ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 566/2015

Prin sentința civilă nr. 662/27 iunie 2007, pronunțată în Dosar nr. 2643/104/2006, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Balș și S.U. Balș, a anulat dispoziția din 25 ianuarie 2006 emisă de Primăria Balș și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru suprafața de 44.900 mp care a aparținut autorilor săi, P.T. și P.S.; s-a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată. Tribunalul a avut în vedere actele de proprietate privind terenul în litigiu, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care a aplicat dispozițiile art. 24 și art. 32 din Legea nr. 10/2001. Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin Decizia nr. 405 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat. Pe parcursul judecării apelului s-a probat împrejurarea că intimata S.U. Balș și-a schimbat denumirea în U.T.S.C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.E. Prin decizia civilă nr. 8167 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 2643/104/2006, s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza aceleiași curți de apel, spre rejudecarea apelului. Exercitând controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că pe parcursul fazelor procesuale anterioare, instanțele nu au efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica cu exactitate imobilele la a căror restituire pretinde reclamanta a fi îndreptățită, prin cererea de chemare în judecată formulată.

Nu s-a stabilit totodată care este situația juridică actuală a acestor bunuri, pentru a se putea stabili cadrul legislativ aplicabil cererii de restituire formulată de reclamantă, în ce măsură pe terenurile solicitate sunt sau nu edificate construcții și dacă există servituți legale sau amenajări de utilitate publică. In aceste condiții, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se lămuri, cu prioritate situația de fapt. Prin urmare, apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Prin Decizia civilă nr. 94 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 8.301 mp aflată în folosința intimatei pârâte U.T.S.C. Balș. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs toate părțile. Prin Decizia civilă nr. 86 din 16 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanta C.E. și de pârâta U.T.S.C. Balș, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. A respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Primăria Balș împotriva aceleiași decizii.

A obligat pe recurenta pârâtă Primăria Balș la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta C.E. Pentru a pronunța aceasta decizie, Înalta Curte a reținut următoarele.

1. Cât privește recursul declarat de către reclamantă, este de reținut că, în privința suprafeței de teren de 550 mp, situat în punctul „Cinematograf M.”, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, de natură să împiedice restituirea în natură a terenului sunt cele existente pe teren la momentul la care se apreciază asupra măsurilor reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, susținerea instanței de apel în sensul că terenul menționat nu ar putea fi restituit în natură întrucât este posibil ca, la un moment dat, în viitor, canalul termic ce se află pe teren să fie „reactivat” prin solicitarea unor persoane care locuiesc în blocul 4A să fie rebranșate la rețeaua termică, este făcută în contra prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Se impune, așadar, ca suprafața de teren de 550 mp, situată în punctul „Cinematograf M.”, să fie restituită în natură.

În privința terenului situat în pct. „G. și B.G.” instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt a acestuia. Astfel, deși și-a întemeiat soluția și pe motivarea că, așa cum a susținut reprezentantul Primăriei Balș, unitatea administrativ-teritorială a inițiat derularea unor proiecte cu fonduri europene și guvernamentale pentru acest teren, la dosar nu s-au administrat dovezi în acest sens. Prin urmare, în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., s-a dispus admiterea recursului reclamantei și casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării de probe suplimentare în sensul menționat, pentru a determina dacă terenului îi sunt sau nu incidente dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 conform cu care, terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național. Incidența acestui text, în urma probatoriului suplimentar, va atrage și aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Este întemeiat și motivul de recurs privitor la suprafața de teren situată în pct. „P.G.” și „B.G.”, deoarece, după ce prin raportul de expertiză depus inițial expertul a arătat că o suprafață de teren de 6.246 mp face parte din intravilanul localității, prin completarea la raportul de expertiză acesta arată că terenul este „parțial intravilan, neputându-se determina exact limita intravilanului”. Poziția oscilantă a expertului impunea administrarea de probe suplimentare pentru determinarea cu exactitate a suprafeței de teren care se află în intravilanul localității, precum și a celei din extravilan. Și pentru acest motiv de recurs, care a întrunit cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a dispus casarea cu trimitere pentru administrarea de probe în sensul arătat.

De asemenea, s-a considerat că trebuie să se determine dacă suprafeței de 912 mp „luciu de apă” îi sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. În fine, a fost considerată este întemeiată critica privitoare la faptul că, deși reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din practicaua încheierii de dezbateri din 28 noiembrie 2012, instanța, deși a admis apelul, nu s-a pronunțat și asupra acestui aspect; 2. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta U.T.S.C. Balș, s-a reținut că instanța de apel a considerat că se impune restituirea în natură a întregului teren folosit de către pârâtă, inclusiv cel pe care se află construcții, ignorând faptul că, prin sentința civilă nr. 2302 din 20 octombrie 2006 Judecătoria Balș a constatat faptul că SC U.T.

