ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 566/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 566/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin

sentința civilă nr. 662/27 iunie 2007, pronunțată în Dosar nr. 2643/104/2006, Tribunalul

Olt a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu

cu pârâtele Primăria Balș și S.U. Balș, a anulat dispoziția din 25 ianuarie 2006

emisă de Primăria Balș și a constatat că reclamanta este îndreptățită la

despăgubiri pentru suprafața de 44.900 mp care a aparținut autorilor săi, P.T.

și P.S.; s-a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată.

Tribunalul

a avut în vedere actele de proprietate privind terenul în litigiu, precum și

concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care a

aplicat dispozițiile art. 24 și art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

aceste sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin

Decizia nr. 405 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins apelul

ca nefondat.

Pe

parcursul judecării apelului s-a probat împrejurarea că intimata S.U. Balș și-a

schimbat denumirea în U.T.S.C.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.E.

Prin decizia civilă nr.

8167 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosar nr. 2643/104/2006, s-a admis recursul, s-a casat decizia atacată și

s-a trimis cauza aceleiași curți de apel, spre rejudecarea apelului.

Exercitând

controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte

a constatat că pe parcursul fazelor procesuale anterioare, instanțele nu au

efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica cu exactitate

imobilele la a căror restituire pretinde reclamanta a fi îndreptățită, prin

cererea de chemare în judecată formulată. Nu s-a stabilit totodată care este

situația juridică actuală a acestor bunuri, pentru a se putea stabili cadrul

legislativ aplicabil cererii de restituire formulată de reclamantă, în ce

măsură pe terenurile solicitate sunt sau nu edificate construcții și dacă există

servituți legale sau amenajări de utilitate publică.

In

aceste condiții, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de

legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind

necesar a se lămuri, cu prioritate situația de fapt.

Prin

urmare, apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte a admis recursul declarat, a casat decizia recurată și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Prin Decizia civilă nr.

94 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis

apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința, în sensul că a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 8.301 mp aflată în folosința

intimatei pârâte U.T.S.C. Balș. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs toate părțile.

Prin Decizia civilă nr.

86 din 16 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

declarate de reclamanta C.E. și de pârâta U.T.S.C. Balș, a casat decizia și a

trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. A respins, ca

tardiv, recursul declarat de pârâta Primăria Balș împotriva aceleiași decizii. A

obligat pe recurenta pârâtă Primăria Balș la plata sumei de 1.500 lei

cheltuieli de judecată către reclamanta C.E.

Pentru a pronunța

aceasta decizie, Înalta Curte a reținut următoarele.

recursul declarat de către reclamantă, este de reținut că, în privința

suprafeței de teren de 550 mp, situat în punctul „Cinematograf M.”, sunt

incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în

cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi

construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi,

cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite

prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și

administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

Amenajările de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale, de natură să împiedice

restituirea în natură a terenului sunt cele existente pe teren la momentul la

care se apreciază asupra măsurilor reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001.

Prin urmare,

susținerea instanței de apel în sensul că terenul menționat nu ar putea fi

restituit în natură întrucât este posibil ca, la un moment dat, în viitor,

canalul termic ce se află pe teren să fie „reactivat” prin solicitarea unor

persoane care locuiesc în blocul 4A să fie rebranșate la rețeaua termică, este

făcută în contra prevederilor art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001. Se impune,

așadar, ca suprafața de teren de 550 mp, situată în punctul „Cinematograf M.”,

să fie restituită în natură.

În privința terenului

situat în pct. „G. și B.G.” instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de

fapt a acestuia. Astfel, deși și-a întemeiat soluția și pe motivarea că, așa

cum a susținut reprezentantul Primăriei Balș, unitatea

administrativ-teritorială a inițiat derularea unor proiecte cu fonduri europene

și guvernamentale pentru acest teren, la dosar nu s-au administrat dovezi în

acest sens.

Prin urmare, în

condițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus admiterea recursului

reclamantei și casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării de

probe suplimentare în sensul menționat, pentru a determina dacă terenului îi

sunt sau nu incidente dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 18/1991

conform cu care, terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și parcuri

publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale,

monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele

naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție

pentru lucrări de interes național. Incidența acestui text, în urma

probatoriului suplimentar, va atrage și aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Este întemeiat și

motivul de recurs privitor la suprafața de teren situată în pct. „P.G.” și

„B.G.”, deoarece, după ce prin raportul de expertiză depus inițial expertul a

arătat că o suprafață de teren de 6.246 mp face parte din intravilanul

localității, prin completarea la raportul de expertiză acesta arată că terenul

este „parțial intravilan, neputându-se determina exact limita intravilanului”.

Poziția oscilantă a expertului impunea administrarea de probe suplimentare

pentru determinarea cu exactitate a suprafeței de teren care se află în

intravilanul localității, precum și a celei din extravilan.

Și pentru acest motiv

de recurs, care a întrunit cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a dispus

casarea cu trimitere pentru administrarea de probe în sensul arătat.

De asemenea, s-a

considerat că trebuie să se determine dacă suprafeței de 912 mp „luciu de apă”

îi sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

În fine, a fost

considerată este întemeiată critica privitoare la faptul că, deși reclamanta a

solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din practicaua

încheierii de dezbateri din 28 noiembrie 2012, instanța, deși a admis apelul,

nu s-a pronunțat și asupra acestui aspect;

privește recursul declarat de pârâta

U.T.S.C. Balș, s-a reținut că instanța

de apel a considerat că se impune restituirea în natură a întregului teren

folosit de către pârâtă, inclusiv cel pe care se află construcții, ignorând

faptul că, prin sentința civilă nr. 2302 din 20 octombrie 2006 Judecătoria Balș

a constatat faptul că SC U.T. SRL Balș este proprietara construcției „A.” U.

