ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 405/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 405/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 93 din 10 aprilie 2007

a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă în parte acțiunea formulată de SC F. Caraș-Severin, așa cum aceasta a fost

precizată, instanța dispunând anularea în parte a H.G. nr. 532 din 24 iulie 2002,

cu privire la Anexa nr. 75, pozițiile 9 și 10, Anexa nr. 21, pozițiile 9, 10, 11,

Anexa nr. 10, pozițiile 12-19, Anexa nr. 56, pozițiile 35, 38, 44 și 45, Anexa

nr. 43, poziția nr. 9, Anexa nr. 72, poziția nr. 2, Anexa nr. 13, poziția nr. 12,

Anexa nr. 77, pozițiile 47, 48 și 50, Anexa nr. 27, poziția nr. 78, Anexa nr. 46,

poziția nr. 51, Anexa nr. 32, pozițiile nr. 5 și 13, Anexa nr. 22, poziția 29, Anexa

nr. 35, pozițiile nr. 140-143, Anexa nr. 74, poziția 6, Anexa nr. 21, pozițiile

7, 14, 22, 23 și 24, Anexa nr. 49, poziția nr. 7, Anexa nr. 5, pozițiile 11 și 171,

Anexa nr. 41, poziția 124, Anexa nr. 20, poziția 12 și 4 și Anexa nr. 64, poziția

nr. 12 și 7.

Totodată, instanța a respins

cererile de intervenție formulate de Consiliul Județean Caraș-Severin și Ministerul

Administrației și Internelor, în interesul pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv

de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale, efectul

juridic fiind doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic

al proprietății private ce aparține unității, iar că potrivit probelor depuse la

dosarul cauzei, reclamanta a dovedit un drept de proprietate sau de folosință asupra

imobilelor din Anexele nr. 75, 21, 10, 56, 43, 72, 13, 77, 27, 46, 32, 22, 37, 74,

12, 49, 5, 41, 20 și 64 ale H.G. nr. 532/2002, cu pozițiile corespunzătoare indicate

în acțiune. Totodată, instanța a apreciat că dreptul vătămat al reclamantei rezultă

din înscrierile din cărțile funciare depuse la dosarul cauzei.

I. Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs în termen intervenienta autoritate Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, cererea fiind legal timbrată.

Invocând dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., recurenta-intervenientă în interesul Guvernului

României reia susținerile din cererea introductivă, arătând că H.G. nr. 532/2002

privind atestarea domeniului public al județului Caraș-Severin este un act administrativ

legal, emis cu respectarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și a dispozițiilor Legii

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale Regulamentului aprobat

prin H.G. nr. 555/2001.

Susține recurenta că hotărârile

consiliilor locale privind inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al

unităților administrativ-teritoriale nu au fost contestate în termenul legal la

instanța de contencios administrativ, de către reclamantă, astfel încât Consiliul

Județean Caraș-Severin, conform competenței sale, a centralizat inventarele și le-a

transmis recurentei – ca organ de specialitate al Guvernului – pentru a fi apoi

atestate prin hotărârea acestuia.

Arată recurenta că actul

de atestare a bunurilor aparținând domeniul public local nu creează drepturi noi,

nu stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, astfel încât

nu e de natură a vătăma vreun drept.

Consideră recurenta că

prin hotărârile consiliilor locale, iar apoi prin hotărârea Guvernului României

nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea

privată a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, ci doar

se stabilește regimul juridic diferențiat pentru bunurile unităților administrativ-teritoriale,

sub incidența art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, cu trimitere la art. 136

alin. (2) din Constituția României.

Hotărârile consiliilor

locale, susține în fine recurenta, nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății

dintre cele prevăzute de lege, dar, pe de altă parte, nici dreptul de folosință

invocat de reclamantă nu prezumă proprietatea, nefiind corespunzător dispozițiilor

art. 480 C. civ.

II. Împotriva aceleiași

sentințe a formulat recurs în termen și Guvernul României, cererea sa fiind legal

scutită de plata taxei de timbru.

