ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3374/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori prin Decizia penală nr. 315/R din 25 mai 2010, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de petentul N.L. împotriva Sentinței penale nr. 16 din 8 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, pe care a menținut-o în întregime. Pentru a hotărî astfel, a reținut și motivat că prin sentința supusă recursului, Tribunalul Bihor a respins în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca tardivă, plângerea formulată de petentul N.L. împotriva rezoluției din 31 iulie 1998 dată în Dosarul nr. 332/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Curtea, verificând hotărârea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar a constatat că într-adevăr petentul nu s-a conformat dispozițiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, o plângere împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror până la intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, trebuia introdusă în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii și anume până la 1 iulie 2004. Plângerea a fost introdusă la mai mult de 5 ani. Împotriva deciziei a declarat recurs petentul N.L. care a solicitat casarea deciziei și să i se ridice interdicția de a cere ca instanțele de judecată din Bihor să condamne mafia care omoară cu premeditare oameni. Recursul este inadmisibil.

Prin articolul 278 1 C. proc. pen., introdus prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003, este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. În cuprinsul acestui articol sunt prevăzute termenele, competența, procedura de judecată și o singură cale de atac, recursul. În speță petentului i-a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 332/P/1995 din 31 iulie 1998 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Petentul a uzat de calea de atac prevăzută de art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., iar Curtea de Apel Oradea a respins recursul ca nefondat pronunțând o hotărâre definitivă.

Așa fiind, recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în recurs de către Curtea de Apel Oradea este inadmisibil. A admite astfel ar însemna a adăuga la lege, a înființa noi căi de atac (recursul la recurs) ori hotărârile supuse recursului sunt cele expres enumerate în art. 385 1 C. proc. pen. cât și cele prevăzute în art. 278 1 C. proc. pen., printre acestea nu se regăsesc și deciziile pronunțate în recurs de curțile de apel. Recursul urmează a fi respins ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar recurentul obligat în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul N.L. împotriva Deciziei penale nr. 315/R din 25 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN