ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2517/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2517/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 178/44/2010 a fost respinsă,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S., împotriva rezoluției nr. 1223/II/2/2009

a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 189 - 191 C.

proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 1223/II/2/2009 a prim

procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul B.S.

Pentru a dispune această

rezoluție s-au avut în vedere următoarele:

Petentul B.S. a formulat

plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul

nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că

este nelegală și netemeinică.

Examinând actele

premergătoare efectuate în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați s-a constatat că petentul B.S. a formulat plângere

împotriva avocatului S.S., din cadrul Baroului Vrancea, prin care a solicitat

să se efectueze cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind

identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291

C. pen.

Acesta a susținut că la Judecătoria Adjud a fost introdusă o acțiune de partaj succesoral de către avocatul S.S. în

numele său, deși nu a încheiat nici un contract de asistență juridică și nici

nu a semnat nici o împuternicire avocațială.

La data de 2 mai 2007 între

numitul B.S. și avocatul S.S. s-a încheiat contractul de asistență juridică din

02 mai 2007.

Obiectul contractului a fost

susținerea unei acțiuni de partaj succesoral și a unui recurs.

Deci avocatul S.S. a acționat

în baza contractului de asistență juridică încheiat cu B.V., fiul petentului B.S.

Făptuitorul S.S. a respectat

dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, precum și cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat care

reglementează contractul de asistență juridică.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat plângere în termen legal petentul B.S., care a apreciat rezoluție

atacată ca fiind nelegală, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei

procurorului în vederea începerii urmăririi penale, deoarece nu există nici un

mandat prin care B.S., titularul dreptului litigios, ar fi împuternicit pe

avocatul S.S. să îi reprezinte interesele în instanță, actele întocmite de

acesta fiind false.

Analizând plângerea prisma

motivelor invocate, prima instanță a reținut că la data de 02 mai 2007, între

numitul B.V. și făptuitorul S.S. s-a încheiat contractul de asistență juridică din

02 mai 2007.

Obiectul contractului l-a

reprezentat susținerea unei acțiuni de partaj succesoral și a unui

recurs-superficie pentru clientul B.S.

La data de 07 mai 2007,

făptuitorul S.S. a depus la Judecătoria Adjud o acțiune civilă în numele persoanei vătămate, prin care a solicitat

ieșirea din indiviziune asupra averii rămase la decesul numiților B.A. și B.N.,

precum și împuternicirea avocațială. Acțiunea a fost înregistrată cu nr.

688/173/2007 (filele 14-16).

La data de 14 iunie 2007,

făptuitorul a depus, în numele persoanei vătămate, o cerere prin care a

solicitat eliberarea unui certificat de grefă (fila 17).

Ulterior, prin sentința

civilă nr. 411 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a fost admisă, în parte,

acțiunea civilă pentru partaj succesoral și s-a dispus ieșirea din indiviziune.

A fost atribuit persoanei

vătămate imobilul casă de locuit, situat în comuna Homocea, sat Homocea,

județul Vrancea. De asemenea, a fost obligată să plătească numiților B.M., B.T.

și I.G. câte 6770,75 lei, cu titlu de sultă, precum și câte 4625 lei

reprezentând contravaloarea pasivului succesoral.

Prin Decizia civilă nr. 979

din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea a fost respins, ca nefondat,

recursul formulat de partea vătămată (filele 25-27).

Numiții B.M., B.T. și I.G. au

depus o cerere de executare silită a persoanei vătămate, pentru neplata

sultelor, la executorul judecătoresc I.C.C. (filele 22-24).

Făptuitorul S.S. a depus la

dosarul cauzei un memoriu, prin care a arătat că, după plecarea persoanei

vătămate în Spania, a ținut legătura cu aceasta prin telefon. Persoana vătămată

i-a adus la cunoștință faptul că rudele sale nu le dau voie soției și fiicei să

locuiască în casa cumpărată de la părinți și i-a cerut sfatul cu privire la

modul de soluționare a acestei probleme.

Făptuitorul i-a precizat că

poate formula o acțiune de ieșire din indiviziune.

