ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2262/2011

Asupra

recursului de față

În baza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta L.V., domiciliată

în județul Bihor, împotriva rezoluției din 17 martie 2010, din dosar nr. 171/11.2/2010,

dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, prin care s-a menținut soluția dată prin ordonanța nr. 51/VIII.l din 10

februarie 2010, a Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care le păstrează

în totul.

Examinând

actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța a constat că:

Prin sentința

nr. 1393 din 10 septembrie 2010 dată în dosarul nr. 3409/1/2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost trimisă plângerea formulată de petiționara L.V.

la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluționare. în motivare Înalta Curte

de Casație și Justiție a arătat că o astfel de plângere nu poate ajunge în

soluționare, pe fond, la Înalta Curte de Casație și Justiție fiind de trimis în

acest sens, în funcție de organul judiciar ce a emis rezoluția atacată și

persoana vizată în plângere, la Curtea de Apel Oradea.

Totodată, în

considerentele hotărârii, s-a arătat că această instanță va avea de analizat,

cu prioritate în ce măsură se poate afla în cadrul procedurii prevăzută de art.

278

1

C. proc. pen., respectiv aspecte ce pot atrage

inadmisibilitatea plângerii, fiind însă indubitabil că o astfel de analiză nu

poate fi realizată direct la nivelul instanței supreme.

Prin ordonanța

nr. 51/VIII.1/2010 din 10 februarie 2010 emisă de prim procurorul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bihor s-a constatat că acesta, în temeiul dispozițiilor

art. 53 C. proc. pen. combinat cu art. 49 alin. (2) C. proc. pen., a respins

cererea de recuzare a prim procurorului V.C.P. de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea, formulată de către petenta L.V., neexistând nici un caz de

incompatibilitate și de recuzare prevăzut în mod expres de dispozițiile Codului

de procedură penală. Mai mult s-a evidențiat și că această plângere a petentei

a rămas fără obiect întrucât prin rechizitoriul nr. 187 S din 17 februarie 2010

emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a dispus trimiterea în

judecată a petentei, fiind sesizată instanța competentă să judece cauza în

fond, și anume Judecătoria Oradea.

În final, s-a

respins ca neîntemeiată plângerea numitei L.V. împotriva ordonanței nr.

51/VIII.1/2010 emisă de prim procuror din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere

la instanța căreia iar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță, dar numai împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Or, în cauză,

procurorul nu a adoptat însă o soluție de neurmărire astfel încât hotărârea

instanței este cea de respingere a plângerii ca inadmisibilă.

În acest sens,

prin decizia nr. L VII Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a

admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu problema dacă

este admisibilă plângerea formulată împotriva altor măsuri și acte ale

procurorului decât cele de trimitere în judecată, și a stabilit că: „Plângerea

îndreptată împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori în

baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele

procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă".

Față de cele

de mai sus, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentă, împotriva

rezoluției din 17 martie 2010, din dosar nr. 171/11.2/2010, dată de procurorul

general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva

acestei hotărârii a declarat recurs petiționara L.V., criticând hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a

plângerii sale.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă

a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta petiționara L.V.

împotriva sentinței penale nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost

modificat prin Legea 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 13/PI din 9 februarie 2011a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, în calitate de instanță de fond fiind

rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce

atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de

petiționar.

Această

sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul

unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale

anterior citate.

Pentru

considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

II-a

C. proc. pen. cu consecința obligării petiționarei potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara L.V. împotriva sentinței penale

nr. 13/PI din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 iunie 2011.