ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8167/2011

HOTĂRÂRE
17.11.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8167/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie

2006 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta E.C. a chemat în judecată Primăria

Balș și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

dispună anularea dispoziției Primăriei Balș din 25 ianuarie 2006 prin care a

fost respinsă notificarea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și

să-i fie restituită în natură suprafața de 4,5 ha amplasată în puncte diferite

pe raza orașului Balș.

Prin cererea

precizatoare depusă la data de 10 aprilie 2007, reclamanta a solicitat introducerea

în cauză a pârâtei S.U. Balș, în calitate de unitate deținătoare a unei

suprafețe de 7412 mp, cerere admisă de instanță.

Prin Sentința civilă

nr. 662 din 27 iunie 2007, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantă, a anulat dispoziția din 25 ianuarie 2006 emisă de Primăria Balș

și a constatat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru suprafața

de 44.900 mp care a aparținut autorilor săi, P.T. și P.S.

Tribunalul a avut în

vedere actele de proprietate exhibate de reclamantă, precum și concluziile

raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care a aplicat

dispozițiile art. 24 și art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva aceste

sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 405 din 15 decembrie

2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins apelul ca nefondat.

Pe parcursul

judecării apelului s-a probat împrejurarea că intimata S.U. Balș și-a schimbat

denumirea în U.T.S.C.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanta E.C. a

inițiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001

prin Notificarea nr. X/2001 adresată Primăriei Balș, prin care a solicitat

restituirea în natură a suprafețelor de teren situate în punctele:

cinematograful „Modern”, în „Str. Gării”, în punctul „Gengea”, în zona „Parc”,

la SC B.T. SA, toate în orașul Balș, procedura fiind finalizată prin emiterea

dispoziției Primăriei Balș din 25 ianuarie 2006.

Prin această

dispoziție s-a respins notificarea formulată de reclamantă privind restituirea

în natură a terenurilor solicitate, cu motivarea că acestea nu fac obiectul

Legii nr. 10/2001, ci al legilor fondului funciar.

Curtea de a Apel a

dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice și a reținut că, față de

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenurile din punctele „Balta

Gării” și „Balta Gengea” nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 întrucât sunt

situate în extravilan.

În atare situație,

rămân în discuție terenurile situate în intravilan și analizarea posibilității

de restituire a acestora în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr.

10/2001.

Instanța de apel a

considerat că față de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, cele patru terenuri situate în

intravilan nu pot fi restituite în natură.

Astfel, două din cele

patru terenuri au destinația de parc, respectiv terenul din punctul „Gară” și

cel din punctul „Gengea”, iar pe terenul din punctul „cinematograful Modern” se

găsește o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur, conducta

traversând în diagonală terenul. Pe terenul situat în punctul „Service Unirea”

se află în subteran rețele de apă și un transformator de la care pleacă linii

electrice care alimentează obiectivele din zonă. În consecință, aceste terenuri

sunt afectate de amenajări de utilitate publică și nu se pot restitui în

natură.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta E.C.

Prin motivele de

recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.:

terenului situat în punctul „cinematograf Modern Balș” instanța a respins

cererea de restituire în natură cu motivarea că în subteran se găsește o

conductă termică ce alimentează cu căldură blocurile învecinate, astfel că sunt

aplicabile dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007. Cele reținute de

instanță nu corespund realității deoarece din răspunsul expertului la

obiecțiuni rezultă că această conductă nu mai este folosită de 2 - 3 ani de

zile datorită faptului că locatarii blocurilor învecinate s-au debranșat.

părculețului în suprafață de 8394 mp situat în punctul „Gară și Balta Gării”,

instanțele au reținut că acest teren figurează în domeniul public al orașului

sub denumirea de „Părculeț Gară” și nu se poate restitui în natură în temeiul

art. 10.3 din H.G.. nr 250/2007. În realitate, în raportul de expertiză s-a

stabilit cu claritate că, în fapt, nu există un parc ci doar o pășune

neîngrijită și fără nicio amenajare.

terenul situat în zona „Părculeț Gencea și Balta Ghencea”, în mod greșit în

raportul de expertiză s-a reținut că acest teren este situat în extravilan

deoarece nu există niciun document administrativ în acest sens.

În plus, art. 8 din

Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidența acestor legi terenurile al

căror regim juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr.

169/1997 și Legea nr. 1/2000, iar în cauză acest teren, fiind acoperit de luciu

de apă, nu a făcut obiectul acestor legi.

În plus, reclamanta a

formulat cerere de restituire a acestui teren în temeiul Legii nr. 18/1991 și

al celorlalte legi ale fondului funciar însă, chiar intimata Primăria Balș a

respins cererile depuse cu motivarea că terenul face obiectul Legii nr.

10/2001.

- Service Unirea” s-a identificat o suprafață de 8486 mp din care 2507,69 mp

construcții.

Instanța a considerat

că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află rețele

de apă și un transformator de la care pleacă linii electrice ce alimentează

construcțiile în suprafață de 2037,41 mp fiind incidente dispozițiile art. 10.3

din H.G. 250/2007.

În realitate, pe

acest teren se află doar un stâlp de beton pe care se găsește un transformator

de la care pleacă linii electrice la construcțiile din zona punctul „Gencea -

Service Unirea”. În plus, expertul desemnat de instanță a constatat că

terenurile revendicate pot fi retrocedate în natură deoarece nu sunt afectate

de rețele de utilitate publică.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

În prezentul litigiu,

situația de fapt și regimul juridic al fiecăruia dintre imobilele solicitate de

recurentă nu au fost pe deplin stabilite de instanța de apel.