Persoana vătămată l-a trimis

pe fiul său, numitul B.V., cu care a încheiat contractul de asistență juridică.

Făptuitorul a arătat că, la

revenirea în țară, persoana vătămată a renunțat la serviciile sale (fila 31).

Față de această situație de

fapt ce a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, curtea de apel

a constatat că nu există nici un indiciu din care să rezulte că intimatul,

avocat S.S., ar fi săvârșit vreo faptă penală.

Acesta a respectat

dispozițiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei

de avocat (art. 28-46), precum și cele prevăzute în Statutul profesiei de

avocat și care reglementează contractul de asistență juridică (art. 126-154).

Făptuitorul a acționat în

baza contractului de asistență juridică, redactând și semnând acțiunea de

ieșire din indiviziune, precum și cererea din data de 14 iunie 2009.

Afirmațiile petentului că

avocatul S.S. a acționat în mod abuziv fără a avea mandatul său, sau acordul

său de voință, necunoscând fiind plecat în Spania, de existența procesului de

partaj succesoral nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, pe

de-o parte, iar, pe de altă parte nu este lipsit de importanță faptul că,

revenind în țară, petentul a fost persoana care a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 411/2008 a Judecătoriei Adjud. Deci, petentul a cunoscut

de activitatea desfășurată de avocatul care l-a reprezentat pe timpul

procesului de partaj succesoral. Acest lucru a rezultat cu prisosință din

declarația dată de petent și aflată la dosarul cauzei (filele 28-29 dosar

urmărire penală).

Faptul că petentul a fost

nemulțumit de prestația avocatului, pierzând cauza civilă ce a făcut obiectul

contractului de asistență juridică, nu poate duce automat la concluzia că

avocatul care l-a reprezentat a fost de rea-credință sau a efectuat acte ce

intră în sfera ilicitului penal.

În consecință, rezoluția

atacată fiind legală și temeinică a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul B.S.

Văzând și dispozițiile art. 189-191

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termenul legal, recurs petiționarul B.S., fără a arăta în scris

motivele de recurs.

La termenul de astăzi, la

apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul petiționar B.S.,

lipsind intimatul S.S., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul petiționar, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, susținând că

a fost dus în eroare la deschiderea procesului, fără să semneze și a precizat

că cere să nu plătească cheltuielile la care a fost obligat de către instanță

prin ultima hotărâre pronunțată.

Concluziile reprezentantului

M.P. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat

de recurentul petiționar B.S. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță,

conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., în raport cu motivele de recurs susținute oral, cât

și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat prima instanță, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul B.S.

Înalta Curte consideră că au

fost evaluate corect actele premergătoare efectuate, ce au condus la soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de S.S. – avocat în cadrul Baroului Vrancea

sub aspectul infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals,

prevăzute de art. 293 C. pen. și art. 291 C. pen., întrucât lipsește unul

dintre elementele constitutive ale infracțiunii – latura subiectivă.

Așa cum a rezultat din

actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost

examinate, în raport cu persoana și faptele pretinse ca fiind comise de către

acesta, procurorul constatând că la data de 06 aprilie 2009, persoana vătămată

B.S. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul S.S. din cadrul

Baroului Vrancea, sub aspectul infracțiunilor de fals privind identitatea și uz

de fals, prevăzute de art. 293 C. pen. și art. 291 C. pen.

În cuprinsul plângerii,

persoana vătămată a arătat că la Judecătoria Adjud a fost introdusă o acțiune de partaj succesoral de către făptuitor în

numele său, deși nu a încheiat nici un contract de asistență juridică și nu a

semnat nici o împuternicire avocațială (fila 1).

La data de 02 aprilie 2009,

persoana vătămată a depus o plângere penală, cu același conținut, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea (fila 13).

Cu adresa din data de 09

aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, plângerea persoanei

vătămate a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre

competentă soluționare (fila 12).

La data de 22 iunie 2009,

persoana vătămată B.S. a fost audiată de procuror. Cu această ocazie a arătat

că, în anul 1994, a cumpărat de la părinții săi, B.A. și B.N., suprafața de

1077 m

2

teren curte, grădină și casă de locuit.

