ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8167/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2006 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta E.C. a chemat în judecată Primăria Balș și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției Primăriei Balș din 25 ianuarie 2006 prin care a fost respinsă notificarea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și să-i fie restituită în natură suprafața de 4,5 ha amplasată în puncte diferite pe raza orașului Balș. Prin cererea precizatoare depusă la data de 10 aprilie 2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a pârâtei S.U. Balș, în calitate de unitate deținătoare a unei suprafețe de 7412 mp, cerere admisă de instanță.

Prin Sentința civilă nr. 662 din 27 iunie 2007, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat dispoziția din 25 ianuarie 2006 emisă de Primăria Balș și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru suprafața de 44.900 mp care a aparținut autorilor săi, P.T. și P.S. Tribunalul a avut în vedere actele de proprietate exhibate de reclamantă, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care a aplicat dispozițiile art. 24 și art. 32 din Legea nr. 10/2001. Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 405 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul ca nefondat.

Pe parcursul judecării apelului s-a probat împrejurarea că intimata S.U. Balș și-a schimbat denumirea în U.T.S.C. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Reclamanta E.C. a inițiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin Notificarea nr. X/2001 adresată Primăriei Balș, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafețelor de teren situate în punctele: cinematograful „Modern”, în „Str. Gării”, în punctul „Gengea”, în zona „Parc”, la SC B.T. SA, toate în orașul Balș, procedura fiind finalizată prin emiterea dispoziției Primăriei Balș din 25 ianuarie 2006. Prin această dispoziție s-a respins notificarea formulată de reclamantă privind restituirea în natură a terenurilor solicitate, cu motivarea că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al legilor fondului funciar.

Curtea de a Apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice și a reținut că, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenurile din punctele „Balta Gării” și „Balta Gengea” nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 întrucât sunt situate în extravilan. În atare situație, rămân în discuție terenurile situate în intravilan și analizarea posibilității de restituire a acestora în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a considerat că față de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, cele patru terenuri situate în intravilan nu pot fi restituite în natură. Astfel, două din cele patru terenuri au destinația de parc, respectiv terenul din punctul „Gară” și cel din punctul „Gengea”, iar pe terenul din punctul „cinematograful Modern” se găsește o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur, conducta traversând în diagonală terenul.

Pe terenul situat în punctul „Service Unirea” se află în subteran rețele de apă și un transformator de la care pleacă linii electrice care alimentează obiectivele din zonă. În consecință, aceste terenuri sunt afectate de amenajări de utilitate publică și nu se pot restitui în natură. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta E.C. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.: 1. În privința terenului situat în punctul „cinematograf Modern Balș” instanța a respins cererea de restituire în natură cu motivarea că în subteran se găsește o conductă termică ce alimentează cu căldură blocurile învecinate, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007. Cele reținute de instanță nu corespund realității deoarece din răspunsul expertului la obiecțiuni rezultă că această conductă nu mai este folosită de 2 - 3 ani de zile datorită faptului că locatarii blocurilor învecinate s-au debranșat. 2. În privința părculețului în suprafață de 8394 mp situat în punctul „Gară și Balta Gării”, instanțele au reținut că acest teren figurează în domeniul public al orașului sub denumirea de „Părculeț Gară” și nu se poate restitui în natură în temeiul art. 10.3 din H.G.. nr 250/2007. În realitate, în raportul de expertiză s-a stabilit cu claritate că, în fapt, nu există un parc ci doar o pășune neîngrijită și fără nicio amenajare. 3. Referitor la terenul situat în zona „Părculeț Gencea și Balta Ghencea”, în mod greșit în raportul de expertiză s-a reținut că acest teren este situat în extravilan deoarece nu există niciun document administrativ în acest sens.

În plus, art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidența acestor legi terenurile al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, iar în cauză acest teren, fiind acoperit de luciu de apă, nu a făcut obiectul acestor legi. În plus, reclamanta a formulat cerere de restituire a acestui teren în temeiul Legii nr. 18/1991 și al celorlalte legi ale fondului funciar însă, chiar intimata Primăria Balș a respins cererile depuse cu motivarea că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001. 4. În punctul „Gencea - Service Unirea” s-a identificat o suprafață de 8486 mp din care 2507,69 mp construcții. Instanța a considerat că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află rețele de apă și un transformator de la care pleacă linii electrice ce alimentează construcțiile în suprafață de 2037,41 mp fiind incidente dispozițiile art. 10.3 din H.G.