În considerentele

deciziei recurate se face referire numai la raportul de expertiză efectuat în cauză,

deși pe parcursul derulării litigiului au fost administrate și alte probatorii,

fără ca instanța de apel să argumenteze în vreun fel înlăturarea celorlalte

dovezi administrate. Mai mult, deși menționează raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză ca temei probatoriu, Curtea de Apel reține o altă situație de

fapt decât cea rezultată din cuprinsul acestui raport.

Astfel, instanța de

apel a apreciat că, față de prevederile Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, terenul situat la

punctul „cinematograful Modern” nu poate fi restituit în natură deoarece pe

acesta se găsește o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur,

conducta traversând în diagonală terenul.

Curtea de Apel nu

și-a argumentat în niciun fel constatările făcute cu privire la împrejurarea de

fapt reținută, în sensul că nu a precizat care sunt probele care susțin o

astfel de concluzie. Aceasta în condițiile în care raportul de expertiză,

singura probă la care face referire instanța de apel, menționează în privința

acestui teren că poate fi restituită în natură o suprafață de 550 mp, iar în

completarea raportului de expertiză, expertul precizează că terenul nu este

afectat de utilități subterane sau supraterane.

Este adevărat că din

Adresa din 06 noiembrie 2008 aflată la dosar apel, rezultă că în zona Parc -

Cinema există o rețea de distribuție a energiei termice, însă instanța de apel

nu a administrat probe prin care să se stabilească dacă terenul în litigiu face

parte din zona afectată de rețeaua de distribuție a energiei termice și nu a

arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat concluziile raportului de

expertiză în această privință.

În legătură cu

terenul în suprafață de 8394 mp situat în punctul „Gară și Balta Gării”,

instanța de apel a arătat că nu ar putea fi restituit în natură deoarece are

destinația de parc, în condițiile în care în raportul de expertiză se

precizează că este „o pășune neîngrijită”, este liber de construcții și de

amenajări. Este adevărat că în raportul de expertiză se precizează că în

evidențele primăriei acest teren figurează cu denumirea de „Părculeț Gară”, dar

cum din aceeași probă rezultă că suprafața ce a aparținut autorilor reclamantei

în acest punct era de 2500 mp, iar în evidențele primăriei ternul menționat ca

„Parc Gară” are o întindere de 4300 mp, instanța de apel trebuia să

administreze probele necesare pentru a identifica terenul ce a aparținut

autorilor reclamantei și a verifica dacă pe acesta există amenajări de

utilitate publică, față de considerentele contradictorii ale expertizei sub

acest aspect.

Este întemeiată

susținerea recurentei vizând lipsa suportului probatoriu în privința concluziei

instanței de apel în legătură cu situarea în extravilanul localității a terenul

din zona „Părculeț Gencea și Balta Ghencea”. Stabilirea locului situării

imobilului în litigiu - în intravilanul ori în extravilanul localității - este

un aspect ce trebuie determinat prin probele pe care instanța le administrează

pe parcursul soluționării cauzei. Lămurirea situației de fapt în această

privință este necesară pentru determinarea actului normativ sub incidența

căruia intră regimul juridic al bunurilor a căror restituire se solicită.

Tot astfel, în ceea

ce privește terenul din punctul Service Unirea, instanța de apel a reținut că

nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află rețele de apă și

un transformator de la care pleacă linii electrice, fără să indice probatoriul

care fundamentează o astfel de concluzie, în condițiile în care, în răspunsul

la obiecțiunile formulate, expertul menționează numai existența unui

transformator electric și precizează că rețelele de canalizare și gaze sunt

amplasate în afara terenului în litigiu.

În consecință,

exercitând controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că pe parcursul fazelor procesuale anterioare, instanțele

nu au efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica cu

exactitate imobilele la a căror restituire pretinde reclamanta a fi îndreptățită

prin cererea de chemare în judecată formulată.

Nu s-a stabilit

totodată care este situația juridică actuală a acestor bunuri pentru a se putea

stabili cadrul legislativ aplicabil cererii de restituire formulată de

reclamantă, în ce măsură pe terenurile solicitate sunt sau nu edificate

construcții și dacă există servituți legale sau amenajări de utilitate publică.

În aceste condiții,

verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate

exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se

lămuri, cu prioritate situația de fapt.

Prin urmare,

apreciind că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul declarat, va casa decizia recurată și va trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Cu ocazia rejudecării

vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea aspectelor menționate

anterior în vederea identificării exacte a bunurilor în litigiu și a regimului

juridic aplicabil acestora.

Admite recursul

declarat de reclamanta E.C. împotriva Deciziei nr. 405 din 15 decembrie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia

atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel spre rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 566/2015
Prin sentința civilă nr. 662/27 iunie 2007, pronunțată în Dosar nr. 2643/104/2006, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Balș și S.U. Balș, a anulat dispoziția din 25 i
ÎCCJ 2010-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2010
apel. În raport de aceste prevederi și de dispozițiile art. 2 lit. "i" din Legea nr. 10/2001, în mod corect prima instanță a reținut calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului, calitatea de moștenitor al autoarei sale
ÎCCJ 2009-11-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9730/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2008 sub nr. 417/104/2008 la Tribunalul Olt, reclamantul A.I.M. a formulat contestație împotriva dispozi
ÎCCJ 2008-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5263/2008
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Olt, reclamantul N.A.A. în contradictoriu cu Primăria orașului Balș prin Primar, Statul Român prin Ministerul Fin
ÎCCJ 2010-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1970/2010
menționate în notificare. S-a motivat soluția în sensul că reclamantul nu putea solicita direct instanței măsuri reparatorii pentru teren fără a urma procedura specială prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței mențion
Sursă