ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2013

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 109 din 30 mai 2012 a Tribunalului Bihor s-a constatat că soluționarea laturii civile a prezentei cauze a fost disjunsă prin sentința penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor. În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și următoarele C. civ., în forma anterioara Legii nr. 287/2009, a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat pe inculpatul A.T.E. la plata pretențiilor civile reprezentând despăgubiri materiale în sumă de 2.160 lei, și daune morale în sumă de 30.000 lei, în favoarea părții civile minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O. A respins celelalte pretenții civile reprezentând despăgubiri materiale și daune morale formulate în cauză de către partea civilă C.C.A.

În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 și următoarele C. civ., în forma anterioara Legii nr. 287/2009, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat inculpatul la plata sumei cu titlu de pretenții civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, cât și a penalităților de întârziere alături de debitul propriu zis cu începere de la data pretinderii acestora, ținând seama de plățile achitate succesiv de către inculpat, după cum urmează: - 2.198,52 lei reprezentând despăgubiri materiale; - dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 01 noiembrie 2011 - 09 decembrie 2011 pentru debitul propriu zis 2.798,52 lei; - dobânzi de întârziere calculate pentru perioada 10 decembrie 2011 - 02 februarie 2012 pentru debitul propriu zis 2.398,52 lei; - dobânzi de întârziere calculate începând din 03 februarie 2012 până la data plății efective pentru debitul propriu zis 2.198,52 lei.

A respins celelalte pretenții civile reprezentând despăgubiri materiale formulate în cauză de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea. În baza art. 349 și art. 192 C. proc. pen. a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului, cheltuieli ocazionate de soluționarea laturii civile. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit în dosar nr. 1233/P/2011 și înregistrat la această instanță la data de 26 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.T.E., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, săvârșită asupra părții vătămate C.C.

- minor de 9 ani, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 24 mai 2011, în timpul zilei, inculpatul se afla la pescuit la lacul din satul Voivozi, com. Popești, împrejurare în care în preajma acestuia se jucau mai mulți copii, printre care și partea vătămată. La un moment dat inculpatul s-a simțit agasat de larma produsă de copii, cerându-i părții vătămate să se îndepărteze, după care, fără a aștepta ca acesta să se conformeze, a aruncat cu o sticlă goală de bere în direcția minorului, lovindu-l la cap. Urmare leziunilor suferite, partea vătămată a necesitat internare de urgență și intervenții chirurgicale. Partea vătămată prin reprezentanții legali, cât și Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea s-au constituit părți civile în cauză.

În vederea acoperirii pretențiilor civile, prin ordonanța din 14 septembrie 2011 s-a dispus luarea măsurii asigurătorii în cauză, prin indisponibilizarea de la inculpat a sumei de 266 lei. Prin sentința penală nr. 273/P/2011 din 29 noiembrie 2011, menținută prin decizia penală nr. 72/2012 a Curții de Apel Oradea, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpatului. Față de constituirea de parte civilă, constatând lămurită cauza sub aspectul laturii penale, deoarece din probele administrate a rezultat că fapta inculpatului este stabilită și că sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, dar și că, pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., prin hotărârea de condamnare instanța a dispus disjungerea cauzei civile. Partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., s-a constituit parte civilă în cauză după cum urmează: daune morale = 100.000 lei; daune materiale în total = 37.353 lei, reprezentând: cheltuieli pentru însoțitorul în spital - mama minorului = 19 zile x 20 lei/zi = 380 lei; cheltuieli pentru supraalimentare pe perioada spitalizării = 19 zile x 10 lei/zi = 190 lei; materiale sanitare = 100 lei; deplasări Voievozi - Oradea și retur (10 deplasări cu taxi, 10 deplasări pentru două persoane cu autobusul = 10 x 30 lei + 10 x 13 lei x 2 pers. = 560 lei; ședințe la psiholog = 10 x 30 lei = 300 lei; deplasări la termenele de judecată parte vătămată și reprezentant legal = 5 x 13 lei x 2 pers.

= 130 lei; control medical post externare = 3 x 100 lei; medicamente post externare = 200 lei; cheltuieli colaterale (telefoane, formulare, absența la serviciu, etc.) = 1500 lei. Nu s-a solicitat obligarea la plata onorariului apărătorului ales. Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. Partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea spitalizării părții vătămate minorul C.C.A., cât și a penalităților de întârziere alături de debitul propriu zis cu începere de la data pretinderii acestora, ținând seama de plățile achitate succesiv de către inculpat. În susținerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., a fost încuviințată audierea martorilor K.L.

și B.I. (fila 24 și 28 dos. trib.), și au fost depuse înscrisuri justificative, fără a fi făcută însă dovada efectuării cheltuielilor colaterale (telefoane, formulare, absenta la serviciu, etc.) în sumă totală de 1500 lei. Martorii, cât și înscrisurile justificative depuse, au confirmat cheltuielile pentru care partea vătămată minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O. a solicitat despăgubiri, nefiind însă confirmate cheltuielile colaterale. Instanța a apreciat că despăgubirea destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă și echitabilă, raportată la rezultatul produs și la toate celelalte chestiuni legate de cauză, ținând însă seama de împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, reținute în hotărârea definitivă de condamnare, iar suma reprezentând despăgubirile materiale nu trebuie să depășească suma totală justificată prin înscrisurile existente la dosar.