Balș situată în Balș, str. N.B., finalizată în 30 iunie 1986.

Prin urmare,

dispunând restituirea întregului teren, instanța de apel a pronunțat o soluție

dată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Criticile formulate

de către pârâtă s-a considerat că întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a fost admis recursul și

cauza a fost trimisă spre rejudecare în vederea administrării de probe pentru a

se determina, față de cele mai sus reținute, care este suprafața de teren ce ar

putea fi restituită în natură.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care vizează

nesocotirea prevederilor art. 208 C. proc. civ., întrucât expertul nu a citat

partea la efectuarea măsurătorilor, a fost apreciat ca neîntemeiat. Acest

aspect putea forma numai obiect al unei cereri de refacere a expertizei, în

limita impusă, sub sancțiunea decăderii, de art. 212 alin. (2) C. proc. civ.

de Primăria Balș, depus la o săptămână după ce instanța de recurs rămăsese în

pronunțare a fost apreciat ca tardiv formulat, fiind depus cu depășirea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., de la data comunicării

deciziei instanței de apel la data de 29 ianuarie 2013.

Având în vedere că

Primăria Balș a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta C.E.

În rejudecare, în

raport de considerentele deciziei de casare, curtea de apel a dispus

completarea probatoriilor cu acte, în dovedirea regimului juridic al

suprafețelor de teren în litigiu și a derulării proiectului cu fonduri europene

și guvernamentale privind terenul situat în punctul „G. și B.G.”, precum și

supliment de expertiză, efectuat de același expert P.M., potrivit acordului

părților.

În

raportul de expertiză depus la dosar, pentru termenul de judecată din 20 mai

2014, expertul și-a menținut concluziile din raportul de expertiză efectuat în Dosar

nr. 2643/104/2006* al Curții de Apel Craiova, privind individualizarea celor 3

suprafețe de teren în litigiu, atașând aceeași anexă la raport, pentru fiecare

din cele 3 terenuri, în discuție.

În ceea ce privește

terenul situat în punctul „G. și B.G.”, menționat în anexa 2 din primul raport

de expertiză, expertul a arătat că are o suprafață totală de 19.761 mp, din

care teren intravilan 9.081 mp și luciu de apă 10.680 mp, ce poate fi restituit

în natură. Expertul a precizat, cu privire la terenul situat în punctul „G. și

B.G.”, că este deținut în prezent de Consiliul Local, în evidențele Primăriei

figurează într-un proiect de înființare parc B.G., ce a fost demarat pe timpul

litigiului, însă, în fapt, pe teren nu se observă că s-ar afla în derulare

proiecte cu fonduri europene și guvernamentale. Au fost atașate și mai multe

planșe fotografice.

În ceea ce privește

terenul situat în pct. „P.G.” și „B.G.”, menționat în anexa 5 din primul raport

de expertiză, expertul a arătat că are o suprafață de 4.132 mp teren și 912 mp

luciu apă, în total 5.044 mp Expertul a precizat, cu privire la acest teren, că

este deținut de Consiliul Local și este în evidență sub denumirea „P.G.”;

terenul poate fi restituit în natură; suprafața de 912 mp luciu apă nu se încadrează

în categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea

18/1991.Cu privire la situarea terenului, în intravilan sau extravilan,

expertul a apreciat că în P.U.G. și arhiva O.C.P.I. nu există o delimitare

clară sub acest aspect, însă, s-ar putea considera că terenul este situat în

intravilan, având în vedere că Primăria a respins cererile de restituire în

temeiul Legea nr. 18/1991, cu motivarea că terenul face obiectul Legea nr. 10/2001,

coroborat cu faptul că, de o parte și de alta a terenului, există edificate

construcții, unele de dată recentă. Au fost atașate și mai multe planșe

fotografice.

În ceea ce privește

terenul situat în punctul „S.U.” menționat în anexa 3 din primul raport de

expertiză, expertul a arătat că are o suprafață de 8.301 mp, este teren

intravilan, nu este afectat de utilități publice, aparține Consiliului Local și

este dat în folosință SC U.T. SRL. Expertul a precizat că pe acest teren se

găsesc mai multe construcții cu suprafața totală de 2468 mp, dintre care unele

metalice, demontabile, ale căror proprietari nu se cunosc, iar suprafața

construcției „A.S.U. Balș”- proprietatea pârâtei U.T.S.C. Balș, conform

sentința civilă nr. 2302/2006 a Jud. Balș - este de 1345 mp (construcțiile

C6 -1.053 mp și C7 -292 mp); în această situație poate fi restituită în natură

suprafața de 6956 mp

Intimatele pârâte U.T.S.C.

Balș și Primăria Balș au formulat obiecțiuni la suplimentul de expertiză,

Primăria Balș depunând mai multe acte în susținerea acestor obiecțiuni, și

anume: extras H.G. nr. 1355/2001 cu domeniul public cu anexa 4, privind orașul

Balș, extras P.U.G. oraș Balș și acte proiect finanțare, recepții lucrări, alte

documente privind executarea lucrării (v. fila 77-132 Dosar rejudecare apel nr.

2643/104/2006**)

Apelanta reclamantă a

depus la dosar adresa din 14 februarie 2006 a Primăriei Balș, Comisia de fond

funciar, prin care i se comunică respingerea cererii de restituire a

terenurilor, cu motivarea că acestea fac obiectul Legea nr. 10/2001, și un

articol de presă privind parcul „B.G.”

