ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin

sentința penală nr. 109 din 30 mai 2012 a Tribunalului Bihor s-a constatat că

soluționarea laturii civile a prezentei cauze a fost disjunsă prin sentința

penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor.

În

baza art. 346, art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și următoarele C. civ.,

în forma anterioara Legii nr. 287/2009, a admis în

parte acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat pe inculpatul A.T.E.

la plata pretențiilor civile reprezentând despăgubiri

materiale în sumă de 2.160 lei, și daune morale în sumă de 30.000 lei,

în

favoarea părții civile minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O.

A

respins celelalte pretenții civile reprezentând despăgubiri materiale și daune

morale formulate în cauză de către partea civilă C.C.A.

În

baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 și următoarele C. civ.,

în forma anterioara Legii nr. 287/2009, s-a admis în parte acțiunea civilă

formulată în cauză și a obligat inculpatul la plata sumei cu titlu de pretenții

civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea,

cât și a penalităților de întârziere alături de debitul propriu zis cu începere

de la data pretinderii acestora, ținând

seama

de plățile achitate succesiv de către inculpat, după cum urmează:

-

2.198,52 lei reprezentând despăgubiri

materiale;

-

dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 01 noiembrie 2011 -

09 decembrie 2011

pentru debitul propriu zis 2.798,52 lei;

-

dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 10 decembrie 2011 -

02 februarie 2012 pentru debitul propriu zis

2.398,52 lei;

-

dobânzi de întârziere calculate începând din 03 februarie 2012 până la data

plății efective pentru debitul propriu zis 2.198,52 lei.

A

respins celelalte pretenții civile reprezentând despăgubiri materiale formulate

în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea.

În

baza art. 349 și art. 192 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 800 lei

cheltuieli judiciare in favoarea statului, cheltuieli ocazionate de

soluționarea laturii civile.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în dosar nr. 1233/P/2011

și înregistrat la această instanță la data de 26 noiembrie 2011, s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului A.T.E., pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor calificat, săvârșită asupra părții vătămate C.C. - minor de 9

ani, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținându-se

în sarcina acestuia că la data de 24 mai 2011, în timpul zilei, inculpatul se

afla la pescuit la lacul din satul Voivozi, com. Popești, împrejurare în care

în preajma acestuia se jucau mai mulți copii, printre care și partea vătămată.

La un moment dat inculpatul s-a simțit agasat de larma produsă de copii,

cerându-i părții vătămate să se îndepărteze, după care, fără a aștepta ca

acesta să se conformeze, a aruncat cu o sticlă goală de bere în direcția

minorului, lovindu-l la cap. Urmare leziunilor suferite, partea vătămată a

necesitat internare de urgență și intervenții chirurgicale.

Partea

vătămată prin reprezentanții legali, cât și Spitalul Clinic Județean de Urgență

Oradea s-au constituit părți civile în cauză.

În

vederea acoperirii pretențiilor civile, prin ordonanța din 14 septembrie 2011

s-a dispus luarea măsurii asigurătorii în cauză, prin indisponibilizarea de la

inculpat a sumei de 266 lei.

Prin

sentința penală nr. 273/P/2011 din 29 noiembrie 2011, menținută prin decizia

penală nr. 72/2012 a Curții de Apel Oradea, Tribunalul Bihor a dispus

condamnarea inculpatului.

Față

de constituirea de parte civilă, constatând lămurită cauza sub aspectul laturii

penale, deoarece din probele administrate a rezultat că fapta inculpatului este

stabilită și că sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite

stabilirea unei pedepse, dar și că, pentru soluționarea acțiunii civile se

impune administrarea de probe în fața instanței potrivit prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., prin hotărârea de condamnare instanța a dispus disjungerea

cauzei civile.

Partea

vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., s-a constituit parte

civilă în cauză după cum urmează: daune morale = 100.000 lei; daune materiale

în total = 37.353 lei, reprezentând: cheltuieli pentru însoțitorul în spital -

mama minorului = 19 zile x 20 lei/zi = 380 lei; cheltuieli pentru

supraalimentare pe perioada spitalizării = 19 zile x 10 lei/zi = 190 lei;

materiale sanitare = 100 lei; deplasări Voievozi - Oradea și retur (10

deplasări cu taxi, 10 deplasări pentru două persoane cu autobusul = 10 x 30 lei

+ 10 x 13 lei x 2 pers. = 560 lei; ședințe la psiholog = 10 x 30 lei = 300 lei;

deplasări la termenele de judecată parte vătămată și reprezentant legal = 5 x

13 lei x 2 pers. = 130 lei; control medical post externare = 3 x 100 lei;

medicamente post externare = 200 lei; cheltuieli colaterale (telefoane,

formulare, absența la serviciu, etc.) = 1500 lei.