SRL Balș este proprietara construcției „A.” U. Balș situată în Balș, str. N.B., finalizată în 30 iunie 1986. Prin urmare, dispunând restituirea întregului teren, instanța de apel a pronunțat o soluție dată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Criticile formulate de către pârâtă s-a considerat că întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a fost admis recursul și cauza a fost trimisă spre rejudecare în vederea administrării de probe pentru a se determina, față de cele mai sus reținute, care este suprafața de teren ce ar putea fi restituită în natură. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., care vizează nesocotirea prevederilor art. 208 C. proc. civ., întrucât expertul nu a citat partea la efectuarea măsurătorilor, a fost apreciat ca neîntemeiat. Acest aspect putea forma numai obiect al unei cereri de refacere a expertizei, în limita impusă, sub sancțiunea decăderii, de art. 212 alin. (2) C. proc. civ. 3. Recursul declarat de Primăria Balș, depus la o săptămână după ce instanța de recurs rămăsese în pronunțare a fost apreciat ca tardiv formulat, fiind depus cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., de la data comunicării deciziei instanței de apel la data de 29 ianuarie 2013. Având în vedere că Primăria Balș a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta C.E. În rejudecare, în raport de considerentele deciziei de casare, curtea de apel a dispus completarea probatoriilor cu acte, în dovedirea regimului juridic al suprafețelor de teren în litigiu și a derulării proiectului cu fonduri europene și guvernamentale privind terenul situat în punctul „G. și B.G.”, precum și supliment de expertiză, efectuat de același expert P.M., potrivit acordului părților. În raportul de expertiză depus la dosar, pentru termenul de judecată din 20 mai 2014, expertul și-a menținut concluziile din raportul de expertiză efectuat în Dosar nr. 2643/104/2006* al Curții de Apel Craiova, privind individualizarea celor 3 suprafețe de teren în litigiu, atașând aceeași anexă la raport, pentru fiecare din cele 3 terenuri, în discuție.

În ceea ce privește terenul situat în punctul „G. și B.G.”, menționat în anexa 2 din primul raport de expertiză, expertul a arătat că are o suprafață totală de 19.761 mp, din care teren intravilan 9.081 mp și luciu de apă 10.680 mp, ce poate fi restituit în natură. Expertul a precizat, cu privire la terenul situat în punctul „G. și B.G.”, că este deținut în prezent de Consiliul Local, în evidențele Primăriei figurează într-un proiect de înființare parc B.G., ce a fost demarat pe timpul litigiului, însă, în fapt, pe teren nu se observă că s-ar afla în derulare proiecte cu fonduri europene și guvernamentale. Au fost atașate și mai multe planșe fotografice.

În ceea ce privește terenul situat în pct. „P.G.” și „B.G.”, menționat în anexa 5 din primul raport de expertiză, expertul a arătat că are o suprafață de 4.132 mp teren și 912 mp luciu apă, în total 5.044 mp Expertul a precizat, cu privire la acest teren, că este deținut de Consiliul Local și este în evidență sub denumirea „P.G.”; terenul poate fi restituit în natură; suprafața de 912 mp luciu apă nu se încadrează în categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea 18/1991.Cu privire la situarea terenului, în intravilan sau extravilan, expertul a apreciat că în P.U.G. și arhiva O.C.P.I.

nu există o delimitare clară sub acest aspect, însă, s-ar putea considera că terenul este situat în intravilan, având în vedere că Primăria a respins cererile de restituire în temeiul Legea nr. 18/1991, cu motivarea că terenul face obiectul Legea nr. 10/2001, coroborat cu faptul că, de o parte și de alta a terenului, există edificate construcții, unele de dată recentă. Au fost atașate și mai multe planșe fotografice. În ceea ce privește terenul situat în punctul „S.U.” menționat în anexa 3 din primul raport de expertiză, expertul a arătat că are o suprafață de 8.301 mp, este teren intravilan, nu este afectat de utilități publice, aparține Consiliului Local și este dat în folosință SC U.T. SRL.

Expertul a precizat că pe acest teren se găsesc mai multe construcții cu suprafața totală de 2468 mp, dintre care unele metalice, demontabile, ale căror proprietari nu se cunosc, iar suprafața construcției „A.S.U. Balș”- proprietatea pârâtei U.T.S.C. Balș, conform sentința civilă nr. 2302/2006 a Jud. Balș - este de 1345 mp (construcțiile C6 -1.053 mp și C7 -292 mp); în această situație poate fi restituită în natură suprafața de 6956 mp Intimatele pârâte U.T.S.C. Balș și Primăria Balș au formulat obiecțiuni la suplimentul de expertiză, Primăria Balș depunând mai multe acte în susținerea acestor obiecțiuni, și anume: extras H.G. nr. 1355/2001 cu domeniul public cu anexa 4, privind orașul Balș, extras P.U.G.

oraș Balș și acte proiect finanțare, recepții lucrări, alte documente privind executarea lucrării (v. fila 77-132 Dosar rejudecare apel nr. 2643/104/2006**) Apelanta reclamantă a depus la dosar adresa din 14 februarie 2006 a Primăriei Balș, Comisia de fond funciar, prin care i se comunică respingerea cererii de restituire a terenurilor, cu motivarea că acestea fac obiectul Legea nr. 10/2001, și un articol de presă privind parcul „B.G.” Instanța, prin încheierea din 3 iunie 2014, a încuviințat obiecțiunile la expertiză formulate de pârâte, revenind cu adresă către expert, să răspundă la obiecțiuni și să stabilească în mod concret, în raport și de actele depuse la dosar, dacă terenul din punctul „P.G.” și „B.G.”, se află situat în intravilanul localității sau în extravilan și dacă pe terenul din pct. „G.