Instanța, prin

încheierea din 3 iunie 2014, a încuviințat obiecțiunile la expertiză formulate

de pârâte, revenind cu adresă către expert, să răspundă la obiecțiuni și să stabilească

în mod concret, în raport și de actele depuse la dosar, dacă terenul din

punctul „P.G.” și „B.G.”, se află situat în intravilanul localității sau în

extravilan și dacă pe terenul din pct. „G. și B.G.”, se afla în derulare

proiecte cu fonduri europene și guvernamentale.

Prin raportul de

expertiză, ca și răspuns la obiecțiunile pârâtelor și solicitările exprese ale

instanței, expertul și-a menținut punctul de vedere expus în raportul de

expertiză anterior, cu privire la toate cele 3 suprafețe de teren, precizând,

cu privire la terenul din punctul „P.G.” și „B.G.”, că nu poate stabili cu

certitudine dacă e teren intravilan sau extravilan, în lipsa unei aparaturi mai

avansate și neexistând pe teren borne de delimitare a intravilanului față de

extravilan.

Prin

Decizia civilă nr. 2893 din data de 8 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 662

din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a schimbat, în

parte, sentința menționată, în sensul că, din suprafața de 44.900 mp teren, a dispus

restituirea în natură a următoarelor suprafețe:

- 550 mp teren (22 m/25

m; 24,63 m) situat în orașul Balș, pct. ”Cinematograf M.”, individualizat prin

raportul de expertiză, anexa 1, expert P.M., cu următoarele vecinătăți: N -

Cinematograf M.; E - platforma betonată din fața bibliotecii P.P.; S - Bloc de

locuințe 4 ; V - Bloc de locuințe 4A.

- în parte, terenul

situat în pct. „S.U.” individualizat prin același raport de expertiză, anexa 3,

cu următoarele vecinătăți: N - str. N.B.; E - C.T.; S - S.C.I.; V - S.C.I. și

I.D., la nr. 190, respectiv suprafața de 6.956 mp teren, ce reprezintă

diferența dintre suprafața totală de 8.301 mp și suprafața de 1.345 mp, ocupată

de construcțiile C6 (1.035 mp) și C7 (292 mp), proprietatea pârâtei SC U.T. SRL

Balș, conform sentinței civile nr. 2302/2006, pronunțată de Judecătoria Balș.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

A obligat intimatele pârâte

la 3800 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, către apelanta

reclamantă C.E.

În motivarea deciziei

s-au reținut următoarele.

Curtea de apel este învestită

cu soluționarea apelului reclamantei, care vizează restituirea în natură a

terenului în temeiul Legii nr. 10/2001, și plata cheltuielilor de judecată în

toate fazele procesuale, în raport de probele administrate în cauză, coroborat

cu considerentele deciziei de casare nr. 86/16 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 2643/104/2006*.

Cum, prin decizia de

casare, examinând dispozițiile legale în materie la speța dedusă judecății,

Înalta Curte a statuat, în privința suprafeței de teren de 550 mp, situată în

punctul „Cinematograf M.”, că se impune să fie restituită în natură, fiind,

deci, o problemă de drept dezlegată, obligatorie pentru instanța de rejudecare,

după cum prevede art. 315 C. proc. civ., sub acest aspect, apelul a fost admis

și schimbată sentința, în sensul că, din suprafața de 44.900 mp teren - pentru

care s-a constatat dreptul reclamantei, prin sentința apelată - s-a dispus

restituirea în natură a suprafeței de 550 mp teren, situat în orașul Balș, pct.

”Cinematograf M.”, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză.

În privința terenului

situat în punctul „G. și B.G.”, curtea de apel, în raport de considerentele

deciziei de casare și întregul material probator al dosarului, a reținut că

acesta aparține domeniul public al orașului Balș și are destinația de parc

public, iar Primăria Balș nu numai că a susținut inițierea derulării unor

proiecte cu fonduri europene și guvernamentale pentru acest teren, dar aceasta

s-a și realizat, aspect dovedit cu actele depuse de pârâtă la dosar și chiar

mențiunea expertului, din cuprinsul raportului de expertiză, în sensul că acest

teren figurează în evidențele Primăriei într-un proiect de înființare parc B.G.,

ce a fost demarat. Includerea acestui teren într-un astfel de proiect de

finanțare cu fonduri nerambursabile, s-a făcut tocmai în considerarea

apartenenței terenului în discuție, la domeniul public al orașului Balș, cu

destinația de „P. ”, astfel cum rezultă din H.G. nr. 1355/2001, anexa 4, cu

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Balș, iar

lucrările sunt în derulare, astfel cum rezultă din contractul de finanțare

nerambursabilă și actele adiționale, graficul de finanțare, de cheltuieli,

ordinul de începere a lucrărilor, procese verbale de predare-primire a

amplasamentului, notele de control, autorizațiile de construire, listele cu

cantități de lucrări pe categorii de lucrări, procesele verbale de verificare a

calității lucrărilor, de recepție parțială, de constatare recepție, documentele

justificative pentru efectuarea decontărilor (filele 77-132 dosar). Ca teren cu

destinația de „parc”, are amenajări specifice, cum ar fi alei și bănci, iar,

împrejurarea că dotările constatate în teren nu ar fi corespunzătoare, iar zona

respectivă nu este bine întreținută, după cum rezultă din planșele fotografice

anexate raportului de expertiză, nu este de natură să schimbe destinația

terenului; dimpotrivă, tocmai pentru păstrarea acestei destinații, dar la standarde

europene, terenul a fost inclus într-un proiect de finanțare de lucrări cu

fonduri nerambursabile, proiect ce se află în executare.

