ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3480/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 112/F din 25 iunie 2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta l.Ș. împotriva rezoluțiilor nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009 și a rezoluției nr. 1475/11/2/2009 din 18 decembrie 2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. A obligat petenta la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în temeiul art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a dispus: 1. Neînceperea urmăririi penale față de V.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

2. Neînceperea urmăririi penale față de T.M. și B.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291, ambele C. pen. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut următoarele: În luna iulie 2009, persoana vătămată l.Ș. a adresat o plângere M.J. prin care a solicitat cercetarea făptuitorilor V.V., T.M. și B.G., pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Cu adresa din 29 septembrie 2009, plângerea a fost remisă, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și formează obiectul prezentei cauze. În declarația dată, persoana vătămată a afirmat că făptuitorii V.V., T.M. și B.G. au falsificat și apoi au folosit următoarele acte: - procura autentificată la notarul V.V.

sub nr. 204 din 10 ianuarie 2007; - încheierea de autentificare nr. 204 din 10 ianuarie 2007 ; - încheierea de autentificare nr. 1232 din 22 februarie 2007 ; - încheierea de rectificare nr. 453 din 10 ianuarie 2007. S-a mai reținut că persoana vătămată a adresat o plângere similară Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, la începutul anului 2009. Cauza a format obiectul Dosarului nr. 44/P/2009. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 44/P/2009 din 5 mai 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și față de T.M. și B.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

S-a motivat că faptele sesizate nu există. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere persoana vătămată l.Ș. Plângerea a fost respinsă prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 717/ll/2/2009 din data de 8 iulie 2009. Persoana vătămată l.Ș. nu a formulat plângere la instanța de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În consecință, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, argumentând că nicio persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeași faptă. Petenta l.Ș. a formulat plângere pe cale ierarhică împotrivi rezoluției nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, plângere care a fost respinsă, ca nefondală, prin rezoluția nr. 1475/11/2/2009 din 18 decembrie 2009, emisă de procurorul generale al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petenta s-a adresat Curții de Apel Galați cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale invocând nelegalitatea acesteia și susținând că făptuitorii se fac vinovați de săvârșire infracțiunilor la care se referă sesizarea, astfel că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Plângerea a fost considerată nefondată, pentru următoarele considerente: Faptele la care se referă plângerea formulată de petenta l.Ș. în prezenta cauză, au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dosar soluționat prin rezoluția cu același număr din data de 5 mai 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul V.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., precum și față de făptuitorii T.M.

și B.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și de art. 291 a C. pen. Prin plângerea formulată în acea cauză, petenta l.Ș. a susținut că notarul V.V. din Brăila i-a falsificat semnătura pe procura autentificată sub nr. 204 din 10 ianuarie 2007 la notarul V.V. din Brăila, afirmând că nu a întocmit niciodată o astfel de procură.

De asemenea, persoana vătămată a arătat în plângere că i s-a falsificat semnătura pe promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 207 din 10 ianuarie 2007 la același notar precum și pe contractul de partaj voluntar autentificat la același notar sub nr. 1832 din 22 februarie 2007. Cu ocazia audierii în cauză, persoana vătămată a afirmat că pe lângă înscrisurile menționate mai sus i s-a falsificat semnătura și pe actul autentificat la același notar sub nr. 453 din 10 ianuarie 2007. Tot cu ocazia audierii persoana vătămată a afirmat că acele semnături de pe actele menționate nu-i aparțin și că dovedește acest lucru cu o expertiză extrajudiciară depusă la dosar odată cu audierea sa. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că în anul 1999, persoana vătămată l.Ș.

și soțul acesteia l.N. locuiau la apartamentul de la etajul X al imobilului situat în Brăila. La apartamentul de la parterul aceluiași imobil locuia făptuitoarea T.M. împreună cu fiica ei B.L.V. și soțul acesteia din urmă, făptuitorul B.G. De drept, apartamentul de la parter aparținea lui C.S., mama făptuitoarei T.M. În anul 1999 între persoana vătămată l.Ș. și soțul acesteia l.N., pe de o parte și făptuitorul B.G. și soția acestuia, pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată la Biroul Notarului V.V. din Brăila, sub nr. 7561 din 14 septembrie 1999. Potrivit acestui contract, l.N. și l.Ș. se angajau să vândă făptuitorului B.G. și soției acestuia, etajul imobilului situat în strada R. Totodată, prin contract se transfera și dreptul de folosință al terenului aferent locuinței.

Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare conținea clauze referitoare la transmiterea bunului și plata prețului. Deoarece imobilul avea un anumit regim juridic, fiind sub incidența Legii nr. 112/1995, astfel de locuințe nu puteau fi vândute decât după 10 ani de la data cumpărării de către cel care-l locuia. In aceste condiții, între părți s-a încheiat această promisiune de vânzare-cumpărare și nu un contract de vânzare-cumpărare, urmând ca acest contract să se încheie ulterior când legea va da posibilitatea vânzătorilor. Ulterior, promitenții cumpărători au dorit să facă anumite modificări la imobil sau chiar să-l demoleze. De asemenea, în perioada următoare Direcția Serviciilor Publice Brăila, a vândut terenul aferent imobilului.

In aceste condiții părțile au încheiat mai multe convenții la notarul V.V., respectiv procuri, o promisiune de vânzare-cumpărare, încheieri de rectificare a unor mențiuni și alte acte care exprimau voința părților. Printre aceste acte se află și cele apreciate de partea vătămată că ar conține semnătura acesteia falsificată. Astfel, procura autentificată sub nr. 204 din 10 ianuarie 2007 are ca obiect împuternicirea de către l.Ș. și l.N. a făptuitoarei T.M. să administreze apartamentul de la etajul X al imobilului sau să obțină avizele necesare pentru demolarea construcției. Tot la data de 10 ianuarie 2007 s-a încheiat la același notar o nouă procură bilaterală de vânzare-cumpărare, de data aceasta având ca promitenți-vânzători l.N.

și l.Ș. și ca promitent-cumpărător pe T.M. Prin aceeași convenție, l.N. și l.Ș., pe de o parte și B.G. pe de altă parte, au convenit să rezilieze orice convenție anterioară privind acel imobil. În această promisiune se prevedea că vânzarea-cum para rea se perfecta la data de 08 septembrie 2009. Prin actul înregistrat sub nr. 453 din 10 ianuarie 2007 se făcea o rectificare a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceleași părți cu privire la același imobil autentificat sub nr. 8444 din 23 iulie 2004 la același notar. încheierea era solicitată de consilierul juridic al Direcției Serviciilor Publice Brăila și se refere; a la rectificare termenului de 10 ani prevăzut de art. 9 din Legea nr. 112/1995, termen în care se putea vinde imobilul.

Din actele premergătoare aflate la dosar au rezultat unele contradicții între declarațiile persoanei vătămate și celelalte probe administrate în cauză, dar a rezultat și faptul că unele susțineri ale persoanei vătămate nu au fost confirmate de probele administrate. Fiind audiată de procuror cu privire la actele semnate la notarul V.V. persoana vătămată a afirmat că nu a citit actele înainte să le semneze și nici nu a cerut să i se citească de către notar aceste acte. Fiind întrebată de ce a semnat totuși în aceste împrejurări, persoana vătămată s-a limitat să spună „că nu a știut ce semnează". Cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 207 din 10 ianuarie 2007, din analiza acestui act s-a constatat că s-a încheiat în prezența martorilor G.M.

și M.L. (fostă G.), copii persoanei vătămate. Fiind audiați acești doi martori asistenți, au recunoscut că persoana vătămată a semnat actul în prezența lor și a notarului după ce notarul Ie-a citit actul. Astfel, susținerile persoanei vătămate că semnătura pe acel act nu i-ar aparține, nu a fost confirmată de probele administrate. Totodată, din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că în ziua de 10 ianuarie 2007, persoana vătămată a semnat mai multe acte la biroul aceluiași notar, cum ar fi cele autentificate sub numerele 204, 453 și 208. În aceste condiții, persoana vătămată a apreciat că semnătura nu-i aparține doar pe înscrisurile autentificate sub nr. 207, 204 și 453 din 10 ianuarie 2007, fără să facă nici o precizare la înscrisul autentificat sub nr. 208 din aceeași zi.