și B.G.”, se afla în derulare proiecte cu fonduri europene și guvernamentale. Prin raportul de expertiză, ca și răspuns la obiecțiunile pârâtelor și solicitările exprese ale instanței, expertul și-a menținut punctul de vedere expus în raportul de expertiză anterior, cu privire la toate cele 3 suprafețe de teren, precizând, cu privire la terenul din punctul „P.G.” și „B.G.”, că nu poate stabili cu certitudine dacă e teren intravilan sau extravilan, în lipsa unei aparaturi mai avansate și neexistând pe teren borne de delimitare a intravilanului față de extravilan.

Prin Decizia civilă nr. 2893 din data de 8 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 662 din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a schimbat, în parte, sentința menționată, în sensul că, din suprafața de 44.900 mp teren, a dispus restituirea în natură a următoarelor suprafețe: - 550 mp teren (22 m/25 m; 24,63 m) situat în orașul Balș, pct. ”Cinematograf M.”, individualizat prin raportul de expertiză, anexa 1, expert P.M., cu următoarele vecinătăți: N - Cinematograf M.; E - platforma betonată din fața bibliotecii P.P.; S - Bloc de locuințe 4 ; V - Bloc de locuințe 4A. - în parte, terenul situat în pct. „S.U.” individualizat prin același raport de expertiză, anexa 3, cu următoarele vecinătăți: N - str. N.B.; E - C.T.; S - S.C.I.; V - S.C.I.

și I.D., la nr. 190, respectiv suprafața de 6.956 mp teren, ce reprezintă diferența dintre suprafața totală de 8.301 mp și suprafața de 1.345 mp, ocupată de construcțiile C6 (1.035 mp) și C7 (292 mp), proprietatea pârâtei SC U.T. SRL Balș, conform sentinței civile nr. 2302/2006, pronunțată de Judecătoria Balș. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A obligat intimatele pârâte la 3800 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, către apelanta reclamantă C.E. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Curtea de apel este învestită cu soluționarea apelului reclamantei, care vizează restituirea în natură a terenului în temeiul Legii nr. 10/2001, și plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, în raport de probele administrate în cauză, coroborat cu considerentele deciziei de casare nr. 86/16 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 2643/104/2006*.

Cum, prin decizia de casare, examinând dispozițiile legale în materie la speța dedusă judecății, Înalta Curte a statuat, în privința suprafeței de teren de 550 mp, situată în punctul „Cinematograf M.”, că se impune să fie restituită în natură, fiind, deci, o problemă de drept dezlegată, obligatorie pentru instanța de rejudecare, după cum prevede art. 315 C. proc. civ., sub acest aspect, apelul a fost admis și schimbată sentința, în sensul că, din suprafața de 44.900 mp teren - pentru care s-a constatat dreptul reclamantei, prin sentința apelată - s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 550 mp teren, situat în orașul Balș, pct. ”Cinematograf M.”, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză.

În privința terenului situat în punctul „G. și B.G.”, curtea de apel, în raport de considerentele deciziei de casare și întregul material probator al dosarului, a reținut că acesta aparține domeniul public al orașului Balș și are destinația de parc public, iar Primăria Balș nu numai că a susținut inițierea derulării unor proiecte cu fonduri europene și guvernamentale pentru acest teren, dar aceasta s-a și realizat, aspect dovedit cu actele depuse de pârâtă la dosar și chiar mențiunea expertului, din cuprinsul raportului de expertiză, în sensul că acest teren figurează în evidențele Primăriei într-un proiect de înființare parc B.G., ce a fost demarat. Includerea acestui teren într-un astfel de proiect de finanțare cu fonduri nerambursabile, s-a făcut tocmai în considerarea apartenenței terenului în discuție, la domeniul public al orașului Balș, cu destinația de „P.

”, astfel cum rezultă din H.G. nr. 1355/2001, anexa 4, cu inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Balș, iar lucrările sunt în derulare, astfel cum rezultă din contractul de finanțare nerambursabilă și actele adiționale, graficul de finanțare, de cheltuieli, ordinul de începere a lucrărilor, procese verbale de predare-primire a amplasamentului, notele de control, autorizațiile de construire, listele cu cantități de lucrări pe categorii de lucrări, procesele verbale de verificare a calității lucrărilor, de recepție parțială, de constatare recepție, documentele justificative pentru efectuarea decontărilor (filele 77-132 dosar).