Argumentele sale în susținerea

cererii au în vedere, pe de o parte, netemeinicia sentinței în raport cu lipsa de

dovezi ale reclamantei privind dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu.

Pe de altă parte, recurentul

susține legalitatea H.G. nr. 532/2002 care a avut la bază proiectul inițiat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative – conform atribuțiilor ce-i reveneau la acea

dată, în baza H.G. nr. 8/2001 – și a respectat normele de tehnică legislativă prevăzute

de Legea nr. 24/2000.

În fine, arată recurentul

că, la emiterea hotărârii sale, au fost respectate dispozițiile art. 21 din Legea

nr. 213/1998 și ale Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999, invocând în

continuare argumentele identice cu ale intervenientei Ministerul Internelor și

Reformei Administrative.

III. Împotriva sentinței

a formulat recurs în termen și Consiliul Județean Caraș-Severin, cererea fiind legal

timbrată.

În motivarea cererii,

recurentul contestă reclamantei SC F. Caraș-Severin dreptul de a formula acțiunea,

arătând că imobilele vizate de ea aparțin, distinct, diferitelor cooperative de

consum din localitățile județului, având personalitate juridică, potrivit art. 10

din Legea nr. 109/1996, în vigoare la data introducerii acțiunii.

Susține recurentul că

multe dintre aceste cooperative au și formulat anterior acțiuni în nume propriu

pentru anularea H.G. nr. 532/2002, dar cererile lor au fost respinse prin hotărâri

judecătorești irevocabile.

Recurentul semnalează

și o eroare a sentinței care anulează din anexa nr. 64 pozițiile 12 și 7, deși această

anexă aparține Consiliului Local Sichevița, iar nu celui al comunei Șopotu Nou,

cum a indicat reclamanta.

În fine, recurentul invocă

dispozițiile art. 107 din Constituția României, pe cele ale art. 21 alin. (3) și

art. 3 alin. (1) și (6) din Legea nr. 213/1998, în susținerea legalității H.G.

nr. 532/2002, arătând că reclamanta n-a făcut dovada dreptului său de proprietate

pentru a-i fi admisă acțiunea, cererea ei trebuind respinsă în totalitate.

IV. Împotriva sentinței

a declarat în termen recurs și reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

În motivarea cererii,

reclamanta critică sentința întrucât nu a ținut seama de „precizarea la acțiune”

pe care ea a formulat-o la a treia rejudecare a cererii și care avea puncte explicite

asupra obiectului acțiunii: I. Interesul și legitimitatea promovării acțiunii; II.

Modificare parțială a anexei nr. 58 – Consiliul Local Prigor – poziția 8, numai

pentru cele două spații comerciale de la parterul blocului; III. Renunțarea reclamantei

la capătul de cerere privind: Luncavița - Anexa 47 pozițiile 6, 8, 31; Mehadica

Anexa 52 poziția 2; Teregova - Anexa 68 pozițiile 62-65, întrucât prin sentința

civilă nr. 85/2003 a Curții de Apel Timișoara aceste poziții au fost anulate; IV.

Tabelul cu anexele atacate pe baza unor titluri care justificau anularea acelor

poziții; V. Precizarea că pentru celelalte bunuri de la pozițiile atacate de reclamantă

există acte doveditoare privind realizarea lor din fondurile cooperației; pct.

20 al tabelului anexă la IV. făcea trimitere la anexa acțiunii inițiale asupra pozițiilor

a căror anulare se solicitase.

În mod explicit recurenta

critică sentința pentru că nu au fost anulate și alte poziții din anexa H.G.

nr. 532/2002, pe baza dovezilor existente și enumerate pentru fiecare:

– poziția 25 „magazin mixt și bufet Iam”;

– poziția 8 „magazin Jitin”; poziția 11 „bar și magazin Ciudanovița”

– poziția 144 „magazin mixt Cănicea”

poziția 7 „brutărie”

– pozițiile 8, 124-126 „brutăre”; poziția 128 spațiile comerciale de la parterul

blocului Rusaca Montană; poziția 129 – spațiile comerciale de la blocuri Rușchița;

