ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului penal în casație de

față;

Prin

sentința penală nr. 1440 din 9 decembrie 2013 a Judecătoriei Oradea, în baza art.

334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în

sarcina inculpatului L.S.T., din infracțiunea de încăierare, prev. și ped. de art.

322 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de încăierare, prev. și ped. de art. 322

alin. (1) cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., a

fost condamnat inculpatul D.N.C., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a

fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au

contopit pedepsele mai sus stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

închisorii de un an, la care s-a adăugat în parte pedeapsa amenzii penale,

respectiv 3000 RON.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale și a pedepsei

accesorii, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani,

stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind

revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C.

pen. a fost obligat inculpatul D.N.C., ca pe durata termenului de încercare, să

se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele

ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către

inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d)

C. pen., măsuri pe care i le-a impus inculpatului.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a

fost condamnat inculpatul A.G.C., la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

I s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a

fost condamnat inculpatul F.I.B., la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

I s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a

fost condamnat inculpatul L.T., la o pedeapsă de 10000 RON amendă penală.

În baza art. 322 alin. (1), cu

aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat,

la o pedeapsă de 6000 RON amendă penală.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au

contopit pedepsele mai sus stabilite urmând ca inculpatul să execute amenda

penală cea mai mare, respectiv 10000 RON.

I s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. g) și art. 13 alin. (3) teza

a II-a C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul L.S.T., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de încăierare, faptă prev. și ped. de art. 322

alin. (1), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea

civilă formulată de partea vătămată A.A.R.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.S.C. și în consecință au fost

obligați în solidar inculpații D.N.C., A.G.C. și F.I.B., la plata sumei de

15.000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale și s-au respins restul

pretențiilor civile, ca nefondate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.T. și în consecință a fost

obligat inculpatul D.N.C., la plata sumei de 5000 RON către partea civilă,

reprezentând daune morale (fapta din 30 iulie 2009) fiind respinse restul

pretențiilor civile, ca nefondate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată L.T. și în consecință au fost

obligați în solidar inculpații D.N.C., A.G.C. și F.I.B., la plata sumei de

5.000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale (fapta din 07 august

2009) și s-au respins restul pretențiilor civile, ca nefondate.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998, 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată

prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost obligați în solidar inculpații D.N.C., A.G.C.,

F.I.B., L.T. și L.S.T. acesta din urma în solidar și cu partea responsabilă

civilmente L.F. la plata sumei de 7952,74 RON plus majorări de întârziere

calculate de la data de 01 februarie 2013 (data constituirii de parte civilă),

până la data plății efective, în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență

Oradea.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998, 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată

prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul L.T. la plata sumei de

1393,78 RON plus majorări de întârziere calculate de la data de 01 februarie

2013 (data constituirii de parte civilă), până la data plății efective, în

favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea (față de fapta de la 30

iulie 2009).

Au fost respinse acțiunile civile

formulate în cauză de părțile vătămate D.N.C. și A.G.C., ca nefondate.

Prin rechizitoriul nr. 3453/P/2010 din

26 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la

instanță la 02 iulie 2012, au fost trimiși în judecată inculpații D.N.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală (faptă din 30 iulie 2009

privind rănirea inculpatului L.T.), faptă prev. și ped. de art. 181 alin. (1)

C. pen. și încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. și ped. de art. 322

alin. (1), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; A.G.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. și ped. de art.

322 alin. (1) C. pen.; F.I.B., pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare

(faptă din 07 august 2009), faptă prev. și ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.;

L.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe (faptă din

30 iulie 2009 privind rănirea inculpatului D.N.C.), faptă prev. și ped. de art.

180 alin. (2) C. pen. și încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. și

ped. de art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu ref. la art. 75, alin. (1) lit. c)

și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și L.S.T., pentru săvârșirea infracțiunii

de încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. și ped. de art. 322 alin.

(1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 30

iulie 2009, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, existente între

membrii familiei A., pe de o parte și cei ai familiei L., pe de altă parte,

stare influențată și de activitatea familiei A., de descărcare a unor

importante cantități de pământ în apropierea locuinței familiei L., situată în

comuna Sânmartin, sat H., județul Bihor, a izbucnit un conflict între

inculpatul D.N.C. și inculpatul L.T. Cu această ocazie inculpații s-au agresat,

lovindu-se reciproc, iar în urma loviturilor primite inculpatul D.N.C. a

suferit leziuni care, potrivit certificatului medico-legal din data de 06

august 2009, au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile de îngrijiri

medicale, iar inculpatul L.T. a suferit leziuni care, potrivit certificatului

medico-legal din data de 31 iulie 2009, completat de certificatul medico-legal

din data de 20 octombrie 2009, au necesitat pentru vindecare un număr de 24

zile de îngrijiri medicale.

La data de 07 august 2009, a izbucnit

un nou conflict între numiții A.A.R., A.G.C., D.N.C. și F.I.B., pe de-o parte

și L.T. și fiii săi, L.S.T. și L.S.C., pe de altă parte, altercație generată de

activitatea de descărcare a unei cantități de pământ, dispusă de către partea vătămată

A.A., pe terenul aflat în apropierea locuinței inculpatului L.T. din comuna

Sânmartin, sat H., județul Bihor, ocazie cu care persoanele sus¬menționate s-au

lovit reciproc, fiind astfel implicate într-o încăierare generală, în urma

căreia au rezultat leziuni de ambele tabere, relevate în certificatele

medico-legale aflate la dosar.

În cursul judecății, inculpații nu au

solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, astfel că judecata a avut

loc potrivit procedurii de drept comun, fiind audiați inculpații/părți civile,

partea civilă A.A. și L.S. și martorii P.L., P.V., L.F., S.C., S.D., P.F.,

H.S., A.R., G.A.

S-a reținut că, faptele reținute în

sarcina inculpatului D.N.C., care, la data de 30 iulie 2009, l-a agresat fizic

pe inculpatul L.T., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un

număr de 24 zile, de îngrijiri medicale, iar la data de 07 august 2009,

împreună cu inculpații A.G.C. și F.I.B., pe de o parte și inculpatul L.T. și

L.S.T. pe de altă parte, a participat la o altercație, ocazie cu care

persoanele susmenționate s-au lovit reciproc, fiind astfel implicate într-o

încăierare generală, în urma căreia au rezultat leziuni de ambele tabere,

relevate în certificatele medico-legale, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de vătămare corporală și încăierare, fapte prev. și ped. de art.

181 alin. (1) și art. 322 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

D.N.C., instanța de fond, în baza art. 181 alin. (1) C. pen. l-a condamnat la o

pedeapsă de 1 an închisoare, iar în baza art. 322 alin. (1) C. pen. l-a

condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

La individualizarea pedepselor

aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de

pedeapsă fixate în legea penală, gradul de pericol social al faptelor săvârșite

de inculpat, persoana inculpatului care nu are antecedente penale și de

împrejurările care atenuează sau agravează gradul de pericol social al

faptelor.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit.

d) C. pen., instanța a contopit pedepsele stabilite dispunând ca inculpatul să

execute pedeapsa închisorii de un an, la care a adăugat în parte pedeapsa

amenzii penale, respectiv 3000 RON.

Apreciind că pronunțarea unei hotărâri

de condamnare este suficientă pentru îndeplinirea funcțiilor pedepsei și a

procesului penal fără executarea efectivă a pedepsei, instanța de fond, în baza

art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării

pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., iar în baza art.

359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C.

pen., instanța l-a obligat pe inculpatul D.N.C., ca pe durata termenului de

încercare, să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica

respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863

alin. (1) lit. b)-d) C. pen., măsuri pe care le-a impus inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea - privind pe

inculpatul D.N.C., părțile civile A.A.R. și L.S.C. și inculpații D.N.C.,

A.G.C., F.I.B., L.T. și L.S.T., apreciind-o ca netemeinică și nelegală.