Ca teren cu destinația de „parc”, are amenajări specifice, cum ar fi alei și bănci, iar, împrejurarea că dotările constatate în teren nu ar fi corespunzătoare, iar zona respectivă nu este bine întreținută, după cum rezultă din planșele fotografice anexate raportului de expertiză, nu este de natură să schimbe destinația terenului; dimpotrivă, tocmai pentru păstrarea acestei destinații, dar la standarde europene, terenul a fost inclus într-un proiect de finanțare de lucrări cu fonduri nerambursabile, proiect ce se află în executare. În consecință, cu privire la această suprafață, teren intravilan și luciu natural de apă, situată în punctul „G.

și B.G.”, afectată unui parc, curtea de apel a reținut că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001/R - conform cu care, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent - coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, care definesc sintagma amenajări de utilitate publică, ca fiind suprafețele de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice ș.a., așa încât, această suprafață nu poate fi restituită în natură.

În privința suprafeței situată în pct. „P.G.” și „B.G.”, teren și luciu de apă, curtea de apel a reținut, pe de o parte, că aceasta nu s-a dovedit a fi situată în intravilanul localității, pentru ca, astfel, să facă obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001; din actele depuse la dosar, și, în principal, extras P.U.G. oraș Balș- plan încadrare în zonă conform P.U.G., vizat spre neschimbare de Primăria Balș (fila 132 dosar).

- rezultă că această suprafață se află în extravilan, și nu în intravilan, cum a susținut expertul, aducând argumente de probabilitate, cum ar fi că Primăria a respins cererile de restituire în temeiul Legea nr. 18/1991, cu motivarea că terenul face obiectul Legea nr. 10/2001, sau că, de o parte și de alta a terenului, există edificate construcții, unele de dată recentă; motivarea de respingere a unei cereri de restituire sau edificarea construcțiilor pe terenurile învecinate, nu sunt motive care să înlăture, ca și probă a regimului juridic al terenului, P.U.G., care evidențiază terenul ca fiind extravilan, cu atât mai mult cu cât unele din construcțiile vecine puteau fi edificate fără autorizație de construire, așa încât, din acest punct de vedere, reclamanta nu este îndreptățită la restituirea în natură, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1 din Normele metodologice.

Pe de altă parte, și în măsura în care această suprafață ar fi fost situată în intravilanul localității, ar fi fost aplicabile aceleași dispoziții legale, ca și în cazul suprafeței situată în punctul „G.

și B.G.”, întrucât este vorba de teren cu destinația de parc public și albia unui pârâu, pârâul G., după cum rezultă din actele dosarului, inclusiv expertiză, expertul precizând, cu privire la acest teren, că este deținut de Consiliul Local și este în evidență sub denumirea„ P.G.”, precum și planșele fotografice anexate raportului de expertiză, fiind irelevant sub acest aspect că zona respectivă nu este bine întreținută; prin urmare, din acest punct de vedere, curtea de apel, apreciind ca fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001/R - conform cu care, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent - coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, suprafața situată în pct. „P.G.” și „B.G.”, nu poate fi restituită în natură. Cu privire la terenul amplasat în punctul „S.U.”, în suprafață totală de 8.301 mp, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză, aflat în folosința intimatei pârâte U.T.C. Balș, curtea de apel a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, în parte, respectiv, din suprafața de 8301 mp, mai puțin terenul în suprafață de 1.345 mp ocupat de „A.S.U. Balș”- proprietatea pârâtei U.T.S.C. Balș, conform sentința civilă nr. 2302/2006 a Jud. Balș - compus din construcțiile C6 -1053 mp și C7 -292 mp; în această situație poate fi restituită în natură diferența de 6.956 mp, iar sentința urmează să fie schimbată și în acest sens.

Aceasta, deoarece, în raport de considerentele deciziei de casare, pârâta, făcând dovada dreptului de proprietate asupra clădirii „Autoservice”, nu îi sunt aplicabile prev. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că terenul ocupat de această clădire compusă din construcțiile C6 -1053 mp și C7 -292 mp, nu este supus restituirii în natură. În ceea ce privește restul construcțiilor aflate pe terenul din punctul „S.U.” - în parte, ușoare sau demontabile, iar altele, deși construcții din cărămidă, chiar P+1, în privința acestora nu s-a făcut dovada edificării cu autorizație - terenul ocupat este supus restituirii în natură, conform art. 10 alin. (2), (3) din Legea 10/2001R, care prevede restituirea în natură pentru terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate, precum și ușoare sau demontabile.

Restituirea în natură a terenului, se justifică, de asemenea, și prin soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la recursul declarat de pârâta Primăria Balș împotriva aceleiași decizii, respectiv, de respingere, așa încât, față de această pârâtă - în proprietatea căreia figurează terenul în discuție și nu a edificat construcțiile existente pe teren- restituirea în natură a acestei suprafețe de teren, prin decizia recurată, a intrat în puterea lucrului judecat. Prin urmare, cu atât mai mult se impune restituirea în natură și în raport cu pârâta U.T.S.C. Balș, care deține terenul numai în folosință, iar, în privința construcțiilor, cu excepția clădirii „Autoservice”, nu a făcut dovada proprietății.

