ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția

penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.E.,

împotriva Rezoluției nr. 1377/11/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat petentul la

plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare efectuate de intimata D.I.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat

petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin Rezoluția nr. 1377/II/2/2009 a

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins ca

neîntemeiată plângerea formulată de petentul G.E. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 602/P/2009 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se următoarele :

Analizându-se actele premergătoare efectuate în Dosarul nr.

602/P/2009, s-a constatat că petentul G.E. a formulat plângere împotriva

făptuitoarei D.I., avocat la Baroul Galați și D.G., tatăl acesteia, deoarece au

depus un înscris falsificat la Dosarele nr. 13440/233/2008 și nr. 2975/233/2009

ale Judecătoriei Galați.

La data de 10 septembrie 2009, petentul G.E. a mai depus o

plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând a se

efectua cercetări față de făptuitorii D.I. și D.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 192 C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen., art.

208 alin. (1) raportat la art. 209 lit. a) și i) C. pen. și art. 220 C. pen.,

susținând că aceștia au intrat în domiciliu prin efracție, în imobilul situat

în Galați, str. C., pentru a executa lucrări de construcții, au sustras apa din

grupul sanitar și au racordat imobilul la rețeaua de gaze. D.I. este avocat în

cadrul Baroului Galați.

Prin Sentința civilă nr. 5872/1998 pronunțată în Dosarul nr.

255/1998 al Judecătoriei Galați s-a admis acțiunea civilă în constatare a

dreptului de proprietate și de ieșire din indiviziune, atribuindu-se numitului

C.G. ½ din spațiul de depozitare de la etajul clădirii din str. C. din

Galați (pe latura de vest) și societății „I.E." SRL Galați (pe latura de

est), iar parterul clădirii i-a fost atribuit SC ”D.M.D." SRL Galați.

S-a precizat că părțile vor rămâne în indiviziune cu privire

la anexe (2 grupuri sanitare cu instalație de alimentare cu apă și canalizare

și 2 lavoare).

La data de 4 februarie 2004, G.D., fiul lui G.E., a cumpărat

de la Cooperativa de Credit „C." imobilul situat în Galați, str. C., adică

178 mp, și construcția cu destinația spațiu comercial situată la parter, precum

și cota indiviză din construcție cu destinația de grup sanitar.

La data de 31 august 2006, numitul G.D. a cumpărat de la

C.L. și C.G. cota de ½ din spațiul de la etaj, cota de ¼ din

grupul sanitar de la parter și cota de ½ din C 3 trepte de acces.

D.G. a preluat etajul 1 al imobilului din str. C. împreună

cu C.G., în anul 1998.

În anul 2004, D.G. a hotărât să vândă acest spațiu fiicei

sale D.I., aceasta redactând pe calculator un contract de vânzare-cumpărare la

data de 24 martie 2004, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra

imobilului compus din 3 camere în suprafață de 36 mp și hol de 7,20 mp, pentru

care a plătit 140.000.000 ROL.

În anul 2008, făptuitoarea D.I. a hotărât să amenajeze

imobilul pe care-l deține pentru a înființa un birou de avocatură.

Petentul G.E. a discutat în acest timp cu D.G. și D.I. să

cumpere partea lor, dar nu s-au înțeles.

Făptuitoarea D.I. a formulat 2 acțiuni judecătorești pentru

a i se recunoaște un drept de servitute de trecere pe terenul unde este amplasat

imobilul, obținând acest drept în Dosarul nr. 13440/233/2008 al Judecătoriei

Galați.

În mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunile reclamate de petent, pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de

legea penală sau nu există, astfel că plângerea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere în termen

legal petentul G.E.

La termenul de judecată din 26 februarie 2010 instanța, din

oficiu, a pus în discuții excepția inadmisibilității plângerii formulată de

petentul G.E., acordându-se ulterior mai multe termene de judecată pentru ca

petentul, prin probe, să-și formuleze apărările în raport de această excepție,

precizând în esență, următoarele:

Apreciază petentul că are calitate de parte vătămată în

cauză deoarece, fiind tatăl proprietarului, numitul G.D. plecat în străinătate,

având calitatea de administrator al imobilului proprietatea fiului său, care

l-a desemnat printr-o procură judiciară, nr. x/2004, ca administrator al

imobilului, iar prin altă procură judiciară, nr. y/2009, l-a desemnat să-l

reprezinte în justiție la toate nivelurile, în litigiile privind imobilul din

str. C., proprietatea numitului G.D.