Prin apelul declarat, astfel cum a

fost precizat în fața instanței de control judiciar, s-a solicitat să se

desființeze sentința în ceea ce-l privește pe inculpatul D.N.C., în sensul de a

se reține că acestuia îi este mai favorabilă legea nouă, de i se aplica pentru

ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa amenzii

penale, să se dispună contopirea acestora și să se dispună executarea efectivă

a pedepsei rezultante.

În motivarea apelului s-a arătat că în

mod nelegal instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei rezultante de un an închisoare la care s-a adăugat în parte pedeapsa

amenzii penale de 3000 RON.

Partea civilă A.A.R. a solicitat să se

dispună, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond, deoarece judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea

procedurii speciale prevăzute de art. 483 alin. (3) C. proc. pen., cauza nefiind

soluționată de un complet specializat în cauze cu minori, respectiv abia după

un an de la înregistrarea cauzei, aceasta a fost scoasă de pe rol și trimisă

unui complet specializat.

În subsidiar, a solicitat să se

majoreze pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului L.T. și să se dispună

obligarea acestuia în solidar cu inculpatul L.S. la plata sumei de 50.000 RON,

cu titlul de daune morale în favoarea părții civile apelante. S-a cerut să se

țină seama de faptul că inculpatul L.T. a fost cel care a iscat scandalul și

care, în data de 30 iulie 2009 a lovit-o pe partea civilă apelantă,

susținându-se că nu este echitabil ca acesteia să i se respingă constituirea de

parte civilă, iar inculpatului L.T. să-i fie admisă.

Inculpații A.G.C., F.B. și D.N.C. au

solicitat să se desființeze sentința și să se trimită cauza spre rejudecare

instanței de fond, invocându-se cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținându-se că s-au încălcat dispozițiile

privitoare la publicitatea ședinței de judecată, precum și cele privind

competența funcțională a judecătorului de la instanța de fond, care nu era

specializat în judecarea cauzei cu minori și s-a mai arătat că, potrivit art. 280

alin. (2) C. proc. pen., actele îndeplinite ulterior actului care a fost

declarat nul sunt, la rândul lor, lovite de nulitate.

În subsidiar, au cerut să se dispună

lor pentru comiterea infracțiunii de încăierare, în temeiul dispozițiilor art. 16

lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind comisă cu vinovăția prevăzută de lege

precum și achitarea inculpatului D.N.C. pentru comiterea infracțiunii de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., deoarece a comis

această faptă în legitimă apărare, solicitându-se să se rețină cu privire la

această infracțiune ca lege penală mai favorabilă legea nouă. În cazul în care

această cerere nu va fi primită, s-a cerut să se rețină în favoarea

inculpatului D.N.C. circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.

75 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a cerut ca, în cazul în care aceste

cereri nu vor fi admise, să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva

inculpaților apelanți pentru comiterea infracțiunii de încăierare, ca urmare a

intervenției prescripției răspunderii penale.

Prin decizia penală nr. 477/A din 8

octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate

apelurile penale declarate de partea vătămată A.A.R., partea civilă L.S.C. și

inculpatul L.S.T.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. s-au admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea, inculpații - părți civile D.N.C., A.G.C., F.B. și L.T.

împotriva sentinței penale nr. 1440 din 09 decembrie 2013 pronunțată de

Judecătoria Oradea pe care a desființat-o în sensul că:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de

1 an închisoare și 3000 RON amendă penală aplicată inculpatului D.N.C. în

pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii

prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. și 5000 RON amendă penală, înlăturând

totodată dispoziția privind adăugarea în parte a pedepsei amenzii penale în

cuantum de 3000 RON.

S-au înlăturat dispozițiile privind

condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin.

(1) C. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen., pe cele privind aplicarea art. 861

C. pen., art. 862 C. pen., art. 863 lit. a)-d) C. pen., art. 864 C. pen., art. 71

alin. (2) și (5) C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. și art. 359 C. proc. pen.

S-au reținut în sarcina inculpatului

dispozițiile art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru comiterea infracțiunii prev. și

ped. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a recalificat fapta reținută în

sarcina inculpatului D.N.C. din infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5

C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6000

RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 63 alin. (1) și (3) C. pen. care prevăd că, dacă persoana

condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte,

numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de

zile cu închisoare și, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa

închisorii unei zile amendă îi corespunde o zi de închisoare.

