ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2517/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 178/44/2010 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S., împotriva rezoluției nr. 1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S.

Pentru a dispune această rezoluție s-au avut în vedere următoarele: Petentul B.S. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că este nelegală și netemeinică. Examinând actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a constatat că petentul B.S. a formulat plângere împotriva avocatului S.S., din cadrul Baroului Vrancea, prin care a solicitat să se efectueze cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. Acesta a susținut că la Judecătoria Adjud a fost introdusă o acțiune de partaj succesoral de către avocatul S.S.

în numele său, deși nu a încheiat nici un contract de asistență juridică și nici nu a semnat nici o împuternicire avocațială. La data de 2 mai 2007 între numitul B.S. și avocatul S.S. s-a încheiat contractul de asistență juridică din 02 mai 2007. Obiectul contractului a fost susținerea unei acțiuni de partaj succesoral și a unui recurs. Deci avocatul S.S. a acționat în baza contractului de asistență juridică încheiat cu B.V., fiul petentului B.S. Făptuitorul S.S. a respectat dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat care reglementează contractul de asistență juridică.

Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere în termen legal petentul B.S., care a apreciat rezoluție atacată ca fiind nelegală, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, deoarece nu există nici un mandat prin care B.S., titularul dreptului litigios, ar fi împuternicit pe avocatul S.S. să îi reprezinte interesele în instanță, actele întocmite de acesta fiind false. Analizând plângerea prisma motivelor invocate, prima instanță a reținut că la data de 02 mai 2007, între numitul B.V. și făptuitorul S.S. s-a încheiat contractul de asistență juridică din 02 mai 2007. Obiectul contractului l-a reprezentat susținerea unei acțiuni de partaj succesoral și a unui recurs-superficie pentru clientul B.S.

La data de 07 mai 2007, făptuitorul S.S. a depus la Judecătoria Adjud o acțiune civilă în numele persoanei vătămate, prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii rămase la decesul numiților B.A. și B.N., precum și împuternicirea avocațială. Acțiunea a fost înregistrată cu nr. 688/173/2007 (filele 14-16). La data de 14 iunie 2007, făptuitorul a depus, în numele persoanei vătămate, o cerere prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă (fila 17). Ulterior, prin sentința civilă nr. 411 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă pentru partaj succesoral și s-a dispus ieșirea din indiviziune. A fost atribuit persoanei vătămate imobilul casă de locuit, situat în comuna Homocea, sat Homocea, județul Vrancea.

De asemenea, a fost obligată să plătească numiților B.M., B.T. și I.G. câte 6770,75 lei, cu titlu de sultă, precum și câte 4625 lei reprezentând contravaloarea pasivului succesoral. Prin Decizia civilă nr. 979 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de partea vătămată (filele 25-27). Numiții B.M., B.T. și I.G. au depus o cerere de executare silită a persoanei vătămate, pentru neplata sultelor, la executorul judecătoresc I.C.C. (filele 22-24). Făptuitorul S.S. a depus la dosarul cauzei un memoriu, prin care a arătat că, după plecarea persoanei vătămate în Spania, a ținut legătura cu aceasta prin telefon. Persoana vătămată i-a adus la cunoștință faptul că rudele sale nu le dau voie soției și fiicei să locuiască în casa cumpărată de la părinți și i-a cerut sfatul cu privire la modul de soluționare a acestei probleme.

Făptuitorul i-a precizat că poate formula o acțiune de ieșire din indiviziune. Persoana vătămată l-a trimis pe fiul său, numitul B.V., cu care a încheiat contractul de asistență juridică. Făptuitorul a arătat că, la revenirea în țară, persoana vătămată a renunțat la serviciile sale (fila 31). Față de această situație de fapt ce a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, curtea de apel a constatat că nu există nici un indiciu din care să rezulte că intimatul, avocat S.S., ar fi săvârșit vreo faptă penală. Acesta a respectat dispozițiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat (art. 28-46), precum și cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat și care reglementează contractul de asistență juridică (art. 126-154).

Făptuitorul a acționat în baza contractului de asistență juridică, redactând și semnând acțiunea de ieșire din indiviziune, precum și cererea din data de 14 iunie 2009. Afirmațiile petentului că avocatul S.S. a acționat în mod abuziv fără a avea mandatul său, sau acordul său de voință, necunoscând fiind plecat în Spania, de existența procesului de partaj succesoral nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, pe de-o parte, iar, pe de altă parte nu este lipsit de importanță faptul că, revenind în țară, petentul a fost persoana care a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 411/2008 a Judecătoriei Adjud. Deci, petentul a cunoscut de activitatea desfășurată de avocatul care l-a reprezentat pe timpul procesului de partaj succesoral.

