ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 593/R din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționara

V.N., împotriva deciziei penale nr. 8 din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului

Vrancea pronunțată în dosarul nr. 2280/173/2010 (sentința penală nr. 251 din 13

decembrie 2010 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr. 2280/173/2010).

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurenta petentă la plata sumei de 100 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotăra

astfel, Curtea de Apel Galați a reținut:

Prin sentința penală

nr. 251 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul penal

nr. 2280/173/2010 s-a dispus, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petenta

V.N., împotriva rezoluțiilor cu nr. 2741/P/2009 și nr. 625/II/2/2010 ale

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și obligarea petiționarei la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 70 de lei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că plângerea petentei formulată împotriva

intimatului A.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 C.

pen., art. 290 și art. 246 C. pen., constând în aceea că, în calitate de

primar, acesta a primit în data de 21 septembrie 2005, o cerere pentru

retrocedarea, în baza Legii nr. 247/2005, a două suprafețe de teren pădure, de

0,50ha pădure în punctul Cătălești și de 2ha pădure în punctul Bîrlogu, ambele

pe raza comunei Rauginești, județul Vrancea, și că ulterior, acesta ar fi

înlocuit această cerere cu o alta, cu un alt conținut, referitor doar la

retrocedarea a 0,50ha. pădure, fiindu-i falsificată semnătura de pe cerere, nu

a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.

Susținerile

petiționarei au fost infirmate de concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică din 19 februarie 2010 întocmit de serviciul criminalistic

din cadrul I.P.J. Vrancea, care stabilește că semnătura de pe acea cerere de

retrocedare a unor terenuri a fost executată de petiționară. în aceste condiții

s-a tras concluzia că acea cerere nu putea fi modificată ori schimbată, așa cum

a susținut petenta.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, petenta V.N. fără însă a-l motiva,

recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 8 din 17

ianuarie 2011 de către Tribunalul Vrancea.

Decizia penală nr. 8

din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea a fost atacată cu recurs de către

petiționara V.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub

nr. 2280/173/2010, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr.

593/R din 13 aprilie 2011.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petiționara V.N.

Recursul este

inadmisibil.

Examinând hotărârea

recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C.

proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza a II-a

C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiționară este

inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați e

definitivă.

Înalta Curte reține

că, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs,

respectiv:

a) sentințele

pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b) sentințele

pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și

disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2

ani;

c) sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele

pronunțate de secția penală a Curții Supreme de Justiție;

d^1) sentințele

privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face

la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale,

curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitare".

De asemenea potrivit

art. 417 C. proc. pen., „hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la

data pronunțării acesteia când:

a) recursul a fost

admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără rejudecare;

b) cauza a fost

rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde obligarea

la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului."

Având în vedere

dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile

ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre

aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționara V.N. împotriva deciziei penale nr. 593/R din 13 aprilie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și familie și o

va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara V.N. împotriva deciziei penale

nr. 593/R din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2012.