ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 54/2010 a Judecătoriei Aleșd, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B.L.,

împotriva rezoluției dată în dosarul penal nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în dosarul penal nr. 253/II.2/2009.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare in favoarea statului.

Pentru a pronunța a

ceasta hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Din actele dosarului

nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, instanța de fond a

reținut că prin plângerea penală formulată, petenta a solicitat tragerea la

răspundere penală a intimatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de

fals, uz de fals, abuz în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta

abuzând de calitatea pe care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul

verbal de punere în posesie, în sensul că din 982 a trecut 972.

Analizând

înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că în privința procesului verbal de

punere în posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o modificare în

sensul că la nr. topo 776 a fost trecută suprafață de 237/972 în loc de

237/982, cât fusese inițial.

În conformitate cu

sentința civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit

numitului B.L., soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000

mp, în cotele de 237/972.

Faptul că prin

procesul verbal de punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de

237/972 în loc de 237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu

afectează în nici un fel cota de 237 mp cei revine titularului dreptului de

proprietate.

În aceste condiții nu

poate fi vorba de săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în

serviciu și neglijență în serviciu, astfel că instanța văzând și dispozițiile

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată

plângerea formulata de petenta B.L., rezoluției dată în dosarul penal nr.

617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută de prim

procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, prin rezoluția dată în

dosarul penal nr. 253/II.2/2009.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a formulat recurs petenta B.L. solicitând admiterea

acestuia, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune admiterea

plângerii, desființarea rezoluției prim procurorului și a rezoluției

procurorului cu consecința restituirii cauzei la parchet în vederea începerii

urmăririi penale cu privire la intimatul B.D.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289, 290, 291 C. pen.

Prin decizia penală

nr. 476/ R din 17 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat recursul

penal declarat de petenta B.L. împotriva sentinței penale din data de 05 martie

2010 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a menținut-o în totul.

A fost obligată

recurenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în

recurs.

În baza art. 193 C.

proc. pen., a fost obligată petenta recurentă la plata sumei de 400 ron în

favoarea intimatului B.D.A. reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Bihor verificând sentința penală prin prisma

motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (1) și (3) C. proc. pen., cu privire la toate motivele de nelegalitate și

netemeinicie prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., a considerat că

aceasta este legală și temeinică iar recursul formulat de petenta apare ca

neîntemeiat și în consecință în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a fost respins.

Din actele și

lucrările de la dosar a rezultat că prin rezoluția din data de 27 octombrie

2009 dată în dosarul nr. 617/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Aleșd s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală în

cauză față de numitul B.D. cercetat fiind sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 289, 290, 291 C. pen.

Procurorul a motivat

faptul că deși la notarea în procesul verbal de punere în posesie s-a trecut

din eroare 237/982 în loc de 137/972, acest fapt nu a afectat în nici un fel

dreptul de proprietate al petentei, iar simpla eliminare a unei greșeli

materiale prin corectarea acelei erori, nu realizează latura obiectivă sau

subiectivă a infracțiunii de fals. Cât privesc celelalte infracțiuni reclamate

procurorul a constatat că acestea nu există, la dosarul cauzei neexistând nici

o probă care să conducă la concluzia existenței acestora.

Nemulțumită de

soluția pronunțată în cauză petenta s-a adresat prim procurorului Parchetului

de pe lângă Judecătoria Aleșd care a dispus prin rezoluția din data de 18

noiembrie 2009 dată în dosarul nr. 253/II.2/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Aleșd, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate,

considerând că soluția dată în cauză față de făptuitorul B.D. este legală și

temeinică.

Petenta s-a adresat

apoi instanței de judecată care prin sentința recurată a respins-o ca neîntemeiată.

Instanța competentă a

soluționa plângerea conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., a

reținut în mod corect ca fiind legală și temeinică rezoluția procurorului,

inclusiv faptul că nu a produs nici o vătămare intereselor legale ale petentei.

În speță examinând pe

fond probele administrate în cauză tribunalul a reținut că prin plângerea

penală formulată, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a

intimatului B.D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz

în serviciu și neglijență în serviciu, întrucât acesta abuzând de calitatea pe

care o are a modificat suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în

posesie, în sensul că din 982 a trecut 972.

Analizând

înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul a reținut că în privința procesului

verbal de punere în posesie din data de 29 ianuarie 1992 s-a efectuat o

modificare în sensul că la nr. topo a fost trecută o suprafață de 237/972 în

loc de 237/982, cât fusese inițial.

În conformitate cu

sentința civilă nr. 228/2007 a Judecătoriei Aleșd i-a fost reconstituit

numitului B.L., soțul petentei un drept de proprietate asupra totale de 1.000

mp, în cotele de 237/972.

Faptul că prin

procesul verbal de punere în posesie a fost trecută din eroare suprafața de

237/972 în loc de 237/982 aceasta constituie doar o greșeală materială, care nu

afectează în nici un fel cota de 237 mp cei revine titularului dreptului de

proprietate.

Față de cele

constatate, Tribunalul Bihor a apreciat că sunt irelevante criticile formulate

în recurs potrivit cărora organele de urmărire penală aveau obligația de a

dispune în cauză începerea urmăririi penale, la dosarul cauzei neexistând vreo

probă care să dovedească existența în cauză a infracțiunilor prevăzute de art.

246, 249, 289, 291 C. pen., iar pe de altă parte în ceea ce privește

infracțiunea prevăzute de art. 290 C. pen. în speță nu este realizată nici

latura obiectivă și nici latura subiectivă a acestei infracțiuni.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petenta B.L. fără a-l motiva în

scris și fără a se prezenta în instanță.

Examinând decizia

recurată în limitele legii, curtea în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul declarat de

petenta B.L., întrucât aceasta a uzat de calea ordinară a recursului, cu toate

că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor este definitivă.

Din economia

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) coroborate cu prevederile art.

385

15

alin. (1) lit. a) C. proc. pen. hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) din acest text legal poate fi atacată doar cu

recurs.

Având în vedere că

împotriva hotărârii primei instanțe petenta a uzat de calea de atac ordinară a

recursului, iar Tribunalul Bihor prin decizia atacată a pronunțat o hotărâre

definitivă în cauză, văzând dispozițiile art. 416 pct. 6 C. proc. pen. cu

referire la art. 416 pct. 4 teza I C. proc. pen. coroborate cu prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., curtea a respins ca inadmisibil

recursul penal declarat de petenta B.L.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta a fost obligată să plătească în

favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Analizând cauza, prin

prisma dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. raportat la art. 385

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul declarat este inadmisibil, deoarece decizia recurată nu se circumscrie

dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) pct. e) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate

formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de curțile de

apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza analizată,

ceea ce face ca, din acest punct de vedere, recursul promovat de către

petiționară să fie inadmisibil.

În consecință, în

baza aceluiași raționament, nici decizia nr. 637/R/2010 din 09 noiembrie 2010

prin care secția penală și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea a

respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiționară

împotriva deciziei penale nr. 476/ R din 17 septembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bihor, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu

recurs.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara B.L. împotriva deciziei penale

nr. 637/ R din 09 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2012.