Daunele morale se stabilesc pe măsura vinovăției, iar în prezenta cauză se justifică acordarea acestora. Sunt îndeplinite prevederile art. 998 și urm. C. civ., în vigoare la data faptei, fapta există, prejudiciul este determinat, raportul de cauzalitate subzistă, vinovăția este dovedită, potrivit celor reținute în hotărârea definitivă de condamnare. În condițiile prezentei cauze se justifică acordarea atât a daunelor morale - într-un cuantum care să acopere suferința victimei, dar și a despăgubirilor materiale mai sus totalizate care u fost necesare și justificate, cu excepția cheltuielilor colaterale (telefoane, formulare, absența la serviciu, etc.) în sumă totală de 1500 lei, care nu au putut fi dovedite.

În lipsa solicitării obligării la plata onorariului apărătorului ales, inculpatul nu a fost obligat în acest sens. Partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3798,52 lei cu titlu de despăgubiri, suma de 165,06 lei penalități de întârziere, cu începere de la data de 15 iulie 2011 până la data de 01 noiembrie 2011, solicitând obligarea inculpatului la majorări de întârziere calculate de la data pretinderii acestora până la data plății efective. Cererea este motivată în drept pe art. 14-22 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 998-999 C. civ., art. 21-22, art. 120 din C. proc. fisc. Ținând seama de prevederile legale invocate de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, inculpatul a fost obligat la plata penalităților de întârziere de la data pretinderii acestora alături de debitul propriu zis, reprezentând contravaloarea spitalizării.

Constituirea ca parte civilă a unității spitalicești de la data de 01 noiembrie 2011 s-a discutat în condiții de opozabilitate față de inculpat. Inculpatul este pus în întârziere de drept de la data faptei. Cheltuielile pentru spitalizare și tratament au fost determinate de conduita culpabila a inculpatului. Contravaloarea spitalizării, cât și majorările de întârziere, au fost pretinse de partea civilă - spitalul, cu înscrisuri contabile justificative depuse la dosarul instanței la data constituirii ca parte civilă, instanța constatând însă că inculpatul a achitat în rate o parte din cuantumul prejudiciului. Drept urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei restante cu titlu de despăgubiri, cât și a majorărilor de întârziere, raportat la data prestațiilor succesive, până la data plății efective, potrivit următoarelor considerente: Potrivit normelor legale în vigoare, respectiv art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., coroborat cu art. 999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă unitatea spitalicească a sumei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei, și la plata majorărilor de întârziere până la data plății efective. Sintagma „cheltuieli efective" trebuie interpretată în sensul obligării și la dobânzi legale. Legiuitorul nu a urmărit să limiteze răspunderea inculpatului doar la costul efectiv al spitalizării și tratamentului. Sunt aplicabile regulile generale ale răspunderii delictuale. Neexistând nici o derogare, legiuitorul a avut în vedere că prejudiciul este reprezentat de „damnum emergens" alături de „lucrum cessans", respectiv prejudiciul total cuprinde atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat.

Cu alte cuvinte, CAS avansează unității spitalicești sumele necesare tratamentului și spitalizării, iar pentru nerambursarea la scadență spitalul datorează la buget majorări de întârziere până la data plății efective. Aparținătorii victimei, ori, după caz, inculpatul, sunt datori la plata către spital a tuturor sumelor la care acesta este obligat la rândul său. În cazul în care aparținătorii victimei plătesc sumele la data externării și pretind restituirea acestora cu dobânda legală în cadrul procesului penal, instanța - prin hotărârea de condamnare, obligă inculpatul la plata către aceștia a sumei și a dobânzii legale de la data pretinderii acesteia. Nu există nici o normă legală care să împiedice instanța să procedeze în același mod și în cazul obligării inculpatului la plata sumei și a dobânzii legale de la data pretinderii acesteia în favoarea părții civile spitalul.

Analizând toate chestiunile legate de cauză instanța a admis în parte pretențiile civile ale părții vătămate minorul C.C.A., prin reprezentant legal C.A.O., potrivit concluziilor scrise depuse la dosar Ia 17 mai 2012, cât și concluziilor orale formulate în faza dezbaterilor, cât și ale părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea conform constituirii, ținând seama de plățile succesive efectuate de inculpat și de normele legale în vigoare. Față de cele de mai sus, ținând seama de considerentele hotărârii de condamnare rămasă definitivă în cauză, luând în considerare probele administrate pe latura civilă, instanța a dispus conform dispozitivului sentinței apelate. Împotriva sentinței instanței de fond în termen legal au declarat apel inculpatul A.T.E.