În consecință, cu

privire la această suprafață, teren intravilan și luciu natural de apă, situată

în punctul „G. și B.G.”, afectată unui parc, curtea de apel a reținut că sunt

incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001/R - conform cu

care, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților

legale, spațiilor verzi, precum și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

- coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, care definesc sintagma amenajări de utilitate

publică, ca fiind suprafețele de teren afectate unei utilități publice,

respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi

nevoile comunității, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații

verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice ș.a., așa

încât, această suprafață nu poate fi restituită în natură.

În privința

suprafeței situată în pct. „P.G.” și „B.G.”, teren și luciu de apă, curtea de

apel a reținut, pe de o parte, că aceasta nu s-a dovedit a fi situată în

intravilanul localității, pentru ca, astfel, să facă obiectul restituirii în

temeiul Legii nr. 10/2001; din actele depuse la dosar, și, în principal, extras

P.U.G. oraș Balș- plan încadrare în zonă conform P.U.G., vizat spre neschimbare

de Primăria Balș (fila 132 dosar). - rezultă că această suprafață se află în

extravilan, și nu în intravilan, cum a susținut expertul, aducând argumente de

probabilitate, cum ar fi că Primăria a respins cererile de restituire în

temeiul Legea nr. 18/1991, cu motivarea că terenul face obiectul Legea nr. 10/2001,

sau că, de o parte și de alta a terenului, există edificate construcții, unele

de dată recentă; motivarea de respingere a unei cereri de restituire sau

edificarea construcțiilor pe terenurile învecinate, nu sunt motive care să

înlăture, ca și probă a regimului juridic al terenului, P.U.G., care

evidențiază terenul ca fiind extravilan, cu atât mai mult cu cât unele din

construcțiile vecine puteau fi edificate fără autorizație de construire, așa

încât, din acest punct de vedere, reclamanta nu este îndreptățită la

restituirea în natură, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 8.1

din Normele metodologice.

Pe de altă parte, și

în măsura în care această suprafață ar fi fost situată în intravilanul

localității, ar fi fost aplicabile aceleași dispoziții legale, ca și în cazul

suprafeței situată în punctul „G. și B.G.”, întrucât este vorba de teren cu

destinația de parc public și albia unui pârâu, pârâul G., după cum rezultă din

actele dosarului, inclusiv expertiză, expertul precizând, cu privire la acest

teren, că este deținut de Consiliul Local și este în evidență sub denumirea„

P.G.”, precum și planșele fotografice anexate raportului de expertiză, fiind

irelevant sub acest aspect că zona respectivă nu este bine întreținută; prin

urmare, din acest punct de vedere, curtea de apel, apreciind ca fiind incidente

prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001/R - conform cu care, pentru

suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale,

spațiilor verzi, precum și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

- coroborat cu Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate

prin H.G. nr. 250/2007, suprafața situată în pct. „P.G.” și „B.G.”, nu poate fi

restituită în natură.

Cu privire la terenul

amplasat în punctul „S.U.”, în suprafață totală de 8.301 mp, astfel cum a fost

individualizat prin raportul de expertiză, aflat în folosința intimatei pârâte

U.T.C. Balș, curtea de apel a apreciat că acesta poate fi restituit în natură,

în parte, respectiv, din suprafața de 8301 mp, mai puțin terenul în suprafață

de 1.345 mp ocupat de „A.S.U. Balș”- proprietatea pârâtei U.T.S.C. Balș,

conform sentința civilă nr. 2302/2006 a Jud. Balș - compus din

construcțiile C6 -1053 mp și C7 -292 mp; în această situație poate fi

restituită în natură diferența de 6.956 mp, iar sentința urmează să fie

schimbată și în acest sens.

Aceasta, deoarece, în

raport de considerentele deciziei de casare, pârâta, făcând dovada dreptului de

proprietate asupra clădirii „Autoservice”, nu îi sunt aplicabile prev. art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că terenul ocupat de această clădire

compusă din construcțiile C6 -1053 mp și C7 -292 mp, nu este supus restituirii

în natură.

În ceea ce privește

restul construcțiilor aflate pe terenul din punctul „S.U.” - în parte, ușoare

sau demontabile, iar altele, deși construcții din cărămidă, chiar P+1, în privința

acestora nu s-a făcut dovada edificării cu autorizație - terenul ocupat este

supus restituirii în natură, conform art. 10 alin. (2), (3) din Legea 10/2001R,

care prevede restituirea în natură pentru terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate, precum și ușoare sau demontabile.

Restituirea în natură

a terenului, se justifică, de asemenea, și prin soluția pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție cu privire la recursul declarat de pârâta Primăria

Balș împotriva aceleiași decizii, respectiv, de respingere, așa încât, față de

această pârâtă - în proprietatea căreia figurează terenul în discuție și nu a

edificat construcțiile existente pe teren- restituirea în natură a acestei

suprafețe de teren, prin decizia recurată, a intrat în puterea lucrului

judecat. Prin urmare, cu atât mai mult se impune restituirea în natură și în

raport cu pârâta U.T.S.C. Balș, care deține terenul numai în folosință, iar, în

privința construcțiilor, cu excepția clădirii „Autoservice”, nu a făcut dovada

proprietății.