24 și 42 „magazin Tincova”;

poziția 15 „magazin universal”; poziția 47 spațiile comerciale de la blocul din

Socol;

poziția 49 „magazin mixt Voislova”;

poziția 31 spațiile comerciale de la parterul blocului Goruia; pozițiile 33, 34

„magazin Goruia”;

Română – poziția 16 „magazin Ilidia”;

poziția 9 „magazin Apadia”;

– pozițiile 2 și 10 „complexe comercial Fîrliug”; poziția 6 „complex comercial”;

poziția 22 „complex comercial Scăiuș”;

– poziția 166 „magazin Prilipeți”;

Mare – poziția 6 „complex comercial Moceriș”.

I. Recursul reclamantei

se fondează, sentința urmând a fi modificată în parte, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., în limitele și pentru considerentele care urmează:

de fond a omis să ia act de renunțarea reclamantei la câteva dintre pozițiile din

anexele la H.G. nr. 532/2002.

Având în vedere principiul

disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act, în temeiul

art. 246 C. proc. civ., de renunțarea reclamantei la anularea următoarelor: Anexa

47 pozițiile 6, 8 și 31; Anexa 52 poziția 2; Anexa 68 pozițiile 62-65.

de fond nu a anulat Anexa 58 – Prigor – poziția 8, reținând că reclamanta ar fi

pretins că întregul „bloc de specialiști” ar fi fost edificat din resursele cooperației.

În realitate, reclamanta viza numai spațiile comerciale aflate la parterul acestui

bloc. Există dovezi certe privind construirea acestor spații comerciale din fondurile

cooperației: acordul de executare a lucrărilor de antrepriză pe anul 1986 al Consiliului

Popular Județean Caraș-Severin pentru spațiile comerciale de la parterul blocului

de 8 apartamente; tabelul planului de investiții pentru spații comerciale la parterul

blocurilor; lista lucrărilor de investiții pe anul 1986 și sentința civilă nr.

183 din 10 mai 2007 a Judecătoriei Bozovici (Dosar nr. 984/194/2006) prin care a

fost admisă acțiunea în constatarea dreptului de superficie al SC F. Caraș-Severin

pentru terenul de sub spațiile comerciale 2 și 3 de la parterul „blocului de specialiști”.

criticate, admițându-se în parte acțiunea, au fost anulate și pozițiile 12 și 7

din Anexa 64, fără a fi trecut numele comunei și nici denumirile construcțiilor

din lista de inventar.

În raport cu ceea ce a

solicitat reclamanta, se constată că instanța de fond a comis o eroare, datorată

însă modului neglijent și confuz în care reclamanta și-a formulat repetatele precizări

de acțiune, iar nu culpei instanței.

Reclamanta a indicat greșit

Anexa 64 care se referă la comuna Sichevița în loc de Anexa 67 referitoare la Șopotu

Nou, pentru aceasta din urmă ea solicitând anularea pozițiilor 2, 7, 11 și 12.

Prin sentință au fost

anulate pozițiile 12 și 7.

În recurs reclamanta solicită

a se anula și poziția 2 „brutărie”. Cererea este fondată: în cartea funciară a Comunei

Șopotu Nou figurează terenul de 636 m.p. proprietatea Statului Român și construcția

„Brutărie” proprietatea cooperativei Dalboșeț.

În ceea ce privește poziția

11 „fosta primărie Ravensca și teren”, fără carte funciară, recurenta-reclamantă

nu a dovedit că această construcție ar fi fost edificată din fondurile cooperației

de consum. Înscrisurile depuse în dovedirea acestui fapt sunt unele neconcludente

și altele ilizibile.

face referire și la punctul IV din „precizarea la acțiune” depusă în rejudecare

punctele 1-19. Instanța de fond a admis aceste puncte în cea mai mare parte.

Fac excepție următoarele

șase anexe: Anexa 13 – Berliște – poziția 25 (respinsă); Anexa 77 – Zăvoi – poziția

49 (cerută abia în recursul I); Anexa 46 – Lăpușnicul Mare – poziția 6 (cerută inițial

în acțiune); Anexa 35 – Domașnea – poziția 144 (cerută în acțiune); Anexa 74 – Vărădia

– poziția 24 (cerută prin acțiune); Anexa 20 – Bucoșnița – poziția 17 (cerută și

ea prin acțiune).