și partea civilă C.C.R. În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul A.T.E. a solicitat cenzurarea daunelor acordate părții civile și stabilirea unui cuantum în măsura dovedirii acestora. A arătat că nu se opune la acordarea daunelor materiale, însă în ceea ce privește cuantumul daunelor morale apreciază că acestea sunt exagerate raportat la elementele concrete ale cauzei, poziția sa procesuală, precum și starea actuală de sănătate ai părții civile. Partea civilă C.C.R. a solicitat desființarea și modificarea sentinței atacate în sensul majorării daunelor morale acordate părții civile de către instanța de fond la un cuantum de 103.770 lei, reprezentând daune materiale în sumă de 3.770 lei și daune morale în cuantum de 100.000 lei.

Arată că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă ca fiind justificate daunele materiale solicitate. În ceea ce privește daunele morale arată că partea vătămată este un minor de 10 ani, care în urma agresiunii a rămas cu dureri mai de cap și tulburări de memorie, a lipsit de la cursuri până la încheierea anului școlar, iar inculpatul până în prezent nu i-a achitat părții civile nici o sumă de bani. Mai mult au fost hărțuiți, urmăriți și chiar amenințați de către inculpat și familia acestuia. Prin decizia penală nr. 112/A din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate în cauză.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, instanța de apel a apreciat că aceasta este legală și temeinică urmând a fi menținută în totalitate. Soluția instanței de fond, atât de acordare a daunelor materiale, cât și de compensare a prejudiciului moral suferit de victimă a fost apreciată ca temeinică. Constatând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, instanța a acordat părții civile, minorul C.C.A. suma de 2.160 lei, cu titlu de despăgubiri materiale în limita dovedirii acestora, precum și suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale. Argumentele instanței de fond sunt pertinente ținându-se seamă atât de declarațiile martorilor și a înscrisurilor justificative în cazul pretențiilor materiale, dar și de prejudiciul moral efectiv suferit de victimă în privința despăgubirilor morale.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate argumentele care au stat la baza pronunțării soluției pe latura civilă a cauzei și neconstatându-se alte motive de nelegalitate sau netemeinicie va menține în integralitate hotărârea atacată. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul A.T.E. și partea civilă C.C.A. prin reprezentant legal C.A.O. Recurentul inculpat A.T.E., a solicitat, în esență, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar: admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, întrucât, pe latură penală, prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală în dosarul nr. 11208/111/2011 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bihor.

Recurenta parte civilă a solicitat, în esență potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar: admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor și majorarea daunelor acordate de la suma de 32.160 lei la suma de 103.770 lei, din care suma de 3.770 lei despăgubiri materiale și suma de 100.000 lei daune morale pentru prejudiciul suferit în urma infracțiunii săvârșită de inculpat. S-a mai susținut că, în măsura în care se va aprecia că nu se poate soluționa latura civilă, întrucât, pe latură penală s-a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Bihor (prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală), să se dispună suspendarea soluționării acestui dosar ce vizează latura civilă a cauzei până la soluționarea dosarului penal ce se judecă sub nr. 11208/111/2011*.

Recursurile sunt fondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosarul nr. 11208/111/2011 a fost condamnat inculpatul A.T.E. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea laturii civile, formându-se dosarul nr. 13156/111/2011. Prin decizia penală nr. 72/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C.C.A.

și inculpatul A.T.E. Prin decizia nr. 3580 din 5 noiembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă C.C.A. și inculpatul A.T.E., casate atât sentința penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor, cât și decizia penală nr. 72/A din 31 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Bihor. S-a reținut în esență că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se proceda la judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, în mod greșit reținându-se în speță incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 11208/111/2011*, cu termen de judecată la data de 6 martie 2011. Curtea constată că sentința penală nr. 273 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor a fost casată în totalitate, așadar inclusiv sub aspectul disjungerii laturii civile, nemaiexistând în prezent un temei pentru soluționarea separată a acesteia, cu atât mai mult cu cât s-a reținut că în cauză nu este aplicabilă procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., care prevede o asemenea posibilitate.

Pe de altă parte, disjungerea soluționării acțiunii civile se impune atunci când aceasta ar afecta rezolvarea cu celeritate a acțiunii penale; or, în speță, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, soluționarea laturii penale nici nu a debutat, primul termen de judecată fiind fixat după rămânerea pronunțarea prezentei decizii, ajungându-se astfel în situația paradoxală în care acțiunea civilă disjunsă ar fi soluționată definitiv înainte de acțiunea penală. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sunt fondate ambele recursuri, impunându-se conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. admiterea acestora, casarea ambelor hotărâri pronunțate în latura civilă și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a fi reunită cu cea formată în urma anterioarei casări dispuse de instanța supremă și care face obiectul dosarului nr. 11208/111/2011* al Tribunalului Bihor.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului,iar onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de partea civilă C.C.A. prin reprezentant legal C.A.O. și de inculpatul A.T.E. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 109 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția penală și trimite cauza la Tribunalul Bihor în vederea conexării la dosarul nr. 11208/111/2011*. Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 februarie 2013.