ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.E., împotriva Rezoluției nr. 1377/11/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare efectuate de intimata D.I. În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin Rezoluția nr. 1377/II/2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G.E.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 602/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, reținându-se următoarele : Analizându-se actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 602/P/2009, s-a constatat că petentul G.E. a formulat plângere împotriva făptuitoarei D.I., avocat la Baroul Galați și D.G., tatăl acesteia, deoarece au depus un înscris falsificat la Dosarele nr. 13440/233/2008 și nr. 2975/233/2009 ale Judecătoriei Galați. La data de 10 septembrie 2009, petentul G.E. a mai depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând a se efectua cercetări față de făptuitorii D.I. și D.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen., art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 lit. a) și i) C. pen.

și art. 220 C. pen., susținând că aceștia au intrat în domiciliu prin efracție, în imobilul situat în Galați, str. C., pentru a executa lucrări de construcții, au sustras apa din grupul sanitar și au racordat imobilul la rețeaua de gaze. D.I. este avocat în cadrul Baroului Galați. Prin Sentința civilă nr. 5872/1998 pronunțată în Dosarul nr. 255/1998 al Judecătoriei Galați s-a admis acțiunea civilă în constatare a dreptului de proprietate și de ieșire din indiviziune, atribuindu-se numitului C.G. ½ din spațiul de depozitare de la etajul clădirii din str. C. din Galați (pe latura de vest) și societății „I.E." SRL Galați (pe latura de est), iar parterul clădirii i-a fost atribuit SC ”D.M.D." SRL Galați.

S-a precizat că părțile vor rămâne în indiviziune cu privire la anexe (2 grupuri sanitare cu instalație de alimentare cu apă și canalizare și 2 lavoare). La data de 4 februarie 2004, G.D., fiul lui G.E., a cumpărat de la Cooperativa de Credit „C." imobilul situat în Galați, str. C., adică 178 mp, și construcția cu destinația spațiu comercial situată la parter, precum și cota indiviză din construcție cu destinația de grup sanitar. La data de 31 august 2006, numitul G.D. a cumpărat de la C.L. și C.G. cota de ½ din spațiul de la etaj, cota de ¼ din grupul sanitar de la parter și cota de ½ din C 3 trepte de acces. D.G. a preluat etajul 1 al imobilului din str. C. împreună cu C.G., în anul 1998. În anul 2004, D.G.

a hotărât să vândă acest spațiu fiicei sale D.I., aceasta redactând pe calculator un contract de vânzare-cumpărare la data de 24 martie 2004, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din 3 camere în suprafață de 36 mp și hol de 7,20 mp, pentru care a plătit 140.000.000 ROL. În anul 2008, făptuitoarea D.I. a hotărât să amenajeze imobilul pe care-l deține pentru a înființa un birou de avocatură. Petentul G.E. a discutat în acest timp cu D.G. și D.I. să cumpere partea lor, dar nu s-au înțeles. Făptuitoarea D.I. a formulat 2 acțiuni judecătorești pentru a i se recunoaște un drept de servitute de trecere pe terenul unde este amplasat imobilul, obținând acest drept în Dosarul nr. 13440/233/2008 al Judecătoriei Galați.

În mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile reclamate de petent, pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală sau nu există, astfel că plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere în termen legal petentul G.E. La termenul de judecată din 26 februarie 2010 instanța, din oficiu, a pus în discuții excepția inadmisibilității plângerii formulată de petentul G.E., acordându-se ulterior mai multe termene de judecată pentru ca petentul, prin probe, să-și formuleze apărările în raport de această excepție, precizând în esență, următoarele: Apreciază petentul că are calitate de parte vătămată în cauză deoarece, fiind tatăl proprietarului, numitul G.D.

plecat în străinătate, având calitatea de administrator al imobilului proprietatea fiului său, care l-a desemnat printr-o procură judiciară, nr. x/2004, ca administrator al imobilului, iar prin altă procură judiciară, nr. y/2009, l-a desemnat să-l reprezinte în justiție la toate nivelurile, în litigiile privind imobilul din str. C., proprietatea numitului G.D. Analizând cauza prin prisma excepției invocate, Curtea reține următoarele: Petentul G.E. a formulat la parchet două plângeri succesive referitoare la faptul că sunt indicii de săvârșire de către avocata D.I., de la Baroul de Avocați Galați, și tatăl acesteia D.G. a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, violare de domiciliu și furt.

Plângerile au fost formulate de petent în nume propriu, nefiind proprietarul imobilului în litigiu și nici parte a așa-zisului înscris falsificat de către făptuitori. Prin urmare, sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut nu prin plângere penală, ci prin denunț, petentul neavând calitatea procesuală să formuleze plângere penală, nefiind afectat ca parte vătămată în niciun mod față de presupusele infracțiuni săvârșite de către intimați. Petentul, conform art. 222 C. proc. pen., putea să formuleze plângere pentru fiul său G.D. prin mandatar, cu mențiunea că mandatul trebuia să fie special, iar procura să rămână atașată plângerii, lucru pe care petentul nu l-a făcut, situație în care cele aduse la cunoștință de către petentul G.E.

au calitatea prevăzută de art. 223 C. proc. pen., respectiv denunț. Conform acestui articol, denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. Deci actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au făcut nu în baza unei plângeri, deoarece aceasta nu a fost făcută de persoana vătămată și nici prin mandatari cu procură specială, ci în baza unui denunț, respectiv a înștiințării organelor de urmărire penală de către o persoană cu privire la săvârșirea unor infracțiuni. Conform art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror se poate formula plângere de către persoana vătămată, precum și orice alte persoane a căror interese legitime sunt vătămate.