Nu

s-a solicitat obligarea la plata onorariului apărătorului ales. Cererea a fost

motivată în drept pe dispozițiile art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998 și

urm. C. civ.

Partea

vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea s-a constituit parte civilă

în cauză cu contravaloarea spitalizării părții vătămate minorul C.C.A., cât și

a penalităților de întârziere alături de debitul propriu zis cu începere de la

data pretinderii acestora, ținând seama de plățile achitate succesiv de către

inculpat.

În

susținerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată minorul C.C.A.,

prin reprezentant legal C.A.O., a fost încuviințată audierea martorilor K.L. și

B.I. (fila 24 și 28 dos. trib.), și au fost depuse înscrisuri justificative,

fără a fi făcută însă dovada efectuării cheltuielilor colaterale (telefoane,

formulare, absenta la serviciu, etc.) în sumă totală de 1500 lei.

Martorii,

cât și înscrisurile justificative depuse, au confirmat cheltuielile pentru care

partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O. a solicitat

despăgubiri, nefiind însă confirmate cheltuielile colaterale.

Instanța a apreciat că despăgubirea destinată

reparării prejudiciului

moral trebuie să fie justă și echitabilă,

raportată la rezultatul produs și la toate celelalte chestiuni legate de cauză,

ținând însă seama de împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii,

reținute în hotărârea

definitivă de

condamnare, iar suma reprezentând despăgubirile materiale

nu trebuie să

depășească suma totală justificată prin înscrisurile existente la dosar.

Daunele

morale se stabilesc pe măsura vinovăției, iar în prezenta cauză se justifică

acordarea acestora.

Sunt îndeplinite prevederile art. 998 și urm. C.

civ., în vigoare la

data faptei, fapta există, prejudiciul este

determinat, raportul de cauzalitate subzistă, vinovăția este dovedită, potrivit

celor reținute în hotărârea definitivă de condamnare.

În

condițiile prezentei cauze se justifică acordarea atât a daunelor morale -

într-un cuantum care să acopere suferința victimei, dar și a despăgubirilor

materiale mai sus totalizate care u fost necesare și justificate, cu excepția

cheltuielilor colaterale (telefoane, formulare, absența la serviciu, etc.) în

sumă totală de 1500 lei, care nu au putut fi dovedite.

În

lipsa solicitării obligării la plata onorariului apărătorului ales, inculpatul

nu a fost obligat în acest sens.

Partea

vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea s-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 3798,52 lei cu titlu de despăgubiri, suma de 165,06 lei

penalități de întârziere, cu începere de la data de 15 iulie 2011 până la data

de 01 noiembrie 2011, solicitând obligarea inculpatului la majorări de

întârziere calculate de la data pretinderii acestora până la data plății

efective.

Cererea

este motivată în drept pe art. 14-22 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006,

art. 998-999 C. civ., art. 21-22, art. 120 din C. proc. fisc. Ținând seama de

prevederile legale invocate de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Oradea, inculpatul a fost obligat la plata penalităților de întârziere

de la data pretinderii acestora alături de debitul propriu zis, reprezentând

contravaloarea spitalizării.

Constituirea

ca parte civilă a unității spitalicești de la data de 01 noiembrie 2011 s-a discutat

în condiții de opozabilitate față de inculpat. Inculpatul este pus în

întârziere de drept de la data faptei. Cheltuielile pentru spitalizare și

tratament au fost determinate de conduita culpabila a inculpatului.

Contravaloarea

spitalizării, cât și majorările de întârziere, au fost pretinse de partea

civilă - spitalul, cu înscrisuri contabile justificative depuse la dosarul

instanței la data constituirii ca parte civilă, instanța constatând însă că

inculpatul a achitat în rate o parte din cuantumul prejudiciului.

Drept urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei

restante cu titlu de despăgubiri, cât și a majorărilor de întârziere, raportat

la data prestațiilor succesive, până la data plății efective, potrivit

următoarelor considerente:

Potrivit normelor legale în vigoare, respectiv art.