Primele 4 anexe fac și

obiectul motivului 4 de recurs și vor fi analizate separat.

În ceea ce privește Anex

74 – Vărădia poziția 24, ea figurează în inventar că: „sediul fostei primării și

C.A.P., cu 11 spații cu 660 m.p., data dobândirii 1910”.

Reclamanta a depus ca

dovadă pentru proprietatea acestei clădiri copia cărții funciare Vărădia în care

apare un teren de 1.443 m.p. și magazin universal, proprietar fiind SC P.C. SRL,

ca urmare a vânzării din 21 martie 2003 făcută chiar de către Cooperativa de Consum

Vărădia.

Aceeași carte funciară

anterior vânzării menționează ca proprietar cooperativa.

Dar comparând datele din

aceste înscrisuri cu datele de identificare din inventar, rezultă cert că nu este

vorba despre același imobil, astfel încât anularea poziției 24 nu poate fi admisă.

În ceea ce privește Anexa

20 Bucoșnița – poziția 17, ea figurează în inventar ca teren de 155 m.p. curți construcții

în satul Goleț, dobândit în 1986.

Reclamanta a susținut

că pe acest teren se află „magazinul Goleț” edificat de ea, depunând ca dovadă dispozitivul

sentinței civile nr. 616/1998 a Judecătoriei Caransebeș (Dosar nr. 2888/1997) în

care se menționează respingerea acțiunii în evacuare formulată de Consiliul Local

al comunei Bucoșnița împotriva SC F. Caraș-Severin și a Cooperativei Slatina Timiș.

Înscrisul nu este concludent în privința construirii clădirii de către reclamantă,

pe de o parte, întrucât din el nu rezultă că hotărârea se referă la acea construcție,

iar pe de altă parte, pentru că din el nu rezultă raportul juridic civil în care

se aflau părțile la data pronunțării sentinței (contract de locațiune sau folosința

fără titlu valabil).

Așa fiind, anularea poziției

17 nu poate fi admisă.

pct. 20 din tabelul anexă la pct. 1V din „precizarea la acțiune” depusă de reclamantă

la a treia rejudecare în fond, în el se face trimitere la dosarul de recurs I. Aceasta

cuprinde o listă a imobilelor a căror proprietate, în concepția reclamantei, este

dovedită cu hotărâri judecătorești irevocabile. Este vorba de anexele: 20 - Bucoșnița

pozițiile 4, 12, 17; 22 - Carașova poziția 29; 32 - Dalboșeț poziția 5; 46 - Lăpușnicul

Mare poziția 51; 56 - Păltiniș poziția 38, 44, 45 și 72 - Turnul Ruieni poziția

2.

Prima instanță a admis

acțiunea anulând aceste poziții, cu excepția poziției 17 Bucoșnița, analizată mai

sus.

Soluția primei instanței

este legală asupra acestei cereri, întrucât pentru toate construcțiile de la aceste

poziții din inventare există hotărâri judecătorești irevocabile prin care a fost

recunoscut dreptul de proprietate al cooperativelor de consum locale.

anexe menționate în recurs ca nefiind admise de prima instanță, deși ar fi existat

dovezi suficiente, Curtea de față constată admisibilă anularea următoarelor poziții:

- Anexa 13 – Berliște

– poziția 25 – magazin mixt cu bufet situat în satul Iam, pe baza procesului-verbal

de recepție definitivă din 31 decembrie 1966.

- Anexa 61 – Rusca Montană

– poziția 128 – spațiile comerciale de la parterul blocului din Rusca Montană, pe

baza adresei SC P. SA și a adresei din 28 septembrie 1983 a UJECOOP Reșița și poziția

129 – spațiile comerciale de la parterul blocurilor din Rușchița, (pe baza dovezilor

de mai sus, precum și a listei de investiții pe anul 1986).