Analizând dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., în raport de persoanele care pot formula plângerea prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., se constată că petentul G.E. nu se numără printre acestea. Astfel, plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată poate fi formulată de persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. Față de aceste dispoziții, se constată că petentul G.E. nu îndeplinește niciuna din cele două calități enumerate. Numitul G.E. nu are calitatea de persoană vătămată, respectiv o persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a săvârșirii infracțiunilor enumerate în cele două plângeri penale ale acestuia.

Acesta nu are nici măcar calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin săvârșirea infracțiunilor enumerate în aceleași două plângeri penale. Plângerile penale formulate de către acesta au fost practic, ca și modalitate de sesizare, două denunțuri. Numitul G.E. este tatăl proprietarului a ¾ din spațiul din Galați, str. C, respectiv G.D., dumnealui dorind să devină proprietar prin cumpărare de la intimați. Petentul a formulat cele două denunțuri în nume propriu, depunând la dosarul penal două procuri judiciare date de către fiul său pentru a-l reprezenta în litigiile civile și a-i administra imobilul, și nicidecum pentru introducerea unor plângeri penale care în temeiul art. 222 alin. (3) trebuie să fie făcută prin mandate speciale.

Nicio plângere formulată de către G.D., proprietar fiind, nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., privind calitatea celor care pot formula plângerea deoarece prin niciuna din faptele enumerate nu li s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime. Mai mult chiar, pentru fapta prevăzută în art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., violarea de domiciliu, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Ori G.E. nu îndeplinește calitatea de persoană vătămată, neavând mandat de la G.D. pentru formularea acestei plângeri prealabile și G.D. neînsușindu-și plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen. Pentru aceste motive, considerăm că și pentru fapta prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

plângerea formulată este inadmisibilă, ea fiind formulată de către o persoană fără calitate. Pentru celelalte infracțiuni care pot fi sesizate și prin denunț, urmează a se constata că petentul G.E. nu îndeplinește condiția de a fi persoană vătămată sau o persoană a căror interese legitime au fost vătămate, acestuia neproducându-i-se niciun prejudiciu material sau moral, nefiindu-i încălcat niciun drept prevăzut sau recunoscut de vreo lege în vigoare. Față de aceste considerente, instanța apreciază că plângerea formulată de petentul G.E. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul G.E., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 C. proc.

pen., a invocat nulitatea absolută de Sentinței penale nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curții de Apel Galați, solicitând casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului de caz. Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată de astăzi, 3 noiembrie 2010, petiționarul a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen.

1. Examinând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte are în vedere că lipsește una din condițiile impuse prin dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată, privind organizarea Curții Constituționale, și anume legătura între excepția de neconstituționalitate iterată și soluția ce urmează a se pronunța în cauză, întrucât ceea ce se cere este o omisiune a legii și nu un text existent, astfel că nu legiuitorul nu prevede dreptul petiționarului de a-și reprezenta fiul în cauze care au ca obiect plângeri formulate în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., astfel că se tinde a se adăuga la lege ceea ce nu este permis și, în consecință, această cerere se privește ca inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare față de prevederile normative deja sus-citate.

2. Pe fondul recursului declarat de petiționarul G.E., Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., are în vedere că recursului de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât judecătorul instanței de fond de la Curtea de Apel Galați a statuat în mod legal și temeinic că petiționarul G.E. nu avea legitimarea subiectivă pentru a formula plângere în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale emisă în Dosarul nr. 602/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Cu titlu de premisă în propriul demers analitic al Înaltei Curți se are în vedere că în tiparul procedural configurat de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată poate fi formulată de persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. Față de aceste dispoziții, se constată că petentul G.E. nu îndeplinește niciuna din cele două calități enumerate. Numitul G.E. nu are calitatea de persoană vătămată, respectiv o persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a săvârșirii infracțiunilor enumerate în cele două plângeri penale ale acestuia.

Acesta nu are nici măcar calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin săvârșirea infracțiunilor enumerate în aceleași două plângeri penale. Plângerile penale formulate de către acesta au fost practic, ca și modalitate de sesizare, două denunțuri. Numitul G.E. este tatăl proprietarului a ¾ din spațiul din Galați, str. C., respectiv G.D., și dorește să devină proprietar prin cumpărare de la intimați. Petentul a formulat cele două denunțuri în nume propriu, depunând la dosarul penal două procuri judiciare date de către fiul său pentru a-l reprezenta în litigiile civile și a-i administra imobilul, și nicidecum pentru introducerea unor plângeri penale care, în temeiul art. 222 alin. (3), trebuie să fie făcută prin mandate speciale.

Nicio plângere formulată de către G.D., proprietar fiind, nu ar întruni condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., privind calitatea celor care pot formula plângerea, deoarece prin niciuna din faptele enumerate nu i s-a cauzat vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime. Mai mult chiar, pentru fapta prevăzută în art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., violarea de domiciliu, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ori G.E. nu îndeplinește calitatea de persoană vătămată, neavând mandat de la G.D. pentru formularea acestei plângeri prealabile, iar acesta neînsușindu-și plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen. În consecință, rezultă că și pentru fapta prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., plângerea formulată este inadmisibilă, ea fiind formulată de către o persoană fără calitate.

Pentru celelalte infracțiuni care pot fi sesizate și prin denunț, în mod legal s-a constatat că petentul G.E. nu îndeplinește condiția de a fi persoană vătămată sau o persoană a căror interese legitime au fost vătămate, acestuia neproducându-i-se niciun prejudiciu material sau moral, nefiindu-i încălcat niciun drept prevăzut sau recunoscut de vreo lege. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petiționarul G.E. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.E. împotriva Sentinței penale nr. 89/F din 26 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 noiembrie 2010.