S-au înlăturat dispozițiile privind

condamnarea inculpaților A.G.C. și F.I.B. pentru comiterea infracțiunii prev.

și ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpaților A.G.C. și F.I.B. pentru comiterea infracțiunii

prev. și ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de

10000 RON amendă penală aplicată inculpatului L.T. în pedepsele componente de

10000 RON amendă penală aplicată pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 180 alin.

(2) C. pen. și 6000 RON amendă penală aplicată pentru infracțiunea prev. și

ped. de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (1) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile privind

condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) C.

pen.

S-au reținut în sarcina inculpatului

dispozițiile art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului L.T. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped.

de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) C. pen. și art. 5

C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L.T. la o pedeapsă de 600

RON amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 631 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. care

prevăd că, daca persoana condamnată, cu rea-credință, nu a executat pedeapsa

amenzii instanța o poate înlocui cu pedeapsa închisorii.

S-au înlăturat dispozițiile privind

obligarea inculpaților D.N.C., A.G.C. și F.I.B. la plata în solidar a

despăgubirilor civile acordate părților civile L.S.C., L.T., precum și pe cele

privind obligarea în solidar a inculpaților D.N.C., A.G.C., F.I.B., L.T. și

L.S.T., acesta din urma în solidar cu partea responsabilă civilmente L.F. la

plata despăgubirilor civile acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de

Urgență Oradea - fapta din 07 august 2009.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc.

pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționate

acțiunile civile exercitate de părțile civile L.S.C., L.T. și Spitalul Clinic

Județean de Urgență Oradea - fapta din 07 august 2009.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs în

casație în ceea ce îl privește pe inculpatul D.N.C. pentru cazul prevăzut de art.

438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., întrucât în mod greșit s-a dispus încetarea

procesului penal.

În motivarea recursului în casație s-a

învederat că este nelegală dispoziția din decizia menționată prin care, în baza

art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit

împotriva inculpatului D.N.C. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de. art.

322 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Astfel, s-a susținut că în ceea ce-l

privește pe inculpatul D.N.C. legea penală mai favorabilă, (având în vedere

ambele infracțiuni reținute în sarcina sa încăierare și vătămare corp

orală/lovire sau alte violențe), este actualul C. pen., care, deși prevede o

pedeapsă minimă de trei luni închisoare pentru infracțiunea de încăierare (mai

mare decât minimul special de 1 lună prevăzut pentru aceeași infracțiune în C.

pen. din 1969), permite aplicarea de amenzi penale pentru ambele infracțiuni.

În aceste condiții, răspunderea penală

pentru infracțiunea de încăierare din 30 iulie 2009 nu este prescrisă, deoarece

sunt incidente dispozițiile art. 155 alin. (4) C. pen.: termenul prevăzut la art.

154 lit. e) (3 ani fiindcă pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 6 luni

închisoare sau amendă) trebuie depășit cu încă o dată pentru a fi socotit

îndeplinit și anume la 30 iulie 2015. Chiar dacă instanța a apreciat că legea

penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, în această situație sunt nelegale

dispozițiile prin care instanța de apel i-a aplicat inculpatului pedeapsa de

6000 RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă, urmare a

recalificării faptei din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

1969 în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.; aceasta deoarece

pentru infracțiunea de vătămare corporală - art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 -

limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar instanța nu a

reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Față de cele învederate, în temeiul

dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea

recursului în casație și înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul

înlăturării dispozițiilor din decizia penală menționată, privind încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru infracțiunea de

încăierare, aplicarea unei pedepse legale și temeinice pentru această

infracțiune.

Prin încheierea nr. 49/RC din Camera

de Consiliu din data de 5 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție,

în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a admis în principiu cererea de

recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

împotriva deciziei penale nr. 477/A din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, și a trimis cauza la Completul

C9 în compunerea de 3 judecători în vederea judecării recursului în casație,

stabilind termen la data de 19 martie 2015, cu citarea recurentului și a

intimatului.

