei, precum și suma de 30.604,7 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel atât reclamanta B.R.D. S.G. I.F.N. SA, cât și pârâta SC I.T.C.T.

SRL.

Prin încheierea de ședință din 8

aprilie 2011, Curtea de Apel București

a

admis excepția netimbrării apelului formulat de pârâta SC I.T.C.T. SRL, în

temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, față de

împrejurarea că nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a timbra

cererea de apel cu suma de 12.284 lei.

Prin decizia nr. 247 din 13 mai 2011,

Curtea de Apel București, secția a

VI

-a

comercială,

a anulat ca

netimbrat apelul declarat de B.R.D. S.G. I.F.N. SA. A anulat ca insuficient

timbrat apelul declarat de pârâta SC I.T.C.T. SRL și în consecință a constatat

apelul declarat de S.C. I. S.A. ca rămas fără obiect.

Împotriva acestei deciziei, pârâta SC

I.T.C.T. SRL a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate, prin care se dezvoltă

următoarele critici:

- instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că în data de 3 mai 2011 a înaintat o cerere privind acordarea de

facilități sub formă de reducere a taxelor de judecată conform dispozițiilor

art. 21 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 146/1997; de altfel, instanța de apel

nu a făcut nicio precizare cu privire la această cerere, deși în raport de

prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. are obligația de a se pronunța cu

privire la toate capetele de cerere cu care a fost învestită.

- în cuprinsul hotărârii, i s-a

solicitat să achite reclamantului o sumă în Euro de 10 ori mai mare decât suma

cerută de reclamant.

- instanța nu a făcut nicio precizare

cu privire la situația autovehiculelor ce au format obiectul prezentului

litigiu.

Pentru toate aceste motive, recurenta

apreciază că decizia este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a

solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 137 C. proc. civ.,

raportat

la art. 302

1

alin. (1)

lit.

c)

din același cod, a luat în

examinare excepția

nulității

recursului,

și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele

1-9.

Or, prin cererea de recurs, recurenta

nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

și nici nu a formulat critici pentru a putea fi tăcută o posibilă încadrare a

acestora într-unui din motivele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc.

civ.

În actuala reglementare, recursul este

calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru

motivele strict prevăzute de lege - art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., prin care

se realizează un control judiciar al deciziei atacate, sub aspectul legalității

acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate.

Susținerea recurentei conform căreia

instanța de apel nu a ținut cont de cererea sa de acordare facilități sub forma

reducerii de la plata taxelor de timbru este eronată, întrucât din verificările

efectuate în dosarul instanței de apel nu există înregistrată o astfel de

cerere, recurenta încercând să inducă în eroare instanța cu privire la o

situație de fapt inexistentă.

Cât privește celelalte critici ce

vizează fondul cauzei, acestea nu pot face obiectul analizei în această fază

procesuală, având în vedere că apelul a fost soluționat numai cu privire la

excepțiile netimbrării și a lipsei de obiect.

Așa fiind, constatând că recurenta nu

s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

alin. (1)

lit.

c)

C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte,

urmează să aplice cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția nulității recursului invocată de intimata SC I. SA Timișoara.

Constată nul recursul

declarat de pârâta SC I.T.C.T. SRL IAȘI (actuală SC B.S.T. SRL) împotriva

deciziei nr. 247 din 13 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2012.