- Anexa 66 – Socol – poziția

47 – spațiile comerciale de la parterul blocului, pe baza adresei UJECOOP Reșița

și a adresei SC P. SA.

- Anexa 42 – Goruia –

poziția 31 – spațiile comerciale de la parterul blocului, pe baza adresei SC P.

SA Reșița și pozițiile 33, 34 magazin mixt Goruia, pe baza dării de seamă statistice

a investițiilor UJECOOP din anul 1972.

- Anexa 17 – Bozovici

– poziția 166 – magazinul din satul Prilipeți, pe baza înscrisurilor depuse în recursul

de față din care rezultă că edificarea construcției de pe terenul proprietatea Statului

Român s-a realizat de către Cooperativa de Consum Bozovici.

Pentru celelalte poziții

din anexele cu inventarele imobilelor, reclamanta nu a depus înscrisuri concludente,

nedepunându-le pe cele invocate în mod expres pentru fiecare imobil:

- Anexa 26 – Ciudanovița

– poziția 8 „magazin Jitin” și poziția 11 „bar și magazin”, niciunul dintre înscrisurile

menționate pentru ele nu a fost depus, iar adresa UJECOOP Reșița din 28 septembrie

1983 se referă la o brutărie.

- Anexa 35 – Domoșnea

– poziția 144 „magazin mixt Cănicea”, pentru care reclamanta nu a depus niciun înscris,

cartea funciară Domașnea referindu-se la alt imobil decât cel descris în inventar.

- Anexa 58 – Prigor –

poziția 7 – „brutărie Prigor” pentru care reclamanta a invocat 3 înscrisuri, dar

nu le-a depus; toate celelalte înscrisuri din dosar referitoare la comuna Prigor

sunt în legătură cu executarea spațiilor comerciale de la parterul unor blocuri

și cărțile funciare aferente lor.

- Anexa 61 – Rusca Montană

– pozițiile 8, 124, 125, 126 – „brutărie” pentru care reclamanta a invocat 5 înscrisuri,

dar nu a depus niciunul.

- Anexa 62 – Sacu – pozițiile

24 și 42 – „magazin Tincova”, pentru care reclamanta nu a invocat și nu a depus

nicio dovadă.

- Anexa 66 – Socol – poziția

15 – „magazin universal” pentru care reclamanta a invocat 4 înscrisuri din anii

1970, 1971 dar nu a depus niciunul.

- Anexa 77 – Zăvoi – poziția

49 – „magazin mixt Voislova” pentru care reclamanta a invocat 3 înscrisuri, fără

a le depune în cauză. Extrasul de carte funciară se referă la casa din comuna Zăvoi

ca proprietar figurând familia O., este un înscris depus de reclamantă, dar neconcludent

cu privire la construcția în discuție.

- Anexa 24 – Ciclova Română

– poziția 16 – „magazin Ilidia” pentru care reclamanta a invocat în recursul de

față 4 înscrisuri, dar nu le-a depus. De altfel, acest imobil nu a fost solicitat

prin acțiune și nici în precizările ulterioare, ci pentru prima dată în recurs acum,

cererea fiind inadmisibilă.

- Anexa 18 – Brebu – poziția

9 – „magazin Apadia” pentru care reclamanta a invocat abia în recursul de față o

probă: decizia civilă nr. 615 din 08 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara prin

care s-a menținut sentința civilă nr. 68/2004 a Judecătoriei Caransebeș de respingere

a acțiunii în evacuare formulată de comuna Brebu împotriva Cooperativei de Consum

zonale Caransebeș.

Decizia nu are valoarea

probatorie pe care recurenta i-o atribuie, întrucât ea nu constituie și nici nu

confirmă un drept de proprietate al cooperativei asupra construcției în litigiu,

ci constată un raport contractual de locațiune existent între părți, reclamanta

fiind doar chiriaș în acel spațiu.

- Anexa 38 – Firliug –

pozițiile 2 și 10 – „complex comercial Fîrliug” pentru care reclamanta a invocat

abia în acest recurs, ca dovadă, extrasul de carte funciară Fîrliug. Acest înscris

nu cuprinde însă nicio mențiune cu privire la cooperativa de consum sau la F.

