ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 179 din 26 martie 2010

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

precizată privind pe reclamantul C.G. și pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării.

A anulat Ordinul nr. 1947 din 8 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

A dispus revenirea reclamantului pe funcția

deținută anterior emiterii ordinului contestat și a obligat pârâtul să plătească

reclamantului drepturile bănești aferente perioadei eliberării din funcție și până

la pronunțarea hotărârii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea

de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa plângerii prealabile, precum și în raport de obiectul acțiunii, invocate

de pârât, a reținut caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, a constatat că procedura

prealabilă a fost îndeplinită de reclamant, copia înregistrării acstei plângerii

aflându-se depusă la dosar.

Referitor la lipsa de obiect a acțiunii

a reținut că distincția pe care o face pârâtul între actele cu executare succesivă

și actele cu executare uno ictu nu prezintă relevanță pentru cauza de față, faptul

că reclamantul contestă legalitatea unui act administrativ, atribuie acțiunii un

obiect, determinat, licit și posibil.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut

că prin Ordinul nr. 1947 din 08 octombrie 2009 al Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus ca la expirarea unei perioade de preaviz

de 15 zile să înceteze valabilitatea Ordinului nr. 1012 din 28 mai 2009 al Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care fusese numit reclamantul

în funcția de director coordonator al Oficiului Județean pentru Studii Pedologice

și Agrochimice Gorj, în baza O.U.G. nr. 37/2009. Acesta a exercitat atribuțiile

funcției în baza contractului de management din 28 mai 2009.

A mai reținut că în ordinul contestat au

fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, care au fost declarate neconstituționale

prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curții Constituționale, astfel încât

este evidentă nelegalitatea actului administrativ.

Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Împotriva sentinței nr. 179 din 26

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o

în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate

recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele:

În mod greșit instanța de fond a respins

excepția lipsei de obiect deși ar fi trebuit să rețină, în fapt, că pretenția dedusă

judecății este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcție a

ajuns la termen anterior pronunțării și chiar introducerii acțiunii. Mai arată recurentul-pârât

că legiuitorul a vizat doar actele cu executare succesivă și nu cele cu executare

dintr-o dată cum eronat a reținut instanța de fond.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susținut

că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului

nr. 2241 din 09 octombrie 2009 tară să constate că actul de numire a fost fundamentat,

printre altele pe dispozițiile art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) și (12) din

O.U.G. nr. 37/2009, 1936 din 08 octombrie 2009, act normativ declarat neconstituțional

prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1257 din 7 octombrie 2009.

La data emiterii Ordinului nr. 1947

din 08 octombrie 2009 pretins vătămător, actul de numire nu era conform cu ordinea

de drept, astfel că intimatul-reclamant nu poate revendica calitatea de persoană

vătămată printr-un act administrativ individual, câtă vreme dreptul ori interesul

său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.

A fost invocată și Decizia nr. 425 din

10 aprilie 2008 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că principiul stabilității

raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei

ilegalități.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare

în cauză, dar prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosar a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la

prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru considerentele ce succed.

În primul rând Înalta Curte va înlăturate

criticile referitoare la lipsa de obiect a acțiunii, în raport de prevederile

art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 și apreciază că

nu poate fi exclus controlului de legalitate ordinul contestat, neavând relevanță

sub acest aspect momentul la care respectivul act administrativ a produs efecte

juridice.

Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate

criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.

Prin Ordinul nr. 1012 din 28 mai 2009 al

Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost

numit în funcția de director coordonator al Oficiului Județean pentru Studii Pedologice

și Agrochimice Gorj, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6)-(10) și (12) din

O.U.G. nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții

Constituționale a României nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă și obligatorie

conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată.

Prin Ordinul nr. 1947 din 08 octombrie

2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, contestat în prezenta

cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 15 de zile, să înceteze aplicabilitatea

Ordinului nr. 1061 din 28 mai 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, precum și a contractului de management din 15 august 2009.

Temeiul juridic al acestei măsuri administrative

îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din

Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management

din 28 mai 2009 și H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009

Curtea constituțională a României a declarat neconstituționale dispozițiile

art. l pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și Anexa nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009.

În considerentele deciziilor anterioare

enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de reglementare

a funcției publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții

juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic a directorului

coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Funcția publică ocupată de intimatul-reclamant

a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente

emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este

lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,

republicată.

De altfel, în Decizia nr. 414/2010, Curtea

Constituțională a reținut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-și producă

efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de

modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin

art. l pct. 1-5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și Anexa nr. 1 din

O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor modificări legislative,

funcția de director coordonator în cadrul Centrului Județean de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură Arad s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond

a considerat că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcție a cărei

existență a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înființată.

Așadar, dat fiind faptul că situația de

neconstituționalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior,

Înalta Curte constată că, atât Ordinul de numire nr. 1061 din 28 mai 2009 cât și

contractul de management încheiat între părți la 15 august 2009 în baza O.U.G.

nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate

cu un act normativ declarat neconstituțional.

Este de necontestat că neconformitatea

actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv O.U.G nr. 105/2009, a afectat

legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant,

prin Ordinul nr. 2241 din 09 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii

și Dezvoltării Rurale, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de

fond în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcția de director coordonator

în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv Ordinul nr. 1061

din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituționalității

actului normativ în executarea căruia a fost emis.

Pentru considerentele expuse, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii intimatului-reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 179 din 26 martie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că

respinge acțiunea precizată, formulată de C.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22

decembrie 2010.