În anul 2005, mama sa, B.N. a

depus la Judecătoria Adjud, o acțiune civilă prin care a solicitat anularea

parțială a contractului de vânzare-cumpărare, acțiune care a fost înregistrată

cu nr. 1617/2005.

Pentru susținerea

intereselor sale, persoana vătămată a încheiat cu avocatul S.S. contractul de

asistență juridică nr. 11 din 27 martie 2006.

Ulterior, prin sentința

civilă nr. 711 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Adjud, irevocabilă prin Decizia

civilă nr. 693 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, acțiunea numitei

B.N. a fost respinsă ca fiind prescrisă (filele 6-8).

Persoana vătămată a arătat

că în anul 2006 a plecat în Spania și că a ținut legătura, prin telefon, cu

avocatul S.S., care a informat-o despre faptul că pe rolul Judecătoriei Adjud

se află un proces de partaj succesoral, fără însă a-i spune cine a introdus

acțiunea.

După revenirea în țară,

persoana vătămată a renunțat la serviciile făptuitorului și a angajat un alt

avocat.

A studiat dosarul și a

constatat că, în numele său, avocatul S.S. a introdus acțiunea de partaj

succesoral, deși nu l-a împuternicit să facă acest lucru și nici nu a semnat

vreun act în acest sens.

Persoana vătămată a arătat

că prin hotărâre judecătorească a fost admisă acțiunea de partaj succesoral și

că i-a fost atribui imobilul, fiind obligat să plătească fraților săi câte 6770,75

lei, sume pe care nu dorește să le plătească, motiv pentru care, acestea fac obiectul

unei executări silite (filele 28-29).

Din actele premergătoare

începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:

La data de 02 mai 2007,

între numitul B.V. și făptuitorul S.S. s-a încheiat contractul de asistență

juridică nr. 13 din 02 mai 2007.

Obiectul contractului l-a

reprezentat susținerea unei acțiuni de partaj succesoral și a unui recurs-superficie

pentru clientul B.S. (fila 32).

La data de 07 mai 2007,

făptuitorul S.S. a depus la Judecătoria Adjud o acțiune civilă în numele persoanei vătămate, prin care a solicitat

ieșirea din indiviziune asupra averii rămase la decesul numiților B.A. și B.N.,

precum și împuternicirea avocațială. Acțiunea a fost înregistrată cu nr.

688/173/2007 (filele 14-16).

La data de 14 iunie 2007,

făptuitorul a depus, în numele persoanei vătămate, o cerere prin care a

solicitat eliberarea unui certificat de grefă (fila 17).

Ulterior, prin sentința

civilă nr. 411 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a fost admisă, în parte,

acțiunea civilă pentru partaj succesoral și s-a dispus ieșirea din indiviziune.

A fost atribuit persoanei

vătămate imobilul casă de locuit, situat în comuna Homocea, sat Homocea,

județul Vrancea. De asemenea, a fost obligată să plătească numiților B.M., B.T.

și I.G. câte 6770,75 lei, cu titlu de sultă, precum și câte 4625 lei

reprezentând contravaloarea pasivului succesoral.

Prin Decizia civilă nr. 979

din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea, a fost respins, ca nefundat,

recursul formulat de persoana vătămată (filele 25-27).

Numiții B.M., B.T. și I.G. au

depus o cerere de executare silită a persoanei vătămate, pentru neplata

sultelor, la executorul judecătoresc I.C.C. (filele 22-24).

Făptuitorul S.S. a depus la

dosarul cauzei un memoriu, prin care a arătat că, după plecarea persoanei

vătămate în Spania, a ținut legătura cu aceasta prin telefon. Persoana vătămată

i-a adus la cunoștință faptul că rudele sale nu le dau voie soției și fiicei să

locuiască în casa cumpărată de la părinți și i-a cerut sfatul cu privire la

modul de soluționare a acestei probleme.

Făptuitorul i-a precizat că

poate formula o acțiune de ieșire din indiviziune.