Pe de altă parte,

pârâta U.T.S.C. Balș, a invocat, atât în recurs, cât și în rejudecare, ca și

temei al stabilirii măsurilor reparatorii în echivalent față de reclamantă, și

nu restituirea terenului în natură, că este beneficiara unor servituți legale

asupra terenului. Însă, textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001/R -

conform cu care, pentru suprafața afectată servituților legale, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent - coroborat cu Normele Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 - care

impun identificarea cu exactitate a terenului și vecinătăților și, totodată,

destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu

afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane, iar în

cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură să se limiteze

numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele

suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor

subterane - nu este aplicabil în speță, terenul ocupat de pârâtă și solicitat

de reclamantă a fi restituit în natură, nefiind afectat vreunei servituți

legale în sensul prevăzut de Legea specială nr. 10/2001.

Referitor la critica

apelantei reclamante, ce vizează plata cheltuielilor de judecată în toate

fazele procesuale, aceasta a fost considerată întemeiată în limita

înscrisurilor doveditoare depuse la dosar în acest sens, privind plata

onorariilor de avocat, expert și eventuale alte cheltuieli efectuate cu

procesul.

Din acest punct de

vedere, curtea de apel a reținut ca fiind dovedite cu chitanțe de plată, suma

de 2300 lei, reprezentând onorarii de expert, fond și rejudecări apel, precum

și suma de 3.000 lei, reprezentând: 1.500 lei, onorariu de avocat în recurs,

care însă a fost acordat reclamantei, prin decizia de casare, și 1.500 lei,

onorariu de avocat în prezenta rejudecare a apelului.

În consecință,

cheltuielile de judecată dovedite de reclamantă, și care se cuvin a fi plătite

de pârâte, care au căzut în pretenții, în raport de prev. art. 274 C. proc. civ.,

sunt în cuantum de 3.800 lei (2.300 lei onorarii de expert și 1.500 lei

onorariu de avocat).

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanta C.E., pârâta Primăria Orașului Balș și

pârâta U.T.S.C. Balș.

În motivarea

recursului recurenta-reclamantă C.E. a arătat următoarele.

În privința

suprafeței de teren situată în pct. "G. și B.G.", instanța de apel a

ignorat atât indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, opinia

expertului desemnat în cauză, cât și prevederile legale în materie.

Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia de casare a arătat că se impune admiterea

recursului declarat de recurenta-reclamantă, casarea cu trimitere spre rejudecare

pentru a se determina dacă terenului îi sunt sau nu incidente dispozițiile art.

5, alin. (3) din Legea nr. 18/1991, incidența acestui text urmând să atragă și

aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001.

În loc să se

conformeze acestei indicații obligatorii, instanța de apel a înțeles să facă referire

la prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, din

raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că pe această suprafață de

teren nu sunt amplasate rețele stradale, rezervații naturale, parcuri naționale

sau monumente ale naturii, că în evidențele primăriei figurează un proiect de

înființare a unui parc, acesta fiind demarat în timpul litigiului, însă faptic

nu se află în derulare proiecte cu fonduri europene și guvernamentale. Sub acest

aspect instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,

înțelegând că proiectul s-a și realizat. Acesta a fost realizat doar scriptic,

însă faptic, așa cum rezultă din raportul de expertiză nu se află în derulare.

Având în vedere acest

aspect, a apreciat că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 10 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care "se restituie în natură inclusiv terenurile

fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă

nu a început construcția acestora".

A apreciat că se

impune restituirea în natură a suprafeței individualizate prin raportul de

expertiză și propusă a fi restituită în natură.

În privința suprafeței

de teren situată în pct. F. „P.G.", instanța de apel a ignorat atât

indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și opinia expertului

desemnat în cauză. Indicația instanței de recurs a fost ca în rejudecare să se

determine cu exactitate suprafața de teren care se află în intravilanul

localității, precum și cea din extravilan și să se determine dacă suprafeței de

912 mp luciu de apă îi sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 18/1991. Expertul a afirmat cu certitudine că terenul se află în

intravilan, având în vedere pe de o parte cele reținute de către Înalta Curte

de Casație și Justiție prin Decizia nr. 8167 din 17 noiembrie 2011,

pagina 5, dar și adresa pârâtei înaintată către recurenta-reclamantă la data de

14 februarie 2006, în care se menționează că terenul situat în Parc G., Parc G.,

zona Cinematograf și teren U. fac obiectul Legii nr. 10/2001.

A arătat de asemenea

expertul că suprafeței de 912 mp luciu de apă nu îi sunt aplicabile dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Probele administrate

duc la concluzia că și această suprafață poate fi restituită în natură în

totalitate, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză.

În drept au fost

invocate prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului recurenta-pârâtă Primăria Orașului Balș a arătat următoarele.

In ceea ce privește

suprafața de teren de 550 mp, situata în zona Cinematografului "M.",

se arată că această suprafață de teren este supusă unor privatizări în baza

programului de finanțare europeană "Programul Operațional Regional 2007-2013",

în Domeniul de intervenție "Planuri integrate de dezvoltare urbană 2

Sub-domeniul " Centre urbane" finanțare ce a fost solicitată prin

"Cererea de finanțare pentru Proiectul " Reabilitarea și reamenajarea

cartierului "O.N." din localitatea Balș, județul Olt", și

prin cererea de finanțare pentru proiectul "Montat camere de luat vederi

în cartierul "O.N." din localitatea Balș, județul Olt."

Copii privind aprobarea acestei investiții sunt depuse în Dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție cu nr. 2643/ 104/2006* atașat prezentului dosar.

Această suprafața de teren a fost supusă privatizării. Această suprafață de

teren are destinația de spații verzi.

Tot cu privire la

suprafața de teren din "punctul Cinematograf M. "- 550 mp - se arată

că această suprafață de teren i-a revenit surorii E.C., numitei E.B.