Astfel, sunt îndoieli cu privire la veridicitatea aspectelor sesizate de persoana vătămată. În cauză au fost audiați B.G. și B.L.V., care au declarat că persoana vătămată a semnat de fiecare dată personal înscrisurile care s-au întocmit la biroul notarului V., cu privire la acel imobil. Fiind audiați, G.M. și M.L. (copiii persoanei vătămate) cu privire la celelalte acte întocmite în ziua de 10 ianuarie 2007, aceștia au declarat că ei au fost prezenți în biroul notarului doar când persoana vătămată a semnat înscrisul autentificat sub nr. 207 (promisiunea de vânzare-cumpărare) iar ulterior, ei au rămas pe holul biroului notarial și nu cunosc amănunte despre ce a mai făcut mama lor în biroul notarului.

Astfel, cei doi martori nu au putut să dea relații decât despre actul autentificat sub nr. 207 din 10 ianuarie 2007. În cauză a fost audiat notarul V.V. care a declarat că persoana vătămată a semnat personal, în prezența sa, toate actele întocmite la biroul său și că semnătura persoanei vătămate a fost luată după ce în prealabil i s-a citit conținutul tuturor actelor. Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior din cadrul aceluiași parchet. Prin rezoluția nr. 717/11/2/2009 din 08 iulie 2009 procurorul general examinând plângerea a dispus respingerea acesteia ca fiind nefondată. În motivarea rezoluției s-a reținut că rezoluția atacată este temeinică și legală că susținerile petentei nu se confirmă, iar cu privire la expertiza invocată aceasta nu poate fi luată în considerare fiind o expertiză extrajudiciară.

Împotriva rezoluției nr. 44/P/2009 din 05 mai 2009 petenta a formulat plângere conform prevederilor art. 278 1 C. proc. pen. la Curtea de Apel Galați, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 7/ F din 18 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 17 13/44/2010. Această sentință penală a rămas definitivă în urma respingerii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de petenta l.Ș., prin Decizia penală nr. 1812 din 6 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1713/44/2009. Potrivit prevederilor art. 278 alin. (11) C. proc.

pen., în situația prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10". Întrucât, în prezenta cauză, petenta l.Ș. a solicitat din nou cercetarea penală a intimaților V.V., T.M.

și B.G., pentru aceleași fapte, privitor la care s-a stabilit printr-o hotărâre penală definitivă că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, apare ca fiind legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin rezoluția nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009. Împotriva acestei sentințe, în temen legal, petiționara a formulat recurs, apărătorul ales al recurentei petiționare, depunând la dosarul cauzei înscrisuri considerate a fi noi, și a solicitat admiterea recursului, desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în vederea efectuării de cercetări și începeri urmăririi penale.

Examinând recursul declarat de petiționară sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat. Astfel, Înalta Curte, a reținut că petiționara a mai formulat anterior o plângere având același obiect și cu privire la aceleași persoane, plângere care a format obiectul Dosarului nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în care s-a dispus rezoluția nr. 44/P/2009 din 05 mai 2009. Petiționara l.Ș. a formulat plângere conform prevederilor art. 278 1 C. proc. pen. la Curtea de Apel Galați, împotriva acestei rezoluții, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 7/F din 18 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1713/44/2010.

Această sentință penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1812 din 6 mai 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1713/44/2009 respingându-se recursul declarat de petenta l.Ș. Înalta Curte, constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 278 alin. (11) C. proc. pen., potrivit cărora "în situația prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10". Întrucât, în prezenta cauză, petenta l.Ș.

a solicitat din nou cercetarea penală a intimaților V.V., T.M. și B.G., pentru aceleași fapte, privitor la care s-a stabilit printr-o hotărâre penală definitivă că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, apare ca fiind legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin rezoluția nr. 1017/P/2009 din 25 noiembrie 2009, înscrisul depus la instanța de recurs neavând relevantă în cauză. De altfel, criticile recurentei petente reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe.

Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara l.Ș. împotriva sentinței penale nr. 112/F din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.