Persoana vătămată l-a trimis

pe fiul său, numitul B.V., cu care a încheiat contractul de asistență juridică.

Făptuitorul a arătat că, la

revenirea în țară, persoana vătămată a renunțat la serviciile sale (fila 31).

Situația de fapt mai sus

menționată este susținută în mod concret prin actele premergătoare efectuate de

către procuror, respectiv fotocopiile acțiunii civile formulată de B.S. împotriva

pârâților B.M., B.T., I.G., de ieșire din indiviziune asupra averii rămase la

decesul lui B.A., decedat la data de 1 ianuarie 1998 și B.N., decedată la data

de 3 aprilie 2007, a cererii reclamantului B.S. de eliberare a unui certificat

din care să rezulte că pe rolul Judecătoriei Adjud se află cauza de partaj

succesoral după defuncta B.N., a împuternicirii avocațiale a domnului avocat S.S.

încheiată în baza contractului de asistență juridică nr. 13 din 2 mai 2007

pentru Judecătoria Adjud, a Deciziei civile nr. 693/R de la 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 3103/44/2006, a unui contract de vânzare-cumpărare

imobiliară, a unei schițe, a titlului de proprietate a numitului B.A.S. (filele

2-11 Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați);

a acțiunii aceluiași reclamant, a împuternicirii avocațiale arătate și a

cererii de eliberare a certificatului mai sus menționată (filele 14-17 dosarul

parchetului arătat); a unei asigurări și a unei chitanțe, a contractului de

asistență juridică nr. 11 din data de 27 martie 2006 încheiat între Cabinetul

Individual prin avocat S.S. și B.S. având ca obiect anulare vânzare-cumpărare –

apel a procesului-verbal încheiat la 19 decembrie 2008 executor judecătoresc I.C.C.

în Dosarul de executare nr. 350/2008 al B.E.J. Adjud, a unei comunicări, a unei

somații, proces-verbal privind cheltuielile de executare silită, a sentinței

civile nr. 411 de la 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a Deciziei civile nr. 979

de la 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea (filele 20-27 dosarul

parchetului menționat), declarația petiționarului B.S. (filele 28-29 dosarul

parchetului menționat); un memoriu al avocatului S.S. (file 31 dosarul

parchetului menționat); fotocopia contractului de asistență juridică nr. 13 din

data de 2 mai 2007 încheiat între cabinetul avocat prin avocat S.S. și B.V.,

având ca obiect partaj succesoral (fila 32 dosarul parchetului menționat).

Procurorul analizând actele

premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză a constatat că

avocatul S.S. a acționat în baza contractului de asistență juridică nr. 13 din 02

mai 2007 încheiat cu fiul persoanei vătămate B.S., pentru susținerea

intereselor acesteia.

Făptuitorul a respectat

dispozițiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei

de avocat 8 art. 28-46), precum și cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat

și care reglementează contractul de asistență juridică (art. 126-154).

Făptuitorul a acționat în

baza contractului de asistență juridică, redactând și semnând acțiunea de

ieșire din indiviziune, precum și cererea din data de 14 iunie 2009.

În consecință, în cauză s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul S.S., sub aspectul

infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals, prevăzute de art. 293

C. pen. și art. 291 C. pen., întrucât lipsește unul dintre elementele

constitutive ale infracțiunii - latura subiectivă.

Soluția dată de procuror a

fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, care prin rezoluția din 30 octombrie 2009 în lucrarea cu nr. 1223/II/2/2009,

a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul B.S. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 286/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cheltuielile judiciare au fost

suportate de către stat, iar soluția s-a comunicat petentului B.S.

Înalta Curte consideră că,

prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare

efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu

soluția dispusă de procuror, motivând,

În mod judicios cu referiri

la actele și lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum și la

dispozițiile legale, în condițiile arătate, așa încât își însușește argumentele

primei instanțe.

Totodată, Înalta Curte, la

rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și

lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost

efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, din care a

rezultat că intimatul S.S. nu a săvârșit nici o faptă penală, acesta exercitându-și

obligațiile ce decurgeau din contractul de asistență juridică, respectiv a

redactat și semnat acțiunea de ieșire din indiviziune, precum și cererea din

data de 14 iunie 2009.

