ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 54/2010 a Judecătoriei Aleșd, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B.L., împotriva rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr. 253/II.2/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului. Pentru a pronunța a ceastă hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Din actele dosarului nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, instanța de fond a reținut că prin plângerea penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului B.D.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de calitatea pe care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în posesie, în sensul că din 982 a trecut 972. Analizând înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că în privința procesului verbal de punere în posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în sensul că la nr. topo 776 a fost trecută suprafață de 237/972 în loc de 237/982, cât fusese inițial. În conformitate cu sentința civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit numitului B.L.

– soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000 mp, în cotele de 237/972 din nr. top 776 și 763/4658 din nr. top 775. Faptul că prin procesul verbal de punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de 237/972 în loc de 237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu afectează în nici un fel cota de 237 mp ce-i revine titularului dreptului de proprietate. În aceste condiții nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, astfel că instanța văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulata de petenta B.L., rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr. 253/II.2/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs petenta B.L. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune admiterea plângerii, desființarea rezoluției prim procurorului și a rezoluției procurorului cu consecința restituirii cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 289, art. 290, art. 291 C. pen. Prin decizia penală nr. 476/R din 17 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondat recursul penal declarat de petenta B.L. împotriva sentinței penale din data de 54 din 05 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a menținut-o în totul. A fost obligată recurenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată petenta recurentă la plata sumei de 400 ron în favoarea intimatului B.D.A. reprezentând cheltuieli judiciare în recurs. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor verificând sentința penală prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (1) și (3) C. proc. pen., cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., a considerat că aceasta este legală și temeinică iar recursul formulat de petentă apare ca neîntemeiat și în consecință în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins. Din actele și lucrările de la dosar a rezultat că prin rezoluția din data de 27 octombrie 2009 dată în dosarul nr.617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală în cauză față de numitul B.D.A. cercetat fiind sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289, 290, 291 C. pen. Procurorul a motivat faptul că deși la notarea în procesul verbal de punere în posesie s-a trecut din eroare 237/982 în loc de 137/972, acest fapt nu a afectat în nici un fel dreptul de proprietate al petentei, iar simpla eliminare a unei greșeli materiale prin corectarea acelei erori, nu realizează latura obiectivă sau subiectivă a infracțiunii de fals.

Cât privesc celelalte infracțiuni reclamate procurorul a constatat că acestea nu există, la dosarul cauzei neexistând nici o probă care să conducă la concluzia existenței acestora. Nemulțumită de soluția pronunțată în cauză petenta s-a adresat prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd care a dispus prin rezoluția din data de 18 noiembrie 2009 dată în dosarul nr. 253/II.2/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, considerând că soluția dată în cauză față de făptuitorul B.D.A. este legală și temeinică. Petenta s-a adresat apoi instanței de judecată care prin sentința recurată a respins-o ca neîntemeiată. Instanța competentă a soluționa plângerea conform art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., a reținut în mod corect ca fiind legală și temeinică rezoluția procurorului, inclusiv faptul că nu a produs nici o vătămare intereselor legale ale petentei. În speță examinând pe fond probele administrate în cauză tribunalul a reținut că prin plângerea penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de calitatea pe care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în posesie, în sensul că din 982 a trecut 972. Analizând înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul a reținut că în privința procesului verbal de punere în posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în sensul că la nr. topo 776 a fost trecută o suprafață de 237/972 în loc de 237/982, cât fusese inițial.

În conformitate cu sentința civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit numitului B.L. – soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000 mp, în cotele de 237/972 din nr. top 776 și 763/4658 din nr. top 775. Faptul că prin procesul verbal de punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de 237/972 în loc de 237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu afectează în nici un fel cota de 237 mp cei revine titularului dreptului de proprietate. Față de cele constatate, Tribunalul Bihor a apreciat că sunt irelevante criticile formulate în recurs potrivit cărora organele de urmărire penală aveau obligația de a dispune în cauză începerea urmăririi penale, la dosarul cauzei neexistând vreo probă care să dovedească existența în cauză a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 289, art. 291 C. pen., iar pe de altă parte în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

în speță nu este realizată nici latura obiectivă și nici latura subiectivă a acestei infracțiuni. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petenta B.L. fără a-l motiva în scris și fără a se prezenta în instanță. Prin decizia penală nr. 637/R/2010 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul penal declarat de recurenta B.L. împotriva deciziei penale nr. 476/R din 17 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta B.L., motivat în scris și fără a se prezenta în instanță pentru a-l susține oral.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul este inadmisibil. Căile de atac ordinare și extraordinare se exercită strict în limita condițiilor, cazurilor și termenelor prevăzute expres, limitativ și imperativ de lege, norma procesuală penală fiind, la rândul ei, de strictă aplicare și interpretare. În consecință, se constată că recurenta a exercitat, pe de o parte, un recurs la recurs, iar pe de altă parte, a exercitat o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri definitive. Acționând în acest mod, recurenta a efectuat un demers procesual în afara legii, sancționat de norma procesual penală cu inadmisibilitatea.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de petiționara B.L. împotriva deciziei penale nr. 637/R/2010 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală, se va respinge ca inadmisibil. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara B.L. împotriva deciziei penale nr. 637/R/2010 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2011.