Poziția 6 „complex comercial”

pentru care reclamanta a susținut că ar fi fost construită cu contribuția membrilor

cooperatori, depunând un proces-verbal din 28 februarie 1988, nu poate fi admisă.

Înscrisul olograf depus

nu este concludent cu privire la edificarea construcției cu mijloacele cooperativei.

El consemnează doar într-o formă echivocă și sumară, intenția membrilor cooperatori

ca, în viitor, să contribuie cu sume între 100 și 400 RON pentru fiecare familie

la construirea unui magazin mixt. Acest început de dovadă, în lipsa altor înscrisuri

care să materializeze realizarea construcției, nu poate fi primit.

Poziția 22 „complex comercial”,

pentru care reclamanta a invocat abia în recursul de față o dovadă, nu poate fi

anulată. Extrasul de carte funciară Scăiuș nu conține nicio mențiune referitoare

la cooperativa de consum.

- Anexa 46 – Lăpușnicul

Mare – poziția 6 – „complex comercial Moceriș”, pentru care reclamanta a depus abia

în recursul de față înscrisuri, invocând în principal decizia civilă nr. 574

din 08 aprilie 1997 a Tribunalului Caraș-Severin, dar și listele de inventar și

alte înscrisuri privind magazinul.

Dovezile invocate sunt

neconcludente: hotărârea judecătorească se referă la contractul de închiriere valabil

la acea dată între cooperativă (chiriaș) și primăria comunei, iar listele de inventar

pentru mijloacele fixe din 1991 și ulterior, precum și devizul unei lucrări la instalația

electrică din anul 1971 nu dovedesc că reclamanta ar fi construit clădirea.

II. Recursurile pârâtelor

Consiliul Județean Caraș-Severin și Guvernul României și al intervenientei

Ministerul Internelor

și Reformei Administrative

urmează a fi admise, în considerarea a două aspecte de netemeinicie

a sentinței:

Consiliul Județean Caraș-Severin în cererea sa este reală, întrucât în mod greșit

a fost anulată Anexa 64 pozițiile 12, 7, anexă care în mod corect era 67, corespunzătoare

hotărârii Consiliului Local Șopotu Mare.

Această eroare a fost

pe larg explicată în considerentele privind recursul reclamantei.

anulată poz.9 din Anexa 43 – Grădinari. Reținerea instanței de fond privind dovada

dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției de la acest punct este

greșită: la soluționarea în fond a cauzei reclamanta a depus copia sentinței civile

nr. 573 din 02 aprilie 2001 a Judecătoriei Oravița (Dosar nr. 2820/2000) prin care

s-a constatat dreptul de proprietate al Cooperativei de Consum Grădinari asupra

construcției înscrise casă, curte și grădină de 2.877 m.p.

În recursul de față, recurentul

Consiliul Județean Caraș-Severin a depus copia deciziei civile nr. 2087 din 11

septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara și a deciziei civile nr. 320 din 04

iunie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin prin sentința sus-menționată a fost schimbată

în tot, iar acțiunea cooperativei a fost în mod irevocabil respinsă.

Ca urmare, va fi respinsă

cererea reclamantei de anulare a poziției 9 din Anexa 43 – Grădinari, ca nefondată.

III. În ceea ce privește

autoritatea de lucru judecat invocată în mod indirect de către Consiliul Județean

Caraș-Severin în recursul său, prin enumerarea unor decizii de respingere a acțiunilor

pentru anularea H.G. nr. 532/2002, excepția nu se fondează.

Nu există tripla identitate

(cauză, obiect, părți) prevăzută de art. 163 C. proc. civ. care să permită constatarea

puterii de lucru judecat.

Pe de altă parte, hotărârile

invocate de recurentă s-au pronunțat cu privire la inadmisibilitatea acțiunilor

în contencios administrativ, în lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.

IV. Referitor la argumentele

celor trei recurente (pârâte și intervenientă) asupra nelegalității hotărârii primei

instanței sub incidența Legii nr. 213/1998, Curtea de față reține:

Instanța de fond nu a

contestat pârâtelor și intervenientei drepturile conferite prin legi speciale de

a stabili și respectiv a atesta domeniul public al unităților administrativ-teritoriale

(comune, orașe, municipii) din județul Caraș-Severin.