Astfel, în memoriul depus la

dosar (fila 31 dosarul parchetului menționat) intimatul, avocat S.S. a arătat

că „În perioada 2005-2006 am acordat asistență juridică petentului într-un

dosar având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare în calea de atac a

apelului, la Tribunalul Vrancea, respectiv în cea a recursului, la Curtea de Apel Galați. După soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului (în favoarea

petentului B.S.), Judecătoria Adjud a fost învestită cu soluționarea unei

acțiuni de stabilire a unui drept de superficie, acțiune în care B.S. avea

calitatea de pârât. În temeiul contractului de asistență juridică nr. 30 din 29

noiembrie 2006 pe care îl anexez în copie, i-am acordat petentului servicii de

asistență juridică și în această cauză. În timpul judecării acțiunii pentru

dreptul de superficie, petentul a plecat în Spania, de unde ținea legătura

telefonic cu subsemnatul. Prin telefon, acesta mi s-a plâns că un cumnat de-al

său îi amenința o fiică ce îngrijea de casă, că îi murdărește casa cu etaj pe

care a cumpărat-o la părinții săi și mi-a cerut sfatul cu privire la modul de soluționare

a acestei probleme.

I-am răspuns că poate să

iasă din indiviziune cu frații și surorile lui pentru casa cu două camere.

Menționez că alături de casa cu etaj se mai afla o casă cu două camere,

intitulată în contractul de vânzare-cumpărare a casei du etaj drept

„bucătărie”, dar pentru care Primăria com. Homocea a eliberat adeverință că

este casă cu două camere ce aparține părinților lui B.S. Mai precizez că

terenul pe care sunt amplasate aceste două construcții a fost înstrăinat către

B.S., astfel că pentru casa cu două camere a generat dreptul de superficie în

favoarea fraților și surorilor petentului. Astfel, după ieșirea din

indiviziune, în ipoteza în care casa cu două camere i-ar fi fost atribuită

petentului, frații și surorile nu ar mai fi avut dreptul de a intra în această

casă. Petentul l-a trimis pe fiul său, B.V., cu care am încheiat contractul de

asistență juridică nr. 13 din 2 mai 2007, pe care îl anexez în copie. În

cuprinsul contractului s-a menționat că s-a încheiat contractul cu B.V., în

calitate de fiu, pentru clientul B.S., având ca obiect partaj succesoral și

recurs superficie, ocazie cu care s-a achitat onorariul de 500 lei. Datorită

faptului că petentul, după ce a revenit în țară, nu a vrut să înțeleagă că

frații și surorile lui au, potrivit legii, un drept de superficie, aceasta a

înțeles să renunțe la serviciile mele, apelând la serviciile altor colegi, iar

subsemnatul i-am respectat această dorință. Consider că subsemnatul am

respectat dispozițiile legale și cele deontologice care guvernează profesia de

avocat, am acționat cu consimțământul petentului B.S. și în interesul său,

astfel că nu se poate reține nici o culpă în sarcina mea.”

Aspectele prezentate de

intimat se susțin cu celelalte acte premergătoare efectuate în cauză și anume

contractele de asistență juridică existente la dosar, cu acțiunea civilă

redactată de acesta și cererea din data de 14 iunie 2009, chiar și cu

declarația petentului, din care rezultă că a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 411/2008 a Judecătoriei Adjud, cunoscând activitatea

desfășurată de intimat, în calitatea de avocat, care l-a reprezentat pe timpul

procesului de partaj succesoral, așa încât aspectele invocate de petiționarul B.S.

nu sunt fondate.

Înalta Curte apreciază că

rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind

corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de

recurent nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte,

constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către

procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.S. împotriva rezoluției nr.

1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește și obligarea

petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere

soluția pronunțată în cauză, așa încât toate criticile formulate de către

recurentul petiționar, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de procurori, cât

și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.S. împotriva

sentinței penale nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar B.S. împotriva sentinței penale nr. 54/

F din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 24 iunie 2010.