Pe de altă parte, pârâta U.T.S.C. Balș, a invocat, atât în recurs, cât și în rejudecare, ca și temei al stabilirii măsurilor reparatorii în echivalent față de reclamantă, și nu restituirea terenului în natură, că este beneficiara unor servituți legale asupra terenului. Însă, textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001/R - conform cu care, pentru suprafața afectată servituților legale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent - coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 - care impun identificarea cu exactitate a terenului și vecinătăților și, totodată, destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane, iar în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură să se limiteze numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane - nu este aplicabil în speță, terenul ocupat de pârâtă și solicitat de reclamantă a fi restituit în natură, nefiind afectat vreunei servituți legale în sensul prevăzut de Legea specială nr. 10/2001.

Referitor la critica apelantei reclamante, ce vizează plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, aceasta a fost considerată întemeiată în limita înscrisurilor doveditoare depuse la dosar în acest sens, privind plata onorariilor de avocat, expert și eventuale alte cheltuieli efectuate cu procesul. Din acest punct de vedere, curtea de apel a reținut ca fiind dovedite cu chitanțe de plată, suma de 2300 lei, reprezentând onorarii de expert, fond și rejudecări apel, precum și suma de 3.000 lei, reprezentând: 1.500 lei, onorariu de avocat în recurs, care însă a fost acordat reclamantei, prin decizia de casare, și 1.500 lei, onorariu de avocat în prezenta rejudecare a apelului. În consecință, cheltuielile de judecată dovedite de reclamantă, și care se cuvin a fi plătite de pârâte, care au căzut în pretenții, în raport de prev. art. 274 C. proc.

civ., sunt în cuantum de 3.800 lei (2.300 lei onorarii de expert și 1.500 lei onorariu de avocat). Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta C.E., pârâta Primăria Orașului Balș și pârâta U.T.S.C. Balș. În motivarea recursului recurenta-reclamantă C.E. a arătat următoarele. În privința suprafeței de teren situată în pct. "G. și B.G.", instanța de apel a ignorat atât indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, opinia expertului desemnat în cauză, cât și prevederile legale în materie. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare a arătat că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se determina dacă terenului îi sunt sau nu incidente dispozițiile art. 5, alin. (3) din Legea nr. 18/1991, incidența acestui text urmând să atragă și aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001.

În loc să se conformeze acestei indicații obligatorii, instanța de apel a înțeles să facă referire la prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Mai mult, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pe această suprafață de teren nu sunt amplasate rețele stradale, rezervații naturale, parcuri naționale sau monumente ale naturii, că în evidențele primăriei figurează un proiect de înființare a unui parc, acesta fiind demarat în timpul litigiului, însă faptic nu se află în derulare proiecte cu fonduri europene și guvernamentale. Sub acest aspect instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, înțelegând că proiectul s-a și realizat. Acesta a fost realizat doar scriptic, însă faptic, așa cum rezultă din raportul de expertiză nu se află în derulare.

Având în vedere acest aspect, a apreciat că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care "se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora". A apreciat că se impune restituirea în natură a suprafeței individualizate prin raportul de expertiză și propusă a fi restituită în natură. În privința suprafeței de teren situată în pct. F. „P.G.", instanța de apel a ignorat atât indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și opinia expertului desemnat în cauză. Indicația instanței de recurs a fost ca în rejudecare să se determine cu exactitate suprafața de teren care se află în intravilanul localității, precum și cea din extravilan și să se determine dacă suprafeței de 912 mp luciu de apă îi sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Expertul a afirmat cu certitudine că terenul se află în intravilan, având în vedere pe de o parte cele reținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 8167 din 17 noiembrie 2011, pagina 5, dar și adresa pârâtei înaintată către recurenta-reclamantă la data de 14 februarie 2006, în care se menționează că terenul situat în Parc G., Parc G., zona Cinematograf și teren U. fac obiectul Legii nr. 10/2001. A arătat de asemenea expertul că suprafeței de 912 mp luciu de apă nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Probele administrate duc la concluzia că și această suprafață poate fi restituită în natură în totalitate, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. În motivarea recursului recurenta-pârâtă Primăria Orașului Balș a arătat următoarele. In ceea ce privește suprafața de teren de 550 mp, situata în zona Cinematografului "M.", se arată că această suprafață de teren este supusă unor privatizări în baza programului de finanțare europeană "Programul Operațional Regional 2007-2013", în Domeniul de intervenție "Planuri integrate de dezvoltare urbană 2 Sub-domeniul " Centre urbane" finanțare ce a fost solicitată prin "Cererea de finanțare pentru Proiectul " Reabilitarea și reamenajarea cartierului "O.N." din localitatea Balș, județul Olt", și prin cererea de finanțare pentru proiectul "Montat camere de luat vederi în cartierul "O.N." din localitatea Balș, județul Olt." Copii privind aprobarea acestei investiții sunt depuse în Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2643/ 104/2006* atașat prezentului dosar.