Pentru a dispune astfel s-au reținut

următoarele:

Referitor la îndeplinirea condițiilor

de admisibilitate a cererii de recurs în casație, Înalta Curte a constatat că

decizia penală nr. 477/A din 08 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate

cu recurs în casație conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen., recursul este

declarat în termenul prevăzut de lege, s-au respectat dispozițiile art. 436 alin.

(1), (2) și (6) C. proc. pen., art. 437 și 438 C. proc. pen. fiind indicate

cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 C. proc. pen.

S-a reținut că cererea de recurs în

casație nu este vădit nefondată, că sunt întrunite formal cazurile de casare

prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 C. proc. pen. și că sunt

îndeplinite și celelalte condiții de formă enumerate.

Recursul în casație formulat de

parchet este întemeiat.

Analizând criticile formulate,

instanța de recurs în casație reține următoarele:

În motivarea recursului în casație s-a

învederat că este nelegală dispoziția din decizia atacată prin care, în baza art.

396 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit

împotriva inculpatului D.N.C. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

322 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Astfel, Parchetul a susținut că în

ceea ce-l privește pe inculpatul D.N.C., legea penală mai favorabilă, (având în

vedere ambele infracțiuni reținute în sarcina sa încăierare și vătămare corp

orală/lovire sau alte violențe), este actualul C. pen., care, deși prevede o

pedeapsă minimă de trei luni închisoare pentru infracțiunea de încăierare (mai

mare decât minimul special de 1 lună prevăzut pentru aceeași infracțiune în C.

pen. din 1969), permite aplicarea de amenzi penale pentru ambele infracțiuni.

În aceste condiții, s-a susținut că

răspunderea penală pentru infracțiunea de încăierare din data de 30 iulie 2009

nu este prescrisă, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 155 alin. (4) C.

pen.: termenul prevăzut la art. 154 lit. e) (3 ani fiindcă pedeapsa prevăzută

de lege este de maxim 6 luni închisoare sau amendă) trebuie depășit cu încă o

dată pentru a fi socotit îndeplinit și anume la 30 iulie 2015. Apreciind că

legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, atunci sunt nelegale dispozițiile

prin care instanța de apel i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6000 RON amendă

penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă, urmare a recalificării

faptei din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 în

infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., aceasta deoarece pentru

infracțiunea de vătămare corporală - art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 - limitele

de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar instanța nu a reținut

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Având în vedere criticile formulate de

parchet și conținutul dispozițiilor legale menționate mai sus, constată că în

cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.

12 C. proc. pen., întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege.

Evaluând criteriile de apreciere a

legii penale mai favorabile și criticile formulate în susținerea recursului în

casație, constată că legea penală mai favorabilă inculpatului D.N.C. este C.

pen. anterior motivat de faptul că în cauză erau incidente dispozițiile

referitoare la termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru

infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior (limitele

speciale de pedeapsă fiind 6 luni-5 ani), situație față de care instanța putea

să dispună încetarea procesul penal, cum de altfel a și procedat.

În aceste condiții, în mod greșit a

fost recalificată infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior

în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. nou cu aplicarea

dispozițiilor art. 5 C. pen., aplicându-se inculpatului pedeapsa amenzii penale

în cuantum de 6.000 RON reprezentând echivalentul a 200 de zile închisoare,

întrucât s-a făcut o aplicare a legii penale mai favorabile pe instituții

autonome, iar nu o aplicare globală așa cum s-a statuat prin Decizia Curții

Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014.