14 și art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., coroborat cu art. 999 C. civ., art.

313 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat inculpatul la plata către partea

civilă unitatea spitalicească a sumei reprezentând contravaloarea îngrijirilor

medicale acordate victimei, și la plata majorărilor de întârziere până la data

plății efective.

Sintagma

„cheltuieli efective" trebuie interpretată în sensul obligării și la

dobânzi legale. Legiuitorul nu a urmărit să limiteze răspunderea inculpatului

doar la costul efectiv al spitalizării și tratamentului. Sunt aplicabile

regulile generale ale răspunderii delictuale. Neexistând nici o derogare,

legiuitorul a avut în vedere că prejudiciul este reprezentat de „damnum

emergens" alături de „lucrum cessans", respectiv prejudiciul total

cuprinde atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat.

Cu

alte cuvinte, CAS avansează unității spitalicești sumele necesare tratamentului

și spitalizării, iar pentru nerambursarea la scadență spitalul datorează la

buget majorări de întârziere până la data plății efective. Aparținătorii

victimei, ori, după caz, inculpatul, sunt datori la plata către spital a

tuturor sumelor la care acesta este obligat la rândul său.

În

cazul în care aparținătorii victimei plătesc sumele la data externării și

pretind restituirea acestora cu dobânda legală în cadrul procesului penal,

instanța - prin hotărârea de condamnare, obligă inculpatul la plata către

aceștia a sumei și a dobânzii legale de la data pretinderii acesteia. Nu există

nici o normă legală care să împiedice instanța să procedeze în același mod și

în cazul obligării inculpatului la plata sumei și a dobânzii legale de la data

pretinderii acesteia în favoarea părții civile spitalul.

Analizând

toate chestiunile legate de cauză instanța a admis în parte pretențiile civile

ale părții vătămate minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., potrivit

concluziilor scrise depuse la dosar Ia 17 mai 2012, cât și concluziilor orale

formulate în faza dezbaterilor, cât și ale părții civile Spitalul Clinic

Județean de Urgență Oradea conform constituirii, ținând seama de plățile

succesive efectuate de inculpat și de normele legale în vigoare.

Față

de cele de mai sus, ținând seama de considerentele hotărârii

de condamnare rămasă definitivă în cauză, luând

în considerare probele

administrate pe latura civilă, instanța a dispus

conform dispozitivului sentinței apelate.

Împotriva

sentinței instanței de fond în termen legal au declarat apel inculpatul A.T.E.

și partea civilă C.C.R.

În

dezvoltarea motivelor de apel inculpatul A.T.E. a solicitat cenzurarea daunelor

acordate părții civile și stabilirea unui cuantum în măsura dovedirii acestora.

A arătat că nu se opune la acordarea daunelor materiale, însă în ceea ce

privește cuantumul daunelor morale apreciază că acestea sunt exagerate raportat

la elementele concrete ale cauzei, poziția sa procesuală, precum și starea

actuală de sănătate ai părții civile.

Partea

civilă C.C.R. a solicitat desființarea și modificarea sentinței atacate în sensul

majorării daunelor morale acordate părții civile de către instanța de fond la

un cuantum de 103.770 lei, reprezentând daune materiale în sumă de 3.770 lei și

daune morale în cuantum de 100.000 lei. Arată că din declarațiile martorilor

audiați în cauză rezultă ca fiind justificate daunele materiale solicitate. În

ceea ce privește daunele morale arată că partea vătămată este un minor de 10

ani, care în urma agresiunii a rămas cu dureri mai de cap și tulburări de

memorie, a lipsit de la cursuri până la încheierea anului școlar, iar

inculpatul până în prezent nu i-a achitat părții civile nici o sumă de bani.

Mai mult au fost hărțuiți, urmăriți și chiar amenințați de către inculpat și

familia acestuia.

Prin

decizia penală nr. 112/A din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate

apelurile penale declarate în cauză.

Examinând

hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu,

pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, instanța de apel a

apreciat că aceasta este legală și temeinică urmând a fi menținută în

totalitate.

Soluția

instanței de fond, atât de acordare a daunelor materiale, cât și de compensare

a prejudiciului moral suferit de victimă a fost apreciată ca temeinică.