Discutabil a fost însă

modul în care cele trei autorități administrative implicate și-au exercitat controlul

asupra exactității și acurateții tehnice a listelor de inventar întocmite de consiliile

locale.

În speță este evidentă

lipsa de exactitate a acestor liste, neevidențierea distinctă a imobilelor terenuri

și a construcțiilor amplasate pe acestea cât și, mai ales, a înscrisurilor care

au stat la baza trecerii construcțiilor în domeniul public al comunelor din județ.

Chiar dacă aceste liste

de inventar nu sunt constitutive de drepturi de proprietate, cum pretind pârâtele,

ele prejudiciază în mod evident pe reclamantă cu privire la construcțiile a căror

proprietară a dovedit că este.

În fine, nu există un

fine de neprimire a acțiunii în contenciosul administrativ împotriva unei hotărâri

a Guvernului, în situația în care reclamantul nu a atacat hotărârea consiliului

local, deoarece Legea nr. 554/2004 nu prevede o asemenea cauză de inadmisibilitate.

În ceea ce privește temeinicia

sentinței atacate de pârâte și intervenientă, Curtea de față constată, pe baza înscrisurilor

depuse în cauză, că pentru toate pozițiile anulate din anexele de inventare există

dovada dreptului de proprietate al cooperativei de consum asupra construcțiilor

în discuție: fie prin înscrierea ca proprietar în cartea funciară, fie prin hotărâri

judecătorești care constată dreptul de proprietate asupra construcțiilor ori dreptul

de superficie asupra terenului, ca o consecință a dreptului de proprietate pentru

construcții.

În aplicarea art. 274

alin. (1) C. proc. civ., Curtea va ține seama de măsura în care și motivele pentru

care au fost admise toate recursurile, obligând doar cele două pârâte la plata cheltuielilor

de judecată către recurenta-reclamantă.

Dar, ținând seama de munca

îndeplinită de avocat, Curtea va face și aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de SC F. Caraș-Severin, Guvernul României, Ministerul Internelor și Reformei Administrative

și Consiliul Județean Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 93 din 10 aprilie

2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată și, în fond, admite în parte acțiunea reclamantei SC F. Caraș-Severin și

în parte cererile de intervenție formulate de intervenienții

Ministerul Internelor

și Reformei Administrative

și Consiliul Județean Caraș-Severin.

Ia act de renunțarea la

judecată formulată de reclamanta SC F. Caraș-Severin în ceea ce privește cererea

de anulare a Anexelor nr. 47 (pozițiile 6, 8 și 31); nr. 52 poziția 2, nr. 68 (pozițiile

62, 63, 64, 65) ale localităților Luncavița, Mehadica și Teregova din H.G. nr. 532/2002.

Anulează în parte poziția

8 din Anexa nr. 58 localitatea Prigor, numai în ceea ce privește cele două spații

comerciale situate la parterul „Blocului specialiști”.

Anulează în parte aceeași

hotărâre nr. 532/2002 și cu privire la următoarele poziții: Anexa 13 poziția 25

Berliște, Anexa 61 pozițiile 128 și 129 Rusca Montană, Anexa 66 poziția 47 Socol,

Anexa 42 pozițiile 31, 33 și 34 Goruia și Anexa 17, poziția 166 Bozovici.

Anulează totodată Anexa

67 pozițiile 2, 7 și 12 Șopotul Nou, în loc de Anexa 64, din aceeași H.G. nr. 532/2002,

cum din eroare s-a trecut în sentința atacată.

Respinge cererea reclamantei

privind Anexa 43 poziția 9 Grădinari, precum și pentru celelalte anexe rămase nemenționate

din cuprinsul H.G. nr. 532/2002, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Obligă pe recurenții Guvernul

României și Consiliul Județean Caraș-Severin la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli

de judecată, stabilite prin apreciere, către recurentul SC F. Caraș-Severin, în

recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2008.