Această suprafața de teren a fost supusă privatizării. Această suprafață de teren are destinația de spații verzi. Tot cu privire la suprafața de teren din "punctul Cinematograf M. "- 550 mp - se arată că această suprafață de teren i-a revenit surorii E.C., numitei E.B. Moștenitoarea acesteia, fiica sa S.R.A., a notificat restituirea acestei suprafețe de teren în baza Legii 10/2001, pentru această suprafață de teren emițându-i-se dispoziția din 19 iulie 2011 a primarului orașului Balș. Așadar, reclamanta nu este îndreptățită la această suprafață de teren. Astfel, prin actul din 30 iunie 1952, Sfatul Popular al COM. Balș, Raionul Balș certifica faptul că S.P., tutora moștenitorilor lui T.M.P. din Balș, (E.B.

și C.E.), posedă suprafața de teren de 600 mp cu o casă din 5 camere, situată în Balș str. N.B., vecini: Răsărit - P.I.C., Apus-moștenitori C.C., Miazăzi cu U.C., la Miazănoapte cu str. N.B." Mai menționează că amenajarea acestor suprafețe de teren s-a realizat cu respectarea disp. art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 10/2001, păstrându-se destinația acestor terenuri. Acest aspect rezultă, fără echivoc, din înscrisurile depuse în copie în Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2643/104/2006. Pentru suprafața de teren din "pct. S.U.", reclamanta nu dovedește existența dreptului de proprietate cu niciun înscris. În motivarea recursului recurenta-pârâtă U.T.S.C. Balș a arătat următoarele.

Consideră soluția dată de instanța de apel ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege aplicabil în materie, dar și cu interpretarea greșită a probelor administrate în cauză. 1. Conform raportului de expertiză tehnică, rezultă că pe terenul revendicat sunt atât construcții definitive (edificate anterior anului 1990 și pentru care nu deține autorizație), cât și construcții demontabile.

Art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001 reglementează situația terenurilor ocupate de construcții autorizate, instituind regula stabilirii măsurilor reparatorii în echivalent pentru această situație, iar art. 10 alin (3) reglementează situația terenurilor ocupate de construcții neautorizate, stabilind că principiul restituirii în natură rămâne aplicabil doar dacă terenul este ocupat de construcții neautorizate edificate după data de 01 ianuarie 1990. Per a contrario, pentru situația în care terenul este ocupat de construcții neautorizate, edificate anterior anului 1990, cum este cazul de față, măsurile reparatorii urmează a fi stabilite prin echivalent, ca o excepție de la principiul restituirii în natură.

Art. 10 alin. (2) și art. (3) reglementează coroborat două situații distincte: alin. (2) reglementează situația terenului ocupat de construcții autorizate, ce nu se restituie în natură, indiferent de data edificării construcției; alin. (3) reglementează situația terenurilor ocupate de construcții neautorizate ce se restituie în natură doar dacă aceste construcții au fost edificate ulterior datei de 01 ianuarie 1990. Rezulta că, terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât pe el au fost edificate construcții înainte de 1989. In consecință, soluția instanței de apel privind restituirea în natură este contrară prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, interpretate per a contrario.

2. Instanța de apel, deși a admis obiecțiunile formulate în cauză de către societate, în urma răspunsului formulat de către expert, a considerat că s-a răspuns la obiecțiuni, cu toate că, practic, expertul nu a venit cu niciun element nou în răspunsul său. Or, în atare situație, se consideră că nu s-au respectat dispozițiile deciziei date de Înalta Curte de Casație și Justiție. Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei contestate în sensul respingerii apelului cu privire la restituirea în natură a terenului situat în pct. "S.U." individualizat prin același raport de expertiză, anexa 3, cu următoarele vecinătăți: N-str. N.B.; E-C.T.; S-S.C.I.; V-S.C.I. și I.D., în suprafață de 6.956 mp teren, ce reprezintă diferența dintre suprafața totală de 8.301 mp și suprafața de 1.345 mp, ocupată de construcțiile C6 (1.035 mp) și C7 (292 mp), proprietatea recurentei-pârâte, conform sentinței civile nr. 2302/2006 a Judecătoriei Balș.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte a constatat nefondat primul motiv de recurs prin care se susține nelegala nerestituire în natură a suprafeței de teren situată în pct. "G. și B.G.", prin ignorarea indicațiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, a opiniei expertului desemnat în cauză și a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Nu se poate reține ignorarea de către instanța de apel a dispoziției deciziei de casare nr. 86/2004 în sensul verificării incidenței dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

Potrivit acestei norme de drept ”terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național”. Instanța de apel prin interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză a ajuns la concluzia că pe terenul situat în zona "G. și B.G." se află un parc public, astfel că nu ar putea fi restituit în natură nici din perspectiva acestui articol. Totuși, simpla destinație a terenului de parc public nu atrage aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru a analiza posibilitatea acordării de reparații pentru preluarea acestuia de către stat în perioada 1945-1989.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001”nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Pentru a fi aplicabil acest text de lege trebuie să se fi dovedit că terenul în cauză era situat în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, sau regimul său juridic să fie reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, și să fi fost solicitat potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Îndeplinirea acestor condiții ar atrage inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001. Or, această susținere, dacă ar fi reală, nici nu ar profita recurentei reclamante.