Moștenitoarea acesteia, fiica sa S.R.A., a notificat restituirea acestei

suprafețe de teren în baza Legii 10/2001, pentru această suprafață de teren emițându-i-se

dispoziția din 19 iulie 2011 a primarului orașului Balș. Așadar, reclamanta

nu este îndreptățită la această suprafață de teren. Astfel, prin actul din

30 iunie 1952, Sfatul Popular al COM. Balș, Raionul Balș certifica

faptul că S.P., tutora moștenitorilor lui T.M.P. din Balș, (E.B. și C.E.),

posedă suprafața de teren de 600 mp cu o casă din 5 camere, situată în Balș

str. N.B., vecini: Răsărit - P.I.C., Apus-moștenitori C.C., Miazăzi cu U.C., la

Miazănoapte cu str. N.B."

Mai menționează că

amenajarea acestor suprafețe de teren s-a realizat cu respectarea disp. art. 10

alin. (1)1 din Legea nr. 10/2001, păstrându-se destinația acestor terenuri. Acest

aspect rezultă, fără echivoc, din înscrisurile depuse în copie în Dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție cu nr. 2643/104/2006.

Pentru suprafața de

teren din "pct. S.U.", reclamanta nu dovedește existența dreptului de

proprietate cu niciun înscris.

În motivarea

recursului recurenta-pârâtă U.T.S.C. Balș a arătat următoarele.

Consideră soluția dată

de instanța de apel ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege aplicabil în materie, dar

și cu interpretarea greșită a probelor administrate în cauză.

de expertiză tehnică, rezultă că pe terenul revendicat sunt atât construcții

definitive (edificate anterior anului 1990 și pentru care nu deține autorizație),

cât și construcții demontabile.

Art. 10 alin. (2) din

Legea 10/2001 reglementează situația terenurilor ocupate de construcții

autorizate, instituind regula stabilirii măsurilor reparatorii în echivalent

pentru această situație, iar art. 10 alin (3) reglementează situația

terenurilor ocupate de construcții neautorizate, stabilind că principiul

restituirii în natură rămâne aplicabil doar dacă terenul este ocupat de

construcții neautorizate edificate după data de 01 ianuarie 1990.

Per a contrario,

pentru situația în care terenul este ocupat de construcții neautorizate,

edificate anterior anului 1990, cum este cazul de față, măsurile reparatorii

urmează a fi stabilite prin echivalent, ca o excepție de la principiul

restituirii în natură.

Art. 10 alin. (2) și art.

(3) reglementează coroborat două situații distincte: alin. (2) reglementează

situația terenului ocupat de construcții autorizate, ce nu se restituie în

natură, indiferent de data edificării construcției; alin. (3) reglementează situația

terenurilor ocupate de construcții neautorizate ce se restituie în natură doar

dacă aceste construcții au fost edificate ulterior datei de 01 ianuarie 1990.

Rezulta că, terenul

în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât pe el au fost edificate

construcții înainte de 1989.

In consecință,

soluția instanței de apel privind restituirea în natură este contrară

prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, interpretate per a contrario.

deși a admis obiecțiunile formulate în cauză de către societate, în urma

răspunsului formulat de către expert, a considerat că s-a răspuns la obiecțiuni,

cu toate că, practic, expertul nu a venit cu niciun element nou în răspunsul său.

Or, în atare situație, se consideră că nu s-au respectat dispozițiile deciziei

date de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Solicită admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei contestate în sensul respingerii

apelului cu privire la restituirea în natură a terenului situat în pct. "S.U."

individualizat prin același raport de expertiză, anexa 3, cu următoarele

vecinătăți: N-str. N.B.; E-C.T.; S-S.C.I.; V-S.C.I. și I.D., în suprafață de 6.956

mp teren, ce reprezintă diferența dintre suprafața totală de 8.301 mp și

suprafața de 1.345 mp, ocupată de construcțiile C6 (1.035 mp) și C7 (292 mp),

proprietatea recurentei-pârâte, conform sentinței civile nr. 2302/2006 a

Judecătoriei Balș.

Înalta Curte a

constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce

privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte a

constatat nefondat primul motiv de recurs prin care se susține nelegala

nerestituire în natură a suprafeței de teren situată în pct. "G. și

B.G.", prin ignorarea indicațiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, a

opiniei expertului desemnat în cauză și a prevederilor art. 10 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001.

Nu se poate

reține ignorarea de către instanța de apel a dispoziției

deciziei de casare nr. 86/2004 în sensul verificării incidenței

dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

Potrivit

acestei norme de drept ”terenurile pe care sunt amplasate rețele stradale și

parcuri publice, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale,

monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele

naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție

pentru lucrări de interes național”.

Instanța

de apel prin interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză a ajuns

la concluzia că pe terenul situat în

zona "G. și B.G." se află un parc

public, astfel că nu ar putea fi restituit în natură nici din perspectiva

acestui articol. Totuși, simpla destinație a terenului de parc public

nu atrage aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru a analiza posibilitatea acordării

de reparații pentru preluarea acestuia de către stat în perioada

1945-1989.

Potrivit art.

8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001”nu intră sub incidența prezentei legi

terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau

la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,

solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Pentru a

fi aplicabil acest text de lege trebuie să se fi dovedit că terenul în cauză

era situat în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, sau regimul său juridic să fie reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, și să fi

fost solicitat potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Îndeplinirea

acestor condiții ar atrage inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001. Or,

această susținere, dacă ar fi reală, nici nu ar profita recurentei

reclamante.