În situația în care nu s-au reținut

circumstanțe atenuante, iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen. anterior erau

de la 6 luni la 5 ani închisoare, practic se putea aplica pedeapsa amenzii de

6.000 RON, fiind stabilite pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente doar

dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., deoarece în mod corect

s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 322 C. pen. anterior raportat la termenul de prescripție

specială a răspunderii penale, însă, procedându-se astfel, trebuia menținută

sancțiunea care a fost aplicată de către instanța de fond pentru infracțiunea

prevăzută de dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, iar nu să se

procedeze la schimbarea încadrării juridice și să se aibă în vedere dispoziții

C. pen. nou cu consecința aplicării unei pedepse de 6.000 RON amendă.

Practic, instanța a făcut lex terția

întrucât pentru o infracțiunea a avut în vedere dispoziții C. pen. anterior,

iar pentru o altă infracțiune dispoziții C. pen. în vigoare. Având în vedere

considerentele exprese, urmează a admite recursul în casație declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 477/A/2014

din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, în Dosarul nr. 11628/271/2012, a casa în parte decizia penală atacată

privind pe inculpatul D.N.C. și rejudecând, urmează a descontopi pedeapsa

rezultantă de 1 an închisoare și 3.000 RON amendă penală aplicată inculpatului

D.N.C. în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C.

pen.;

- 5.000 RON amendă penală aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C.

pen. înlăturând dispoziția de adăugare în parte a pedepsei amenzii penale în

cuantum de 3.000 RON.

Urmează a înlătura din decizia penală

atacată dispoziția de recalificare a faptei reținute în sarcina inculpatului

D.N.C. din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. precum și

dispoziția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 193

alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 6.000 RON amendă penală reprezentând

echivalentul a 200 zile amendă.

Totodată, va înlătura din decizia

penală atacată dispoziția de atenționare a inculpatului asupra nerespectării

dispozițiilor art. 63 alin. (1) și (3) C. pen. care prevăd că, dacă persoana

condamnată, cu rea-credință, nu va executa pedeapsa amenzii, în tot sau în

parte, numărul zilelor amendă neexecutate se va înlocui cu un număr

corespunzător de zile cu închisoare și, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu

pedeapsa închisorii, unei zile amendă îi va corespunde o zi de închisoare.

Urmează a reține în sarcina

inculpatului dispozițiile art. 5 C. pen.

Urmează a menține dispoziția din

decizia penală atacată potrivit căreia în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.

raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. referitor la art. 16 lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului

D.N.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 181 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. urmează a dispune condamnarea

inculpatului D.N.C. la o pedeapsă suficientă și proporțională în raport cu

natura și gravitatea faptei săvârșite, cu persoana inculpatului și cu

periculozitatea socială a acestuia, de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 861 C. pen. urmează a

dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului

de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C.

pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte

la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele ce vor fi

fixate de acest serviciu care va verifica respectarea de către inculpat a

măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.

Urmează a atrage atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen. privind

revocarea suspendării sub supraveghere.

Urmează a menține celelalte dispoziții

ale deciziei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispozițiilor art. 448 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea împotriva deciziei penale nr. 477/A/2014 din 8 octombrie 2014 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 11628/271/2012.

Casează în parte decizia penală

atacată privind pe inculpatul D.N.C. și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1

an închisoare și 3.000 RON amendă penală aplicată inculpatului D.N.C. în

pedepsele componente de:

- 1 an închisoare aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C.

pen.;

- 5.000 RON amendă penală aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C.

pen. înlăturând dispoziția de adăugare în parte a pedepsei amenzii penale în

cuantum de 3.000 RON.

Înlătură din decizia penală atacată

dispoziția de recalificare a faptei reținute în sarcina inculpatului D.N.C. din

infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și dispoziția

de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2)

C. pen. la o pedeapsă de 6.000 RON amendă penală reprezentând echivalentul a

200 zile amendă.

Înlătură din decizia penală atacată

dispoziția de atenționare a inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art.

63 alin. (1) și (3) C. pen. care prevăd că, dacă persoana condamnată, cu

rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor

amendă neexecutate se înlocuiesc cu un număr corespunzător de zile cu

închisoare și, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii,

unei zile amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Reține în sarcina inculpatului

dispozițiile art. 5 C. pen.

Menține dispoziția din decizia penală

atacată potrivit căreia în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art.

17 alin. (2) C. proc. pen. referitor la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C.

pen.

În temeiul dispozițiilor art. 181 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul D.N.C. la o

pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală.

În baza art. 861 C. pen. dispune

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de

încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C.

pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele ce vor fi fixate

de acest serviciu care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea

suspendării sub supraveghere.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

aprilie 2015.