Analizând cauza prin prisma excepției invocate, Curtea

reține următoarele:

Petentul G.E. a formulat la parchet două plângeri succesive

referitoare la faptul că sunt indicii de săvârșire de către avocata D.I., de la

Baroul de Avocați Galați, și tatăl acesteia D.G. a infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, violare de domiciliu și furt.

Plângerile au fost formulate de petent în nume propriu,

nefiind proprietarul imobilului în litigiu și nici parte a așa-zisului înscris

falsificat de către făptuitori.

Prin urmare, sesizarea organelor de urmărire penală s-a

făcut nu prin plângere penală, ci prin denunț, petentul neavând calitatea

procesuală să formuleze plângere penală, nefiind afectat ca parte vătămată în

niciun mod față de presupusele infracțiuni săvârșite de către intimați.

Petentul, conform art. 222 C. proc. pen., putea să formuleze

plângere pentru fiul său G.D. prin mandatar, cu mențiunea că mandatul trebuia

să fie special, iar procura să rămână atașată plângerii, lucru pe care petentul

nu l-a făcut, situație în care cele aduse la cunoștință de către petentul G.E.

au calitatea prevăzută de art. 223 C. proc. pen., respectiv denunț. Conform

acestui articol, denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană

fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.

Deci actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au făcut

nu în baza unei plângeri, deoarece aceasta nu a fost făcută de persoana

vătămată și nici prin mandatari cu procură specială, ci în baza unui denunț,

respectiv a înștiințării organelor de urmărire penală de către o persoană cu

privire la săvârșirea unor infracțiuni.

Conform art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror se poate formula

plângere de către persoana vătămată, precum și orice alte persoane a căror

interese legitime sunt vătămate.

Analizând dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

în raport de persoanele care pot formula plângerea prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., se constată că petentul G.E. nu se numără printre acestea.

Astfel, plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată poate fi formulată de persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate.

Față de aceste dispoziții, se constată că petentul G.E. nu

îndeplinește niciuna din cele două calități enumerate. Numitul G.E. nu are

calitatea de persoană vătămată, respectiv o persoană care a suferit un

prejudiciu material sau moral ca urmare a săvârșirii infracțiunilor enumerate

în cele două plângeri penale ale acestuia. Acesta nu are nici măcar calitatea

de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin săvârșirea

infracțiunilor enumerate în aceleași două plângeri penale.

Plângerile penale formulate de către acesta au fost practic,

ca și modalitate de sesizare, două denunțuri. Numitul G.E. este tatăl

proprietarului a

¾

din

spațiul din Galați, str. C, respectiv G.D., dumnealui dorind să devină

proprietar prin cumpărare de la intimați. Petentul a formulat cele două

denunțuri în nume propriu, depunând la dosarul penal două procuri judiciare

date de către fiul său pentru a-l reprezenta în litigiile civile și a-i

administra imobilul, și nicidecum pentru introducerea unor plângeri penale care

în temeiul art. 222 alin. (3) trebuie să fie făcută prin mandate speciale.

Nicio plângere formulată de către G.D., proprietar fiind, nu ar fi întrunite

condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., privind calitatea

celor care pot formula plângerea deoarece prin niciuna din faptele enumerate nu

li s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.

Mai mult chiar, pentru fapta prevăzută în art. 192 alin. (1)

și (2) C. pen., violarea de domiciliu, acțiunea penală se pune în mișcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Ori G.E. nu îndeplinește calitatea

de persoană vătămată, neavând mandat de la G.D. pentru formularea acestei

plângeri prealabile și G.D. neînsușindu-și plângerea prealabilă în termenul

prevăzut de art. 284 C. proc. pen.

Pentru aceste motive, considerăm că și pentru fapta

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. plângerea formulată este

inadmisibilă, ea fiind formulată de către o persoană fără calitate.