Într-adevăr potrivit

concluziilor raportului de expertiză pe această suprafață de teren ”nu sunt

amplasate rețele stradale, rezervații naturale, parcuri naționale sau monumente

ale naturii”, dar expertul a omis să precizeze dacă pe această suprafață

se află un parc public, care reprezintă o amenajare de utilitate publică a

localității urbane, ce intră în domeniul de reglementare al art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, așa cum corect a reținut instanța de

apel.

Această omisiune nu

este de natură să atragă refacerea raportului de expertiză, având în vedere că

la dosar a fost depusă H.G. nr. 1355/2001 din care rezultă că această

suprafață de teren figura ca parc public cel puțin din 2001, ceea ce

nu face decât să confirme că lucrările de investiții de interes public aprobate

vizau doar amenajarea unui parc public deja existent, așa cum a

reținut instanța de apel coroborând probele administrate în cauză.

Art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 este situat înainte de alin. (4) al aceluiași articol,

astfel că aplicarea normei de excludere de la restituirea în natură prevăzută

la alin. (2) face inutilă cercetarea îndeplinirii condițiilor normei

prevăzute la alin. (4).

Recurenta reclamantă

a mai susținut că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, reprezentat de raportul de expertiză întocmit în

cauză, înțelegând că proiectul de înființare a unui parc cu fonduri europene și

guvernamentale s-a și realizat, critici care vor fi analizate din perspectiva art.

304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

P

otrivit acestui text

de lege, coroborat cu art. 312 alin. (3),

modificarea unor hotărâri se poate cere, numai

pentru motive de nelegalitate, când instanța, interpretând greșit actul juridic

dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia.

Acest

motiv de recurs vizează situația în care, deși rezultă fără dubiu

natura juridică a actului juridic dedus judecății ori înțelesul

acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau

alt conținut.

Motivul

de modificare și-ar găsi aplicarea, de exemplu, dacă instanța ar

judeca un contract de vânzare-cumpărare ca un contract de locațiune, ori

dacă ar stabili, fără nici un suport probator, anumite obligații în

sarcina unei părți, deși la încheierea contractului nu au fost avute

în vedere aceste obligații, iar din probele administrate rezultă

neîndoielnic această împrejurare.

Recurentul

nu a formulat în cadrul motivării în fapt critici care să se circumscrie

punctului 8 al art. 304 C. proc. civ., așa cum a fost prezentat anterior,

ci doar critici privind modul de interpretare a unor probe administrate,

critici care vizează temeinicia iar nu legalitatea hotărârii.

Este nefondat și

motivul de recurs prin care se susține nelegala nerestituire în natură a

suprafeței de teren, incluzând și 912 mp luciu de apă, situată în

pct. „P.G.", prin ignorarea indicațiilor Înaltei Curți de Casație și

Justiție și a opiniei expertului desemnat în cauză.

Instanța de apel

a avut în vedere două aspecte când a considerat că nu poate fi restituită în

natură suprafața aflată în zona P.G. și B.G., teren și luciu de

apă, și anume că, pe de o parte, nu s-a dovedit că s-ar afla în intravilan

pentru a face obiectul Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte, chiar dacă ar

fi situată în intravilan, nu ar putea fi restituită în natură întrucât este

compusă dintr-un parc public și albia unui râu, fiind aplicabile

prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Recurenta reclamantă

a criticat doar primul aspect reținut ca impediment la restituirea în

natură, susținând că terenul în cauză se află în intravilan.

Indicația instanței

de recurs a fost ca, în rejudecare, să se determine cu exactitate suprafața de

teren care se află în intravilanul localității, precum și cea din extravilan și

să se determine dacă suprafeței de 912 mp luciu de apă îi sunt aplicabile sau

nu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, aceasta întrucât

instanța de apel, în ciclul procesual anterior, prin Decizia nr. 94/2012

considerase că nu se aplică Legea nr. 10/2001 terenului în cauză conform art. 8

alin. (1), întrucât s-ar situa în extravilan.

Potrivit art.

5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 ”aparțin domeniului public terenurile pe care

sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele

stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație

forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes

public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile

Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri

naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice,

monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte

folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura

lor, sunt de uz sau interes public.”

Recurenta reclamantă

susține că expertul ar fi ”afirmat cu certitudine” că terenul se află în

intravilan. În realitate, expresia folosită de către expert este ”se poate

considera” (ceea ce nu exprimă o certitudine, ci o probabilitate) că terenul se

află în intravilan, deoarece primăria ar fi respins cererile formulate în

temeiul Legii nr. 18/1991 cu motivarea că terenul ar face obiectul Legii nr. 10/2001,

deși analizând P.U.G.-ul și arhiva O.C.P.I. a constatat că nu există

date certe privind întinderea intravilanului.

De altfel, aspectul

privind eventuala greșită reținere a faptului că terenul din zona

”P.G.”, s-ar situa în extravilan, iar nu în intravilan, ca impediment la

restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, prin aplicarea art. 8 alin.

(1), este nerelevant atâta timp cât instanța de apel a analizat și

premisa că terenul în cauză s-ar situa în intravilan, reținând că, chiar

și în acest caz, nu s-ar putea dispune restituirea în natură, întrucât

este aplicabilă situația de excepție prevăzută la art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, aspect necriticat de către recurenta reclamantă.

Expertul a arătat că ”suprafața

de 912 mp luciu de apă nu se încadrează în categoria celor prevăzute de dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991”, dar nu a oferit nicio explicație

pentru concluzia la care a ajuns.

