ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 165/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 593/R din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și familie în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționara V.N., împotriva deciziei penale nr. 8 din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr. 2280/173/2010 (sentința penală nr. 251 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Adjud pronunțată în dosarul nr. 2280/173/2010). În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel Galați a reținut: Prin sentința penală nr. 251 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul penal nr. 2280/173/2010 s-a dispus, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petenta V.N., împotriva rezoluțiilor cu nr. 2741/P/2009 și nr. 625/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și obligarea petiționarei la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 70 de lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că plângerea petentei formulată împotriva intimatului A.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 C. pen., art. 290 și art. 246 C. pen., constând în aceea că, în calitate de primar, acesta a primit în data de 21 septembrie 2005, o cerere pentru retrocedarea, în baza Legii nr. 247/2005, a două suprafețe de teren pădure, de 0,50ha pădure în punctul Cătălești și de 2ha pădure în punctul Bîrlogu, ambele pe raza comunei Rauginești, județul Vrancea, și că ulterior, acesta ar fi înlocuit această cerere cu o alta, cu un alt conținut, referitor doar la retrocedarea a 0,50ha.

pădure, fiindu-i falsificată semnătura de pe cerere, nu a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză. Susținerile petiționarei au fost infirmate de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 19 februarie 2010 întocmit de serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Vrancea, care stabilește că semnătura de pe acea cerere de retrocedare a unor terenuri a fost executată de petiționară. în aceste condiții s-a tras concluzia că acea cerere nu putea fi modificată ori schimbată, așa cum a susținut petenta. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, petenta V.N. fără însă a-l motiva, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2011 de către Tribunalul Vrancea.

Decizia penală nr. 8 din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea a fost atacată cu recurs de către petiționara V.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 2280/173/2010, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 593/R din 13 aprilie 2011. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara V.N. Recursul este inadmisibil. Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petiționară este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați e definitivă.

Înalta Curte reține că, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen.

enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs, respectiv: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penală a Curții Supreme de Justiție; d^1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitare". De asemenea potrivit art. 417 C. proc.

pen., „hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia când: a) recursul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără rejudecare; b) cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului; c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului." Având în vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționara V.N. împotriva deciziei penale nr. 593/R din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și familie și o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara V.N. împotriva deciziei penale nr. 593/R din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.