Acest lucru a rezultat cu prisosință din declarația dată de petent și aflată la dosarul cauzei (filele 28-29 dosar urmărire penală). Faptul că petentul a fost nemulțumit de prestația avocatului, pierzând cauza civilă ce a făcut obiectul contractului de asistență juridică, nu poate duce automat la concluzia că avocatul care l-a reprezentat a fost de rea-credință sau a efectuat acte ce intră în sfera ilicitului penal. În consecință, rezoluția atacată fiind legală și temeinică a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S. Văzând și dispozițiile art. 189-191 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționarul B.S., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul petiționar B.S., lipsind intimatul S.S., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Recurentul petiționar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, susținând că a fost dus în eroare la deschiderea procesului, fără să semneze și a precizat că cere să nu plătească cheltuielile la care a fost obligat de către instanță prin ultima hotărâre pronunțată. Concluziile reprezentantului M.P. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul petiționar B.S. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., în raport cu motivele de recurs susținute oral, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.S. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.S. – avocat în cadrul Baroului Vrancea sub aspectul infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals, prevăzute de art. 293 C. pen. și art. 291 C. pen., întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii – latura subiectivă.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționar au fost examinate, în raport cu persoana și faptele pretinse ca fiind comise de către acesta, procurorul constatând că la data de 06 aprilie 2009, persoana vătămată B.S. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul S.S. din cadrul Baroului Vrancea, sub aspectul infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals, prevăzute de art. 293 C. pen. și art. 291 C. pen.

În cuprinsul plângerii, persoana vătămată a arătat că la Judecătoria Adjud a fost introdusă o acțiune de partaj succesoral de către făptuitor în numele său, deși nu a încheiat nici un contract de asistență juridică și nu a semnat nici o împuternicire avocațială (fila 1). La data de 02 aprilie 2009, persoana vătămată a depus o plângere penală, cu același conținut, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea (fila 13). Cu adresa din data de 09 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, plângerea persoanei vătămate a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, spre competentă soluționare (fila 12). La data de 22 iunie 2009, persoana vătămată B.S. a fost audiată de procuror.

Cu această ocazie a arătat că, în anul 1994, a cumpărat de la părinții săi, B.A. și B.N., suprafața de 1077 m 2 teren curte, grădină și casă de locuit. În anul 2005, mama sa, B.N. a depus la Judecătoria Adjud, o acțiune civilă prin care a solicitat anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare, acțiune care a fost înregistrată cu nr. 1617/2005. Pentru susținerea intereselor sale, persoana vătămată a încheiat cu avocatul S.S. contractul de asistență juridică nr. 11 din 27 martie 2006. Ulterior, prin sentința civilă nr. 711 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Adjud, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 693 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, acțiunea numitei B.N. a fost respinsă ca fiind prescrisă (filele 6-8).

Persoana vătămată a arătat că în anul 2006 a plecat în Spania și că a ținut legătura, prin telefon, cu avocatul S.S., care a informat-o despre faptul că pe rolul Judecătoriei Adjud se află un proces de partaj succesoral, fără însă a-i spune cine a introdus acțiunea. După revenirea în țară, persoana vătămată a renunțat la serviciile făptuitorului și a angajat un alt avocat. A studiat dosarul și a constatat că, în numele său, avocatul S.S. a introdus acțiunea de partaj succesoral, deși nu l-a împuternicit să facă acest lucru și nici nu a semnat vreun act în acest sens. Persoana vătămată a arătat că prin hotărâre judecătorească a fost admisă acțiunea de partaj succesoral și că i-a fost atribui imobilul, fiind obligat să plătească fraților săi câte 6770,75 lei, sume pe care nu dorește să le plătească, motiv pentru care, acestea fac obiectul unei executări silite (filele 28-29).

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele: La data de 02 mai 2007, între numitul B.V. și făptuitorul S.S. s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 13 din 02 mai 2007. Obiectul contractului l-a reprezentat susținerea unei acțiuni de partaj succesoral și a unui recurs-superficie pentru clientul B.S. (fila 32). La data de 07 mai 2007, făptuitorul S.S. a depus la Judecătoria Adjud o acțiune civilă în numele persoanei vătămate, prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii rămase la decesul numiților B.A. și B.N., precum și împuternicirea avocațială. Acțiunea a fost înregistrată cu nr. 688/173/2007 (filele 14-16).

