ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin sentința penală
nr. 54/2010 a Judecătoriei Aleșd, în baza art. 278
1
alin. (8) lit.
a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B.L.,
împotriva rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe
lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr. 253/II.2/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in
favoarea statului.
Pentru a pronunța a ceastă
hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din actele dosarului nr.
617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, instanța de fond a
reținut că prin plângerea penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere
penală a intimatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de
fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de
calitatea pe care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de
punere în posesie, în sensul că din 982 a trecut 972.
Analizând înscrisurile depuse la
dosar s-a reținut că în privința procesului verbal de punere în posesie din
data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în sensul că la nr. topo 776 a fost trecută suprafață de 237/972 în loc de 237/982, cât fusese inițial.
În conformitate cu sentința
civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit numitului B.L. –
soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000 mp, în cotele de
237/972 din nr. top 776 și 763/4658 din nr. top 775.
Faptul că prin procesul verbal de
punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de 237/972 în loc de
237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu afectează în nici
un fel cota de 237 mp ce-i revine titularului dreptului de proprietate.
În aceste condiții nu poate fi
vorba de săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și
neglijență în serviciu, astfel că instanța văzând și dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulata de
petenta B.L., rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de
pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr.
253/II.2/2009.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei
hotărâri în termen legal a formulat recurs petenta B.L. solicitând admiterea
acestuia, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune admiterea
plângerii, desființarea rezoluției prim procurorului și a rezoluției
procurorului cu consecința restituirii cauzei la parchet în vederea începerii
urmăririi penale cu privire la intimatul B.D.A. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 289, art. 290, art. 291 C.
pen.
Prin decizia penală
nr. 476/R din 17 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat recursul penal declarat
de petenta B.L. împotriva sentinței penale din data de 54 din 05 martie 2010
pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a menținut-o în totul.
A fost obligată
recurenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 193 C.
proc. pen., a fost obligată petenta recurentă la plata sumei de 400 ron în
favoarea intimatului B.D.A. reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Tribunalul Bihor verificând sentința penală prin prisma motivelor de
recurs cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385
6
alin. (1)
și (3) C. proc. pen., cu privire la toate motivele de nelegalitate și
netemeinicie prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., a considerat că
aceasta este legală și temeinică iar recursul formulat de petentă apare ca
neîntemeiat și în consecință în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., a fost respins.
Din actele și
lucrările de la dosar a rezultat că prin rezoluția din data de 27 octombrie 2009
dată în dosarul nr.617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a
dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală în cauză față
de numitul B.D.A. cercetat fiind sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute
de art. 246, 249, 289, 290, 291 C. pen.
Procurorul a motivat
faptul că deși la notarea în procesul verbal de punere în posesie s-a trecut
din eroare 237/982 în loc de 137/972, acest fapt nu a afectat în nici un fel
dreptul de proprietate al petentei, iar simpla eliminare a unei greșeli
materiale prin corectarea acelei erori, nu realizează latura obiectivă sau
subiectivă a infracțiunii de fals. Cât privesc celelalte infracțiuni reclamate
procurorul a constatat că acestea nu există, la dosarul cauzei neexistând nici
o probă care să conducă la concluzia existenței acestora.
Nemulțumită de
soluția pronunțată în cauză petenta s-a adresat prim procurorului Parchetului
de pe lângă Judecătoria Aleșd care a dispus prin rezoluția din data de 18
noiembrie 2009 dată în dosarul nr. 253/II.2/2009 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Aleșd, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate,
considerând că soluția dată în cauză față de făptuitorul B.D.A. este legală și
temeinică.
Petenta s-a adresat
apoi instanței de judecată care prin sentința recurată a respins-o ca
neîntemeiată.
Instanța competentă a
soluționa plângerea conform art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., a
reținut în mod corect ca fiind legală și temeinică rezoluția procurorului,
inclusiv faptul că nu a produs nici o vătămare intereselor legale ale petentei.
În speță examinând pe
fond probele administrate în cauză tribunalul a reținut că prin plângerea
penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a
intimatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz
în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de calitatea pe
care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în
posesie, în sensul că din 982 a trecut 972.
Analizând înscrisurile depuse la
dosar, Tribunalul a reținut că în privința procesului verbal de punere în
posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în sensul că la
nr. topo 776 a fost trecută o suprafață de 237/972 în loc de 237/982, cât
fusese inițial.
În conformitate cu sentința
civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit numitului B.L. –
soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000 mp, în cotele de
237/972 din nr. top 776 și 763/4658 din nr. top 775.
Faptul că prin procesul verbal de
punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de 237/972 în loc de
237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu afectează în nici
un fel cota de 237 mp cei revine titularului dreptului de proprietate.
Față de cele
constatate, Tribunalul Bihor a apreciat că sunt irelevante criticile formulate
în recurs potrivit cărora organele de urmărire penală aveau obligația de a
dispune în cauză începerea urmăririi penale, la dosarul cauzei neexistând vreo
probă care să dovedească existența în cauză a infracțiunilor prevăzute de art. 246,
art. 249, art. 289, art. 291 C. pen., iar pe de altă parte în ceea ce privește
infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. în speță nu este realizată nici
latura obiectivă și nici latura subiectivă a acestei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri, în
termen legal, a formulat recurs petenta B.L. fără a-l motiva în scris și fără a
se prezenta în instanță.
Prin decizia penală nr. 637/R/2010
din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,
în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca
inadmisibil, recursul penal declarat de recurenta B.L. împotriva deciziei
penale nr. 476/R din 17 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care
a menținut-o în întregime.
Împotriva acestei decizii
a declarat recurs petenta B.L., motivat în scris și fără a se prezenta în
instanță pentru a-l susține oral.
Examinând legalitatea
și temeinicia hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul este
inadmisibil.
Căile de atac ordinare
și extraordinare se exercită strict în limita condițiilor, cazurilor și
termenelor prevăzute expres, limitativ și imperativ de lege, norma procesuală
penală fiind, la rândul ei, de strictă aplicare și interpretare.
În consecință, se constată
că recurenta a exercitat, pe de o parte, un recurs la recurs, iar pe de altă
parte, a exercitat o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive.
Acționând în acest
mod, recurenta a efectuat un demers procesual în afara legii, sancționat de
norma procesual penală cu inadmisibilitatea.
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,
recursul declarat de petiționara B.L. împotriva deciziei penale nr. 637/R/2010
din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală, se va respinge ca
inadmisibil.
În temeiul
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi
obligată să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționara B.L. împotriva deciziei penale
nr. 637/R/2010 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 ianuarie 2011.