250/2007. În realitate, pe acest teren se află doar un stâlp de beton pe care se găsește un transformator de la care pleacă linii electrice la construcțiile din zona punctul „Gencea - Service Unirea”. În plus, expertul desemnat de instanță a constatat că terenurile revendicate pot fi retrocedate în natură deoarece nu sunt afectate de rețele de utilitate publică. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: În prezentul litigiu, situația de fapt și regimul juridic al fiecăruia dintre imobilele solicitate de recurentă nu au fost pe deplin stabilite de instanța de apel.

În considerentele deciziei recurate se face referire numai la raportul de expertiză efectuat în cauză, deși pe parcursul derulării litigiului au fost administrate și alte probatorii, fără ca instanța de apel să argumenteze în vreun fel înlăturarea celorlalte dovezi administrate. Mai mult, deși menționează raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză ca temei probatoriu, Curtea de Apel reține o altă situație de fapt decât cea rezultată din cuprinsul acestui raport. Astfel, instanța de apel a apreciat că, față de prevederile Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, terenul situat la punctul „cinematograful Modern” nu poate fi restituit în natură deoarece pe acesta se găsește o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur, conducta traversând în diagonală terenul.

Curtea de Apel nu și-a argumentat în niciun fel constatările făcute cu privire la împrejurarea de fapt reținută, în sensul că nu a precizat care sunt probele care susțin o astfel de concluzie. Aceasta în condițiile în care raportul de expertiză, singura probă la care face referire instanța de apel, menționează în privința acestui teren că poate fi restituită în natură o suprafață de 550 mp, iar în completarea raportului de expertiză, expertul precizează că terenul nu este afectat de utilități subterane sau supraterane. Este adevărat că din Adresa din 06 noiembrie 2008 aflată la dosar apel, rezultă că în zona Parc - Cinema există o rețea de distribuție a energiei termice, însă instanța de apel nu a administrat probe prin care să se stabilească dacă terenul în litigiu face parte din zona afectată de rețeaua de distribuție a energiei termice și nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat concluziile raportului de expertiză în această privință.

În legătură cu terenul în suprafață de 8394 mp situat în punctul „Gară și Balta Gării”, instanța de apel a arătat că nu ar putea fi restituit în natură deoarece are destinația de parc, în condițiile în care în raportul de expertiză se precizează că este „o pășune neîngrijită”, este liber de construcții și de amenajări. Este adevărat că în raportul de expertiză se precizează că în evidențele primăriei acest teren figurează cu denumirea de „Părculeț Gară”, dar cum din aceeași probă rezultă că suprafața ce a aparținut autorilor reclamantei în acest punct era de 2500 mp, iar în evidențele primăriei ternul menționat ca „Parc Gară” are o întindere de 4300 mp, instanța de apel trebuia să administreze probele necesare pentru a identifica terenul ce a aparținut autorilor reclamantei și a verifica dacă pe acesta există amenajări de utilitate publică, față de considerentele contradictorii ale expertizei sub acest aspect.

Este întemeiată susținerea recurentei vizând lipsa suportului probatoriu în privința concluziei instanței de apel în legătură cu situarea în extravilanul localității a terenul din zona „Părculeț Gencea și Balta Ghencea”. Stabilirea locului situării imobilului în litigiu - în intravilanul ori în extravilanul localității - este un aspect ce trebuie determinat prin probele pe care instanța le administrează pe parcursul soluționării cauzei. Lămurirea situației de fapt în această privință este necesară pentru determinarea actului normativ sub incidența căruia intră regimul juridic al bunurilor a căror restituire se solicită.

Tot astfel, în ceea ce privește terenul din punctul Service Unirea, instanța de apel a reținut că nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află rețele de apă și un transformator de la care pleacă linii electrice, fără să indice probatoriul care fundamentează o astfel de concluzie, în condițiile în care, în răspunsul la obiecțiunile formulate, expertul menționează numai existența unui transformator electric și precizează că rețelele de canalizare și gaze sunt amplasate în afara terenului în litigiu. În consecință, exercitând controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pe parcursul fazelor procesuale anterioare, instanțele nu au efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica cu exactitate imobilele la a căror restituire pretinde reclamanta a fi îndreptățită prin cererea de chemare în judecată formulată.

Nu s-a stabilit totodată care este situația juridică actuală a acestor bunuri pentru a se putea stabili cadrul legislativ aplicabil cererii de restituire formulată de reclamantă, în ce măsură pe terenurile solicitate sunt sau nu edificate construcții și dacă există servituți legale sau amenajări de utilitate publică. În aceste condiții, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se lămuri, cu prioritate situația de fapt. Prin urmare, apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Cu ocazia rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea aspectelor menționate anterior în vederea identificării exacte a bunurilor în litigiu și a regimului juridic aplicabil acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta E.C. împotriva Deciziei nr. 405 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel spre rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.