ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/2010 a Judecătoriei Aleșd, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B.L., împotriva rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr. 253/II.2/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului. Pentru a pronunța a ceasta hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Din actele dosarului nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, instanța de fond a reținut că prin plângerea penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului B.D.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de calitatea pe care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în posesie, în sensul că din 982 a trecut 972. Analizând înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că în privința procesului verbal de punere în posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în sensul că la nr. topo 776 a fost trecută suprafață de 237/972 în loc de 237/982, cât fusese inițial. În conformitate cu sentința civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit numitului B.L., soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000 mp, în cotele de 237/972.

Faptul că prin procesul verbal de punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de 237/972 în loc de 237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu afectează în nici un fel cota de 237 mp cei revine titularului dreptului de proprietate. În aceste condiții nu poate fi vorba de săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, astfel că instanța văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulata de petenta B.L., rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr. 253/II.2/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs petenta B.L. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune admiterea plângerii, desființarea rezoluției prim procurorului și a rezoluției procurorului cu consecința restituirii cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289, 290, 291 C. pen. Prin decizia penală nr. 476/ R din 17 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., s-a respins ca nefondat recursul penal declarat de petenta B.L. împotriva sentinței penale din data de 05 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a menținut-o în totul. A fost obligată recurenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată petenta recurentă la plata sumei de 400 ron în favoarea intimatului B.D.A. reprezentând cheltuieli judiciare în recurs. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor verificând sentința penală prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (1) și (3) C. proc. pen., cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., a considerat că aceasta este legală și temeinică iar recursul formulat de petenta apare ca neîntemeiat și în consecință în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins. Din actele și lucrările de la dosar a rezultat că prin rezoluția din data de 27 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală în cauză față de numitul B.D. cercetat fiind sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289, 290, 291 C. pen. Procurorul a motivat faptul că deși la notarea în procesul verbal de punere în posesie s-a trecut din eroare 237/982 în loc de 137/972, acest fapt nu a afectat în nici un fel dreptul de proprietate al petentei, iar simpla eliminare a unei greșeli materiale prin corectarea acelei erori, nu realizează latura obiectivă sau subiectivă a infracțiunii de fals.

Cât privesc celelalte infracțiuni reclamate procurorul a constatat că acestea nu există, la dosarul cauzei neexistând nici o probă care să conducă la concluzia existenței acestora. Nemulțumită de soluția pronunțată în cauză petenta s-a adresat prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd care a dispus prin rezoluția din data de 18 noiembrie 2009 dată în dosarul nr. 253/II.2/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, considerând că soluția dată în cauză față de făptuitorul B.D. este legală și temeinică. Petenta s-a adresat apoi instanței de judecată care prin sentința recurată a respins-o ca neîntemeiată. Instanța competentă a soluționa plângerea conform art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., a reținut în mod corect ca fiind legală și temeinică rezoluția procurorului, inclusiv faptul că nu a produs nici o vătămare intereselor legale ale petentei. În speță examinând pe fond probele administrate în cauză tribunalul a reținut că prin plângerea penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de calitatea pe care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în posesie, în sensul că din 982 a trecut 972. Analizând înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul a reținut că în privința procesului verbal de punere în posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în sensul că la nr. topo a fost trecută o suprafață de 237/972 în loc de 237/982, cât fusese inițial.

În conformitate cu sentința civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit numitului B.L., soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000 mp, în cotele de 237/972. Faptul că prin procesul verbal de punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de 237/972 în loc de 237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu afectează în nici un fel cota de 237 mp cei revine titularului dreptului de proprietate. Față de cele constatate, Tribunalul Bihor a apreciat că sunt irelevante criticile formulate în recurs potrivit cărora organele de urmărire penală aveau obligația de a dispune în cauză începerea urmăririi penale, la dosarul cauzei neexistând vreo probă care să dovedească existența în cauză a infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289, 291 C. pen., iar pe de altă parte în ceea ce privește infracțiunea prevăzute de art. 290 C. pen.

în speță nu este realizată nici latura obiectivă și nici latura subiectivă a acestei infracțiuni. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petenta B.L. fără a-l motiva în scris și fără a se prezenta în instanță. Examinând decizia recurată în limitele legii, curtea în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta B.L., întrucât aceasta a uzat de calea ordinară a recursului, cu toate că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor este definitivă. Din economia dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) coroborate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) din acest text legal poate fi atacată doar cu recurs.

Având în vedere că împotriva hotărârii primei instanțe petenta a uzat de calea de atac ordinară a recursului, iar Tribunalul Bihor prin decizia atacată a pronunțat o hotărâre definitivă în cauză, văzând dispozițiile art. 416 pct. 6 C. proc. pen. cu referire la art. 416 pct. 4 teza I C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., curtea a respins ca inadmisibil recursul penal declarat de petenta B.L. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta a fost obligată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. raportat la art. 385 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece decizia recurată nu se circumscrie dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) pct. e) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiționară să fie inadmisibil. În consecință, în baza aceluiași raționament, nici decizia nr. 637/R/2010 din 09 noiembrie 2010 prin care secția penală și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiționară împotriva deciziei penale nr. 476/ R din 17 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara B.L. împotriva deciziei penale nr. 637/ R din 09 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.