De altfel,

atribuția expertului, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., nu era

aceea de a preciza dacă suprafața în cauză se încadrează în prevederile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, ci de a lămuri o împrejurare de fapt,

în speță de a determina ce se află pe acea suprafață de teren,

încadrarea în drept a acelei împrejurări de fapt fiind atribuția

instanței.

Recurenta reclamantă

nu a susținut că această suprafață nu s-ar situa în albia pârâului G.,

element reținut de către instanța de apel prin decizia atacată prin

raportare la probele administrate în cauză.

De asemenea, expertul

a menționat că terenul aflat în această zonă este deținut de

Consiliul local Balș, fiind în evidență sub denumirea ”P.G.” De

altfel terenul în cauză apare în anexa 4 a H.G. nr. 1355/2001 ca aflându-se în

domeniul public cu această destinație.

În drept recurenta

reclamantă a invocat și prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar nu

a indicat nici un motiv de fapt care să susțină acest temei.

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7-9, art. 315 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 316 coroborat cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

În ceea ce

privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Orașului Balș,

Înalta Curte a reținut că acesta vizează două suprafețe de teren cu

privire la care s-a dispus restituirea în natură prin decizia atacată, și

anume suprafața de teren de 550 mp situată în zona Cinematografului "M."

și suprafața de teren din "pct. S.U."

Cu privire la

suprafața de teren de 550 mp situata în zona Cinematografului "M." s-a

invocat, pe de o parte, că nu poate fi restituită în natură pentru că este

suspusă unor modernizări realizate cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin.

(11) din Legea nr. 10/2001, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu este

îndreptățită la această suprafață de teren.

Cu privire la

suprafața de teren din "punctul S.U." s-a susținut că reclamanta

nu dovedește existența dreptului de proprietate cu niciun înscris.

Faptul dacă

suprafața de 550 mp situata în zona Cinematografului "M." mai

poate sau nu să fie restituită în natură nu mai poate fi repus în

discuție, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că

printr-o Decizie de casare anterioară, nr. 86/2014, s-a reținut că se

impune ca această suprafață să fie restituită în natură.

Prin aceeași

decizie s-a respins ca tardiv recursul declarat de către Primăria Balș,

iar prin acest recurs se susținea faptul că reclamanta ar solicita

terenuri care ar fi aparținut altor persoane, că astfel prin actele depuse

nu și-ar fi dovedit dreptul de proprietate cu privire la terenurile care

fac obiectul prezentului litigiu.

Ca atare, aceste critici

nu mai pot fi reiterate în cadrul prezentului recurs, referindu-se la aspecte

intrate în puterea lucrului judecat.

În consecință,

în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 315 alin.

(1) . și art. 316 coroborat cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul.

În ceea ce

privește recursul declarat de recurenta-pârâtă U.T.S.C. Balș, prin acesta

se susține, în esență, pe de o parte, că soluția instanței de apel

privind restituirea în natură a terenului situat în pct. "S.U." cu

următoarele vecinătăți: N-str. N.B.; E-C.T.; S-SC I. SRL; V-S.C.I. și I.D., în

suprafață de 6.956 mp, ce reprezintă diferența dintre suprafața totală de 8.301

mp și suprafața de 1.345 mp, ocupată de construcțiile C6 (1.035 mp) și C7 (292 mp),

proprietatea recurentei-pârâte, conform sentinței civile nr. 2302/2006 a

Judecătoriei Balș, este contrară prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea

10/2001, interpretate per a contrario, întrucât s-ar fi restituit o parte din

teren pe care se află construcții definitive edificate anterior anului 1990 și

pentru care nu deține autorizație, iar, pe de altă parte că nu s-au respectat

dispozițiile deciziei de casare date de Înalta Curte de Casație și Justiție

, întrucât instanța de apel, deși a admis obiecțiunile formulate în cauză

de către societate, în urma răspunsului formulat de către expert, a considerat

că s-a răspuns la obiecțiuni, cu toate că expertul nu a venit cu niciun

element nou în răspunsul său.

Prin Decizia de

casare anterioară, nr. 86/2014, referitor la recursul acestei pârâte s-a

reținut că instanța de apel a considerat că se impune restituirea în

natură a întregului teren folosit de către pârâtă, inclusiv cel pe care se află

construcții, ignorând faptul că, prin sentința civilă nr. 2302 din 20 octombrie

2006 Judecătoria Balș a constatat faptul că SC U.T. SRL Balș este proprietara

construcției „A.” U. Balș situată în Balș, finalizată în 30 iunie 1986 și

că dispunând restituirea întregului teren, instanța de apel a pronunțat o

soluție dată cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, deși în

cadrul acelui recurs pârâta a făcut trimitere și la celelalte

construcții edificate înainte de 1990, cu privire la care a arătat că nu

deține acte de proprietate, instanța de casare, în ciclul procesual

anterior, a reținut încălcarea drepturilor pârâtei prin restituirea în

natură a întregului teren de la pct. "S.U." doar cu privire la cele

constatate ca fiind proprietatea pârâtei prin sentința civilă nr. 2302 din 20

octombrie 2006 a Judecătoriei Balș.

Acestea fiind

limitele deciziei de casare anterioară, nu se poate invoca în cadrul

prezentului recurs încălcarea vreunui drept prin restituirea terenului pe care

s-ar afla alte construcții, cu privire la care nu s-a reținut în

decizia de casare anterioară că recurenta în cauză ar avea vreun drept.

În aceste

condiții, nu este fondată susținerea privind greșita

interpretare de către instanța de apel a prevederilor art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

În cadrul prezentului

recurs nu s-a invocat faptul că la determinarea suprafeței de teren care

poate fi restituită în n