Într-adevăr potrivit concluziilor raportului de expertiză pe această suprafață de teren ”nu sunt amplasate rețele stradale, rezervații naturale, parcuri naționale sau monumente ale naturii”, dar expertul a omis să precizeze dacă pe această suprafață se află un parc public, care reprezintă o amenajare de utilitate publică a localității urbane, ce intră în domeniul de reglementare al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum corect a reținut instanța de apel. Această omisiune nu este de natură să atragă refacerea raportului de expertiză, având în vedere că la dosar a fost depusă H.G. nr. 1355/2001 din care rezultă că această suprafață de teren figura ca parc public cel puțin din 2001, ceea ce nu face decât să confirme că lucrările de investiții de interes public aprobate vizau doar amenajarea unui parc public deja existent, așa cum a reținut instanța de apel coroborând probele administrate în cauză.

Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este situat înainte de alin. (4) al aceluiași articol, astfel că aplicarea normei de excludere de la restituirea în natură prevăzută la alin. (2) face inutilă cercetarea îndeplinirii condițiilor normei prevăzute la alin. (4). Recurenta reclamantă a mai susținut că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reprezentat de raportul de expertiză întocmit în cauză, înțelegând că proiectul de înființare a unui parc cu fonduri europene și guvernamentale s-a și realizat, critici care vor fi analizate din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. P otrivit acestui text de lege, coroborat cu art. 312 alin. (3), modificarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului juridic dedus judecății ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau alt conținut. Motivul de modificare și-ar găsi aplicarea, de exemplu, dacă instanța ar judeca un contract de vânzare-cumpărare ca un contract de locațiune, ori dacă ar stabili, fără nici un suport probator, anumite obligații în sarcina unei părți, deși la încheierea contractului nu au fost avute în vedere aceste obligații, iar din probele administrate rezultă neîndoielnic această împrejurare. Recurentul nu a formulat în cadrul motivării în fapt critici care să se circumscrie punctului 8 al art. 304 C. proc.

civ., așa cum a fost prezentat anterior, ci doar critici privind modul de interpretare a unor probe administrate, critici care vizează temeinicia iar nu legalitatea hotărârii. Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține nelegala nerestituire în natură a suprafeței de teren, incluzând și 912 mp luciu de apă, situată în pct. „P.G.", prin ignorarea indicațiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și a opiniei expertului desemnat în cauză. Instanța de apel a avut în vedere două aspecte când a considerat că nu poate fi restituită în natură suprafața aflată în zona P.G. și B.G., teren și luciu de apă, și anume că, pe de o parte, nu s-a dovedit că s-ar afla în intravilan pentru a face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi situată în intravilan, nu ar putea fi restituită în natură întrucât este compusă dintr-un parc public și albia unui râu, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Recurenta reclamantă a criticat doar primul aspect reținut ca impediment la restituirea în natură, susținând că terenul în cauză se află în intravilan. Indicația instanței de recurs a fost ca, în rejudecare, să se determine cu exactitate suprafața de teren care se află în intravilanul localității, precum și cea din extravilan și să se determine dacă suprafeței de 912 mp luciu de apă îi sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, aceasta întrucât instanța de apel, în ciclul procesual anterior, prin Decizia nr. 94/2012 considerase că nu se aplică Legea nr. 10/2001 terenului în cauză conform art. 8 alin. (1), întrucât s-ar situa în extravilan.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 ”aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.” Recurenta reclamantă susține că expertul ar fi ”afirmat cu certitudine” că terenul se află în intravilan.

În realitate, expresia folosită de către expert este ”se poate considera” (ceea ce nu exprimă o certitudine, ci o probabilitate) că terenul se află în intravilan, deoarece primăria ar fi respins cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 cu motivarea că terenul ar face obiectul Legii nr. 10/2001, deși analizând P.U.G.-ul și arhiva O.C.P.I. a constatat că nu există date certe privind întinderea intravilanului.

De altfel, aspectul privind eventuala greșită reținere a faptului că terenul din zona ”P.G.”, s-ar situa în extravilan, iar nu în intravilan, ca impediment la restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, prin aplicarea art. 8 alin. (1), este nerelevant atâta timp cât instanța de apel a analizat și premisa că terenul în cauză s-ar situa în intravilan, reținând că, chiar și în acest caz, nu s-ar putea dispune restituirea în natură, întrucât este aplicabilă situația de excepție prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aspect necriticat de către recurenta reclamantă. Expertul a arătat că ”suprafața de 912 mp luciu de apă nu se încadrează în categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991”, dar nu a oferit nicio explicație pentru concluzia la care a ajuns.