La data de 14 iunie 2007, făptuitorul a depus, în numele persoanei vătămate, o cerere prin care a solicitat eliberarea unui certificat de grefă (fila 17). Ulterior, prin sentința civilă nr. 411 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă pentru partaj succesoral și s-a dispus ieșirea din indiviziune. A fost atribuit persoanei vătămate imobilul casă de locuit, situat în comuna Homocea, sat Homocea, județul Vrancea. De asemenea, a fost obligată să plătească numiților B.M., B.T. și I.G. câte 6770,75 lei, cu titlu de sultă, precum și câte 4625 lei reprezentând contravaloarea pasivului succesoral. Prin Decizia civilă nr. 979 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea, a fost respins, ca nefundat, recursul formulat de persoana vătămată (filele 25-27).

Numiții B.M., B.T. și I.G. au depus o cerere de executare silită a persoanei vătămate, pentru neplata sultelor, la executorul judecătoresc I.C.C. (filele 22-24). Făptuitorul S.S. a depus la dosarul cauzei un memoriu, prin care a arătat că, după plecarea persoanei vătămate în Spania, a ținut legătura cu aceasta prin telefon. Persoana vătămată i-a adus la cunoștință faptul că rudele sale nu le dau voie soției și fiicei să locuiască în casa cumpărată de la părinți și i-a cerut sfatul cu privire la modul de soluționare a acestei probleme. Făptuitorul i-a precizat că poate formula o acțiune de ieșire din indiviziune. Persoana vătămată l-a trimis pe fiul său, numitul B.V., cu care a încheiat contractul de asistență juridică.

Făptuitorul a arătat că, la revenirea în țară, persoana vătămată a renunțat la serviciile sale (fila 31). Situația de fapt mai sus menționată este susținută în mod concret prin actele premergătoare efectuate de către procuror, respectiv fotocopiile acțiunii civile formulată de B.S. împotriva pârâților B.M., B.T., I.G., de ieșire din indiviziune asupra averii rămase la decesul lui B.A., decedat la data de 1 ianuarie 1998 și B.N., decedată la data de 3 aprilie 2007, a cererii reclamantului B.S. de eliberare a unui certificat din care să rezulte că pe rolul Judecătoriei Adjud se află cauza de partaj succesoral după defuncta B.N., a împuternicirii avocațiale a domnului avocat S.S.

încheiată în baza contractului de asistență juridică nr. 13 din 2 mai 2007 pentru Judecătoria Adjud, a Deciziei civile nr. 693/R de la 20 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 3103/44/2006, a unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară, a unei schițe, a titlului de proprietate a numitului B.A.S. (filele 2-11 Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați); a acțiunii aceluiași reclamant, a împuternicirii avocațiale arătate și a cererii de eliberare a certificatului mai sus menționată (filele 14-17 dosarul parchetului arătat); a unei asigurări și a unei chitanțe, a contractului de asistență juridică nr. 11 din data de 27 martie 2006 încheiat între Cabinetul Individual prin avocat S.S.

și B.S. având ca obiect anulare vânzare-cumpărare – apel a procesului-verbal încheiat la 19 decembrie 2008 executor judecătoresc I.C.C. în Dosarul de executare nr. 350/2008 al B.E.J. Adjud, a unei comunicări, a unei somații, proces-verbal privind cheltuielile de executare silită, a sentinței civile nr. 411 de la 15 mai 2008 a Judecătoriei Adjud, a Deciziei civile nr. 979 de la 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Vrancea (filele 20-27 dosarul parchetului menționat), declarația petiționarului B.S. (filele 28-29 dosarul parchetului menționat); un memoriu al avocatului S.S. (file 31 dosarul parchetului menționat); fotocopia contractului de asistență juridică nr. 13 din data de 2 mai 2007 încheiat între cabinetul avocat prin avocat S.S.

și B.V., având ca obiect partaj succesoral (fila 32 dosarul parchetului menționat). Procurorul analizând actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză a constatat că avocatul S.S. a acționat în baza contractului de asistență juridică nr. 13 din 02 mai 2007 încheiat cu fiul persoanei vătămate B.S., pentru susținerea intereselor acesteia. Făptuitorul a respectat dispozițiile din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat 8 art. 28-46), precum și cele prevăzute în Statutul profesiei de avocat și care reglementează contractul de asistență juridică (art. 126-154). Făptuitorul a acționat în baza contractului de asistență juridică, redactând și semnând acțiunea de ieșire din indiviziune, precum și cererea din data de 14 iunie 2009. În consecință, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul S.S., sub aspectul infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals, prevăzute de art. 293 C. pen.

