ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8167/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8167/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie
2006 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta E.C. a chemat în judecată Primăria
Balș și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să
dispună anularea dispoziției Primăriei Balș din 25 ianuarie 2006 prin care a
fost respinsă notificarea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și
să-i fie restituită în natură suprafața de 4,5 ha amplasată în puncte diferite
pe raza orașului Balș.
Prin cererea
precizatoare depusă la data de 10 aprilie 2007, reclamanta a solicitat introducerea
în cauză a pârâtei S.U. Balș, în calitate de unitate deținătoare a unei
suprafețe de 7412 mp, cerere admisă de instanță.
Prin Sentința civilă
nr. 662 din 27 iunie 2007, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată
de reclamantă, a anulat dispoziția din 25 ianuarie 2006 emisă de Primăria Balș
și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru suprafața
de 44.900 mp care a aparținut autorilor săi, P.T. și P.S.
Tribunalul a avut în
vedere actele de proprietate exhibate de reclamantă, precum și concluziile
raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care a aplicat
dispozițiile art. 24 și art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva aceste
sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 405 din 15 decembrie
2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, a respins apelul ca nefondat.
Pe parcursul
judecării apelului s-a probat împrejurarea că intimata S.U. Balș și-a schimbat
denumirea în U.T.S.C.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta E.C. a
inițiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001
prin Notificarea nr. X/2001 adresată Primăriei Balș, prin care a solicitat
restituirea în natură a suprafețelor de teren situate în punctele:
cinematograful „Modern”, în „Str. Gării”, în punctul „Gengea”, în zona „Parc”,
la SC B.T. SA, toate în orașul Balș, procedura fiind finalizată prin emiterea
dispoziției Primăriei Balș din 25 ianuarie 2006.
Prin această
dispoziție s-a respins notificarea formulată de reclamantă privind restituirea
în natură a terenurilor solicitate, cu motivarea că acestea nu fac obiectul
Legii nr. 10/2001, ci al legilor fondului funciar.
Curtea de a Apel a
dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice și a reținut că, față de
dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenurile din punctele „Balta
Gării” și „Balta Gengea” nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 întrucât sunt
situate în extravilan.
În atare situație,
rămân în discuție terenurile situate în intravilan și analizarea posibilității
de restituire a acestora în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr.
10/2001.
Instanța de apel a
considerat că față de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.
10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, cele patru terenuri situate în
intravilan nu pot fi restituite în natură.
Astfel, două din cele
patru terenuri au destinația de parc, respectiv terenul din punctul „Gară” și
cel din punctul „Gengea”, iar pe terenul din punctul „cinematograful Modern” se
găsește o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur, conducta
traversând în diagonală terenul. Pe terenul situat în punctul „Service Unirea”
se află în subteran rețele de apă și un transformator de la care pleacă linii
electrice care alimentează obiectivele din zonă. În consecință, aceste terenuri
sunt afectate de amenajări de utilitate publică și nu se pot restitui în
natură.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta E.C.
Prin motivele de
recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe
prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.:
În privința
terenului situat în punctul „cinematograf Modern Balș” instanța a respins
cererea de restituire în natură cu motivarea că în subteran se găsește o
conductă termică ce alimentează cu căldură blocurile învecinate, astfel că sunt
aplicabile dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007. Cele reținute de
instanță nu corespund realității deoarece din răspunsul expertului la
obiecțiuni rezultă că această conductă nu mai este folosită de 2 - 3 ani de
zile datorită faptului că locatarii blocurilor învecinate s-au debranșat.
În privința
părculețului în suprafață de 8394 mp situat în punctul „Gară și Balta Gării”,
instanțele au reținut că acest teren figurează în domeniul public al orașului
sub denumirea de „Părculeț Gară” și nu se poate restitui în natură în temeiul
art. 10.3 din H.G.. nr 250/2007. În realitate, în raportul de expertiză s-a
stabilit cu claritate că, în fapt, nu există un parc ci doar o pășune
neîngrijită și fără nicio amenajare.
Referitor la
terenul situat în zona „Părculeț Gencea și Balta Ghencea”, în mod greșit în
raportul de expertiză s-a reținut că acest teren este situat în extravilan
deoarece nu există niciun document administrativ în acest sens.
În plus, art. 8 din
Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidența acestor legi terenurile al
căror regim juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr.
169/1997 și Legea nr. 1/2000, iar în cauză acest teren, fiind acoperit de luciu
de apă, nu a făcut obiectul acestor legi.
În plus, reclamanta a
formulat cerere de restituire a acestui teren în temeiul Legii nr. 18/1991 și
al celorlalte legi ale fondului funciar însă, chiar intimata Primăria Balș a
respins cererile depuse cu motivarea că terenul face obiectul Legii nr.
10/2001.
În punctul „Gencea
- Service Unirea” s-a identificat o suprafață de 8486 mp din care 2507,69 mp
construcții.
Instanța a considerat
că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află rețele
de apă și un transformator de la care pleacă linii electrice ce alimentează
construcțiile în suprafață de 2037,41 mp fiind incidente dispozițiile art. 10.3
din H.G. 250/2007.
În realitate, pe
acest teren se află doar un stâlp de beton pe care se găsește un transformator
de la care pleacă linii electrice la construcțiile din zona punctul „Gencea -
Service Unirea”. În plus, expertul desemnat de instanță a constatat că
terenurile revendicate pot fi retrocedate în natură deoarece nu sunt afectate
de rețele de utilitate publică.
Analizând decizia
recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte
constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele
considerente:
În prezentul litigiu,
situația de fapt și regimul juridic al fiecăruia dintre imobilele solicitate de
recurentă nu au fost pe deplin stabilite de instanța de apel.
În considerentele
deciziei recurate se face referire numai la raportul de expertiză efectuat în cauză,
deși pe parcursul derulării litigiului au fost administrate și alte probatorii,
fără ca instanța de apel să argumenteze în vreun fel înlăturarea celorlalte
dovezi administrate. Mai mult, deși menționează raportul de expertiză tehnică
efectuat în cauză ca temei probatoriu, Curtea de Apel reține o altă situație de
fapt decât cea rezultată din cuprinsul acestui raport.
Astfel, instanța de
apel a apreciat că, față de prevederile Normelor metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, terenul situat la
punctul „cinematograful Modern” nu poate fi restituit în natură deoarece pe
acesta se găsește o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur,
conducta traversând în diagonală terenul.
Curtea de Apel nu
și-a argumentat în niciun fel constatările făcute cu privire la împrejurarea de
fapt reținută, în sensul că nu a precizat care sunt probele care susțin o
astfel de concluzie. Aceasta în condițiile în care raportul de expertiză,
singura probă la care face referire instanța de apel, menționează în privința
acestui teren că poate fi restituită în natură o suprafață de 550 mp, iar în
completarea raportului de expertiză, expertul precizează că terenul nu este
afectat de utilități subterane sau supraterane.
Este adevărat că din
Adresa din 06 noiembrie 2008 aflată la dosar apel, rezultă că în zona Parc -
Cinema există o rețea de distribuție a energiei termice, însă instanța de apel
nu a administrat probe prin care să se stabilească dacă terenul în litigiu face
parte din zona afectată de rețeaua de distribuție a energiei termice și nu a
arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat concluziile raportului de
expertiză în această privință.
În legătură cu
terenul în suprafață de 8394 mp situat în punctul „Gară și Balta Gării”,
instanța de apel a arătat că nu ar putea fi restituit în natură deoarece are
destinația de parc, în condițiile în care în raportul de expertiză se
precizează că este „o pășune neîngrijită”, este liber de construcții și de
amenajări. Este adevărat că în raportul de expertiză se precizează că în
evidențele primăriei acest teren figurează cu denumirea de „Părculeț Gară”, dar
cum din aceeași probă rezultă că suprafața ce a aparținut autorilor reclamantei
în acest punct era de 2500 mp, iar în evidențele primăriei ternul menționat ca
„Parc Gară” are o întindere de 4300 mp, instanța de apel trebuia să
administreze probele necesare pentru a identifica terenul ce a aparținut
autorilor reclamantei și a verifica dacă pe acesta există amenajări de
utilitate publică, față de considerentele contradictorii ale expertizei sub
acest aspect.
Este întemeiată
susținerea recurentei vizând lipsa suportului probatoriu în privința concluziei
instanței de apel în legătură cu situarea în extravilanul localității a terenul
din zona „Părculeț Gencea și Balta Ghencea”. Stabilirea locului situării
imobilului în litigiu - în intravilanul ori în extravilanul localității - este
un aspect ce trebuie determinat prin probele pe care instanța le administrează
pe parcursul soluționării cauzei. Lămurirea situației de fapt în această
privință este necesară pentru determinarea actului normativ sub incidența
căruia intră regimul juridic al bunurilor a căror restituire se solicită.
Tot astfel, în ceea
ce privește terenul din punctul Service Unirea, instanța de apel a reținut că
nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află rețele de apă și
un transformator de la care pleacă linii electrice, fără să indice probatoriul
care fundamentează o astfel de concluzie, în condițiile în care, în răspunsul
la obiecțiunile formulate, expertul menționează numai existența unui
transformator electric și precizează că rețelele de canalizare și gaze sunt
amplasate în afara terenului în litigiu.
În consecință,
exercitând controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că pe parcursul fazelor procesuale anterioare, instanțele
nu au efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica cu
exactitate imobilele la a căror restituire pretinde reclamanta a fi îndreptățită
prin cererea de chemare în judecată formulată.
Nu s-a stabilit
totodată care este situația juridică actuală a acestor bunuri pentru a se putea
stabili cadrul legislativ aplicabil cererii de restituire formulată de
reclamantă, în ce măsură pe terenurile solicitate sunt sau nu edificate
construcții și dacă există servituți legale sau amenajări de utilitate publică.
În aceste condiții,
verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate
exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se
lămuri, cu prioritate situația de fapt.
Prin urmare,
apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 304
pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta
Curte va admite recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza
spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Cu ocazia rejudecării
vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea aspectelor menționate
anterior în vederea identificării exacte a bunurilor în litigiu și a regimului
juridic aplicabil acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta E.C. împotriva Deciziei nr. 405 din 15 decembrie 2008 a
Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează decizia
atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 noiembrie 2011.