De altfel, atribuția expertului, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., nu era aceea de a preciza dacă suprafața în cauză se încadrează în prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, ci de a lămuri o împrejurare de fapt, în speță de a determina ce se află pe acea suprafață de teren, încadrarea în drept a acelei împrejurări de fapt fiind atribuția instanței. Recurenta reclamantă nu a susținut că această suprafață nu s-ar situa în albia pârâului G., element reținut de către instanța de apel prin decizia atacată prin raportare la probele administrate în cauză. De asemenea, expertul a menționat că terenul aflat în această zonă este deținut de Consiliul local Balș, fiind în evidență sub denumirea ”P.G.” De altfel terenul în cauză apare în anexa 4 a H.G.

nr. 1355/2001 ca aflându-se în domeniul public cu această destinație. În drept recurenta reclamantă a invocat și prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar nu a indicat nici un motiv de fapt care să susțină acest temei. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7-9, art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și art. 316 coroborat cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Orașului Balș, Înalta Curte a reținut că acesta vizează două suprafețe de teren cu privire la care s-a dispus restituirea în natură prin decizia atacată, și anume suprafața de teren de 550 mp situată în zona Cinematografului "M." și suprafața de teren din "pct. S.U." Cu privire la suprafața de teren de 550 mp situata în zona Cinematografului "M." s-a invocat, pe de o parte, că nu poate fi restituită în natură pentru că este suspusă unor modernizări realizate cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu este îndreptățită la această suprafață de teren. Cu privire la suprafața de teren din "punctul S.U." s-a susținut că reclamanta nu dovedește existența dreptului de proprietate cu niciun înscris.

Faptul dacă suprafața de 550 mp situata în zona Cinematografului "M." mai poate sau nu să fie restituită în natură nu mai poate fi repus în discuție, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că printr-o Decizie de casare anterioară, nr. 86/2014, s-a reținut că se impune ca această suprafață să fie restituită în natură. Prin aceeași decizie s-a respins ca tardiv recursul declarat de către Primăria Balș, iar prin acest recurs se susținea faptul că reclamanta ar solicita terenuri care ar fi aparținut altor persoane, că astfel prin actele depuse nu și-ar fi dovedit dreptul de proprietate cu privire la terenurile care fac obiectul prezentului litigiu. Ca atare, aceste critici nu mai pot fi reiterate în cadrul prezentului recurs, referindu-se la aspecte intrate în puterea lucrului judecat.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 315 alin. (1) . și art. 316 coroborat cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă U.T.S.C. Balș, prin acesta se susține, în esență, pe de o parte, că soluția instanței de apel privind restituirea în natură a terenului situat în pct. "S.U." cu următoarele vecinătăți: N-str. N.B.; E-C.T.; S-SC I. SRL; V-S.C.I.

și I.D., în suprafață de 6.956 mp, ce reprezintă diferența dintre suprafața totală de 8.301 mp și suprafața de 1.345 mp, ocupată de construcțiile C6 (1.035 mp) și C7 (292 mp), proprietatea recurentei-pârâte, conform sentinței civile nr. 2302/2006 a Judecătoriei Balș, este contrară prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea 10/2001, interpretate per a contrario, întrucât s-ar fi restituit o parte din teren pe care se află construcții definitive edificate anterior anului 1990 și pentru care nu deține autorizație, iar, pe de altă parte că nu s-au respectat dispozițiile deciziei de casare date de Înalta Curte de Casație și Justiție , întrucât instanța de apel, deși a admis obiecțiunile formulate în cauză de către societate, în urma răspunsului formulat de către expert, a considerat că s-a răspuns la obiecțiuni, cu toate că expertul nu a venit cu niciun element nou în răspunsul său.

Prin Decizia de casare anterioară, nr. 86/2014, referitor la recursul acestei pârâte s-a reținut că instanța de apel a considerat că se impune restituirea în natură a întregului teren folosit de către pârâtă, inclusiv cel pe care se află construcții, ignorând faptul că, prin sentința civilă nr. 2302 din 20 octombrie 2006 Judecătoria Balș a constatat faptul că SC U.T. SRL Balș este proprietara construcției „A.” U. Balș situată în Balș, finalizată în 30 iunie 1986 și că dispunând restituirea întregului teren, instanța de apel a pronunțat o soluție dată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, deși în cadrul acelui recurs pârâta a făcut trimitere și la celelalte construcții edificate înainte de 1990, cu privire la care a arătat că nu deține acte de proprietate, instanța de casare, în ciclul procesual anterior, a reținut încălcarea drepturilor pârâtei prin restituirea în natură a întregului teren de la pct. "S.U." doar cu privire la cele constatate ca fiind proprietatea pârâtei prin sentința civilă nr. 2302 din 20 octombrie 2006 a Judecătoriei Balș. Acestea fiind limitele deciziei de casare anterioară, nu se poate invoca în cadrul prezentului recurs încălcarea vreunui drept prin restituirea terenului pe care s-ar afla alte construcții, cu privire la care nu s-a reținut în decizia de casare anterioară că recurenta în cauză ar avea vreun drept.

În aceste condiții, nu este fondată susținerea privind greșita interpretare de către instanța de apel a prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În cadrul prezentului recurs nu s-a invocat faptul că la determinarea suprafeței de teren care poate fi restituită în n