Constatând

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina

sa, instanța a acordat părții civile, minorul C.C.A. suma de 2.160 lei, cu

titlu de despăgubiri materiale în limita dovedirii acestora, precum și suma de

30.000 lei, cu titlu de daune morale. Argumentele instanței de fond sunt

pertinente ținându-se seamă atât de declarațiile martorilor și a înscrisurilor

justificative în cazul pretențiilor materiale, dar și de prejudiciul moral

efectiv suferit de victimă în privința despăgubirilor morale.

Instanța

de apel a apreciat ca fiind întemeiate argumentele care au stat la baza

pronunțării soluției pe latura civilă a cauzei și neconstatându-se alte motive

de nelegalitate sau netemeinicie va menține în integralitate hotărârea atacată.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.T.E. și

partea civilă C.C.A. prin reprezentant legal C.A.O.

Recurentul inculpat A.T.E., a solicitat, în esență, potrivit

motivelor de recurs depuse în scris la dosar: admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și a sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, întrucât, pe latură penală, prin

decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție - Secția Penală în dosarul nr. 11208/111/2011 s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bihor.

Recurenta parte civilă a solicitat, în esență potrivit

motivelor de recurs depuse în scris la dosar: admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și a sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor și majorarea

daunelor acordate de la suma de 32.160 lei la suma de 103.770 lei, din care

suma de 3.770 lei despăgubiri materiale și suma de 100.000 lei daune morale

pentru prejudiciul suferit în urma infracțiunii săvârșită de inculpat.

S-a

mai susținut că, în măsura în care se va aprecia că nu se poate soluționa

latura civilă, întrucât, pe latură penală s-a dispus trimiterea dosarului spre

rejudecare la Tribunalul Bihor (prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012

pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală), să se

dispună suspendarea soluționării acestui dosar ce vizează latura civilă a

cauzei până la soluționarea dosarului penal ce se judecă sub nr. 11208/111/2011*.

Recursurile sunt fondate.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 273 din 29

noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosarul nr. 11208/111/2011 a

fost condamnat inculpatul A.T.E. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. cu

aplic. art. 320

1

C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i)

C. pen.

Prin

aceeași sentință, în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a

dispus disjungerea laturii civile, formându-se dosarul nr. 13156/111/2011.

Prin

decizia penală nr. 72/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția penală

și pentru cauze cu minori au fost respinse ca

nefondate

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor,

partea

civilă C.C.A. și inculpatul A.T.E.

Prin

decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bihor, partea civilă C.C.A. și inculpatul A.T.E., casate atât sentința penală nr.

273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor, cât și decizia penală

nr. 72/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea,

Secția penală și pentru

cauze cu minori și trimisă cauza spre rejudecare

la instanța de fond, respectiv Tribunalul Bihor.

S-a

reținut în esență că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se

proceda la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, în mod greșit

reținându-se în speță incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Cauza

a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub

nr. 11208/111/2011*, cu termen de judecată la data de 6 martie 2011.

Curtea constată că sentința penală nr. 273 din 29

noiembrie 2011 a

Tribunalului Bihor a fost casată în totalitate, așadar

inclusiv sub aspectul disjungerii laturii civile, nemaiexistând în prezent un

temei pentru

soluționarea separată a acesteia,

cu atât mai mult cu cât s-a reținut că în

cauză nu este aplicabilă

procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.,

care prevede o asemenea posibilitate.

Pe

de altă parte, disjungerea soluționării acțiunii civile se impune atunci când

aceasta ar afecta rezolvarea cu celeritate a acțiunii penale; or, în speță, ca

urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, soluționarea laturii penale nici nu

a debutat, primul termen de judecată fiind fixat după rămânerea pronunțarea prezentei

decizii, ajungându-se astfel în situația paradoxală în care acțiunea civilă

disjunsă ar fi soluționată definitiv înainte de acțiunea penală.

Pentru

aceste considerente, Curtea apreciază că sunt fondate ambele recursuri,

impunându-se conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

admiterea acestora, casarea ambelor hotărâri pronunțate în latura civilă și

trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a fi reunită cu cea formată în

urma anterioarei casări dispuse de instanța supremă și care face obiectul

dosarului nr. 11208/111/2011* al Tribunalului Bihor.

Cheltuielile

judiciare vor rămâne în sarcina statului,iar onorariul pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de partea civilă C.C.A. prin reprezentant legal C.A.O. și

de inculpatul A.T.E. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 4 octombrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 109 din

30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția penală și trimite cauza la

Tribunalul Bihor în vederea conexării la dosarul nr. 11208/111/2011*.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat,

în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 februarie 2013.