și art. 291 C. pen., întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii - latura subiectivă. Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, care prin rezoluția din 30 octombrie 2009 în lucrarea cu nr. 1223/II/2/2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul B.S. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 286/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cheltuielile judiciare au fost suportate de către stat, iar soluția s-a comunicat petentului B.S.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiționar, în raport cu soluția dispusă de procuror, motivând, În mod judicios cu referiri la actele și lucrările dosarului de urmărire penală în cauză, precum și la dispozițiile legale, în condițiile arătate, așa încât își însușește argumentele primei instanțe. Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare și corect menținute, din care a rezultat că intimatul S.S.

nu a săvârșit nici o faptă penală, acesta exercitându-și obligațiile ce decurgeau din contractul de asistență juridică, respectiv a redactat și semnat acțiunea de ieșire din indiviziune, precum și cererea din data de 14 iunie 2009. Astfel, în memoriul depus la dosar (fila 31 dosarul parchetului menționat) intimatul, avocat S.S. a arătat că „În perioada 2005-2006 am acordat asistență juridică petentului într-un dosar având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare în calea de atac a apelului, la Tribunalul Vrancea, respectiv în cea a recursului, la Curtea de Apel Galați. După soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului (în favoarea petentului B.S.), Judecătoria Adjud a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni de stabilire a unui drept de superficie, acțiune în care B.S.

avea calitatea de pârât. În temeiul contractului de asistență juridică nr. 30 din 29 noiembrie 2006 pe care îl anexez în copie, i-am acordat petentului servicii de asistență juridică și în această cauză. În timpul judecării acțiunii pentru dreptul de superficie, petentul a plecat în Spania, de unde ținea legătura telefonic cu subsemnatul. Prin telefon, acesta mi s-a plâns că un cumnat de-al său îi amenința o fiică ce îngrijea de casă, că îi murdărește casa cu etaj pe care a cumpărat-o la părinții săi și mi-a cerut sfatul cu privire la modul de soluționare a acestei probleme. I-am răspuns că poate să iasă din indiviziune cu frații și surorile lui pentru casa cu două camere. Menționez că alături de casa cu etaj se mai afla o casă cu două camere, intitulată în contractul de vânzare-cumpărare a casei du etaj drept „bucătărie”, dar pentru care Primăria com.

Homocea a eliberat adeverință că este casă cu două camere ce aparține părinților lui B.S. Mai precizez că terenul pe care sunt amplasate aceste două construcții a fost înstrăinat către B.S., astfel că pentru casa cu două camere a generat dreptul de superficie în favoarea fraților și surorilor petentului. Astfel, după ieșirea din indiviziune, în ipoteza în care casa cu două camere i-ar fi fost atribuită petentului, frații și surorile nu ar mai fi avut dreptul de a intra în această casă. Petentul l-a trimis pe fiul său, B.V., cu care am încheiat contractul de asistență juridică nr. 13 din 2 mai 2007, pe care îl anexez în copie. În cuprinsul contractului s-a menționat că s-a încheiat contractul cu B.V., în calitate de fiu, pentru clientul B.S., având ca obiect partaj succesoral și recurs superficie, ocazie cu care s-a achitat onorariul de 500 lei.

Datorită faptului că petentul, după ce a revenit în țară, nu a vrut să înțeleagă că frații și surorile lui au, potrivit legii, un drept de superficie, aceasta a înțeles să renunțe la serviciile mele, apelând la serviciile altor colegi, iar subsemnatul i-am respectat această dorință. Consider că subsemnatul am respectat dispozițiile legale și cele deontologice care guvernează profesia de avocat, am acționat cu consimțământul petentului B.S.

și în interesul său, astfel că nu se poate reține nici o culpă în sarcina mea.” Aspectele prezentate de intimat se susțin cu celelalte acte premergătoare efectuate în cauză și anume contractele de asistență juridică existente la dosar, cu acțiunea civilă redactată de acesta și cererea din data de 14 iunie 2009, chiar și cu declarația petentului, din care rezultă că a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 411/2008 a Judecătoriei Adjud, cunoscând activitatea desfășurată de intimat, în calitatea de avocat, care l-a reprezentat pe timpul procesului de partaj succesoral, așa încât aspectele invocate de petiționarul B.S. nu sunt fondate. Înalta Curte apreciază că rezoluțiile date de procurori au fost motivate în fapt și în drept, fiind corect analizate de către prima instanță, așa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul B.S. împotriva rezoluției nr. 1223/II/2/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește și obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere soluția pronunțată în cauză, așa încât toate criticile formulate de către recurentul petiționar, atât cu privire la rezoluțiile dispuse de procurori, cât și la hotărârea pronunțată nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.S. împotriva sentinței penale nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.S. împotriva sentinței penale nr. 54/ F din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 iunie 2010.