Pentru celelalte infracțiuni care pot fi sesizate și prin

denunț, urmează a se constata că petentul G.E. nu îndeplinește condiția de a fi

persoană vătămată sau o persoană a căror interese legitime au fost vătămate,

acestuia neproducându-i-se niciun prejudiciu material sau moral, nefiindu-i

încălcat niciun drept prevăzut sau recunoscut de vreo lege în vigoare.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea

formulată de petentul G.E. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs

petiționarul G.E., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia

întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 C. proc. pen., a invocat

nulitatea absolută de Sentinței penale nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curții de

Apel Galați, solicitând casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea plângerii împotriva

rezoluției procurorului de caz.

Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată de astăzi, 3

noiembrie 2010, petiționarul a formulat și o cerere de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Constituționale, Înalta Curte are în vedere că lipsește una din condițiile

impuse prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată, privind

organizarea Curții Constituționale, și anume legătura între excepția de

neconstituționalitate iterată și soluția ce urmează a se pronunța în cauză,

întrucât ceea ce se cere este o omisiune a legii și nu un text existent, astfel

că nu legiuitorul nu prevede dreptul petiționarului de a-și reprezenta fiul în

cauze care au ca obiect plângeri formulate în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., astfel că se tinde a se adăuga la lege ceea ce nu este permis

și, în consecință, această cerere se privește ca inadmisibilă și urmează a fi

respinsă ca atare față de prevederile normative deja sus-citate.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în

raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele

de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., are în vedere că recursului de față se privește ca nefondat și

urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât judecătorul instanței de fond de la Curtea

de Apel Galați a statuat în mod legal și temeinic că petiționarul G.E. nu avea

legitimarea subiectivă pentru a formula plângere în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale

emisă în Dosarul nr. 602/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați.

Cu titlu de premisă în propriul demers analitic al Înaltei

Curți se are în vedere că în tiparul procedural configurat de dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen. plângerea în fața judecătorului împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată poate fi

formulată de persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate.

Față de aceste dispoziții, se constată că petentul G.E. nu

îndeplinește niciuna din cele două calități enumerate. Numitul G.E. nu are

calitatea de persoană vătămată, respectiv o persoană care a suferit un

prejudiciu material sau moral ca urmare a săvârșirii infracțiunilor enumerate

în cele două plângeri penale ale acestuia. Acesta nu are nici măcar calitatea

de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin săvârșirea

infracțiunilor enumerate în aceleași două plângeri penale.

Plângerile penale formulate de către acesta au fost practic,

ca și modalitate de sesizare, două denunțuri. Numitul G.E. este tatăl

proprietarului a ¾ din spațiul din Galați, str. C., respectiv G.D., și

dorește să devină proprietar prin cumpărare de la intimați. Petentul a formulat

cele două denunțuri în nume propriu, depunând la dosarul penal două procuri

judiciare date de către fiul său pentru a-l reprezenta în litigiile civile și

a-i administra imobilul, și nicidecum pentru introducerea unor plângeri penale

care, în temeiul art. 222 alin. (3), trebuie să fie făcută prin mandate

speciale. Nicio plângere formulată de către G.D., proprietar fiind, nu ar

întruni condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., privind

calitatea celor care pot formula plângerea, deoarece prin niciuna din faptele enumerate

nu i s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.

Mai mult chiar, pentru fapta prevăzută în art. 192 alin. (1)

și (2) C. pen., violarea de domiciliu, acțiunea penală se pune în mișcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ori G.E. nu îndeplinește calitatea

de persoană vătămată, neavând mandat de la G.D. pentru formularea acestei

plângeri prealabile, iar acesta neînsușindu-și plângerea prealabilă în termenul

prevăzut de art. 284 C. proc. pen.

În consecință, rezultă că și pentru fapta prevăzută de art.

192 alin. (1) și (2) C. pen., plângerea formulată este inadmisibilă, ea fiind

formulată de către o persoană fără calitate.

Pentru celelalte infracțiuni care pot fi sesizate și prin

denunț, în mod legal s-a constatat că petentul G.E. nu îndeplinește condiția de

a fi persoană vătămată sau o persoană a căror interese legitime au fost

vătămate, acestuia neproducându-i-se niciun prejudiciu material sau moral,

nefiindu-i încălcat niciun drept prevăzut sau recunoscut de vreo lege.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen. formulată de petiționarul G.E.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

G.E. împotriva Sentinței penale nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curții de Apel

Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.