ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3840/2013

Asupra recursurilor  de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 184 din 24 octombrie 2012 a Tribunalului Bihor, secția penală,

au fost condamnați inculpații:

1. V.T.

la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II- a lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3) C. pen., art. 109 C. pen., art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 110

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 110 C. pen.

În baza art. 110

1

cu referire la art. 86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110

1

alin. (3) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 03 august 2009 orele 14,10.

2. R.S.

la:

- 4 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i), art. 75 lit. a), c), art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.;

3. R.K.

la :

- 4 ani închisoare, cu aplic, art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i), art. 75 lit. a), c), art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. ;

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate fiecărei inculpate precum și a pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe durata a câte unui termen de încercare de 9 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. au fost obligate inculpatele să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lor de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. li s-a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

4. H.I.

G. la:

- 4 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i), art. 75 lit. a) și c), art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate în ce privește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 93/2009 a Judecătoriei Marghita definitivă prin nerecurare iar în baza art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsa complementară.

În baza art. 14, art. 346 C. pen. rap. la art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul minor V.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente V.P., în solidar cu inculpații H.I., R.S. și R.K. la plata sumei de 6.028,65 lei reprezentând contravaloarea decontului de cheltuieli aferente îngrijirilor medicale, 4.188,71 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 05 mai 2011 precum și majorări de întârziere de la data de 05 mai 2011 până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 și 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul minor V.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente V.P., în solidar cu inculpatele R.S. și R.K. la plata sumei de 1800 lei reprezentând daune materiale respectiv 50.000 lei daune morale în favoarea părții civile F.I.

S-a constatat că partea civilă F.I. nu a formulat pretenții civile față de inculpatul H.I.

În baza art. 191 C. pen. a fost obligat inculpatul minor V.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente V.P. la plata sumei de 900 lei respectiv inculpatele R.S. și R.K. la plata a câte 900 lei fiecare iar inculpatul H.I. la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, al inculpatului H.I., av. C.A., în sumă de 300 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. x/2011, să fie avansat în favoarea Baroului Bihor, din fondurile Ministerului Justiției.

S-a dispus ca onorariului părătorului din oficiu al părții civile, av. C.R. în sumă de 150 lei conform delegației nr. 293/2011 să fie avansat în favoarea Baroului Bihor, din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de fond a reținut a reținut în esență următoarele:

În data de 6 octombrie 2008, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla în colonia de țigani din satul Tarcea, partea vătămată F.I. a văzut-o pe stradă pe inculpata R.S. și a întrebat-o de ce în seara anterioară fiul ei, inculpatul V.T., l-a bătut pe un consătean. între inculpată și partea vătămată a avut loc apoi un schimb de replici, partea vătămată fiind în stare de ebrietate pe fondul căreia i-a adresat injurii și cuvinte obscene, discuțiile fiind auzite de inculpatul V.T., care se afla în acele moment în curtea locuinței inculpatului H.I.

Inculpatul V.T. a ieșit în stradă, s-a deplasat la locuința sa din apropiere și a revenit înarmat cu un topor, după care s-a apropiat de partea vătămată, care avea în mâini o lopată (pe care a scăpat-o în acele momente) și a lovit-o cu muchia toporului în cap. Lovitura fiind deosebit de puternică (a cauzat o fractură frontală stânga, cu înfundare), partea vătămată a rămas nemișcat la pământ,dar cu toate acesta imediat .inculpatul H.I. a ieșit din curtea sa, înarmat cu un topor, cu care a lovit-o în umăr pe partea vătămată.

Concomitent, din locuința ei a ajuns la fața locului și inculpata R.K., sora inculpatului V.T., înarmată cu o bară metalică, iar aceasta și mama ei, inculpata R.S., înarmată cu o sapă pe care o luase între timp de acasă, l-au lovit și

ele peste umăr și torace pe partea vătămată F.I., care era în continuare căzut la pământ.

Alertați de strigătele unor martori, în sprijinul părții vătămate F.I. au venit din locuințele lor din apropiere frații săi F.V. și F.E.A., neînarmați. în momentul în care F.V. s-a apropiat de fratele său, inculpatul H.I. l-a lovit în umăr cu toporul. Martorul F.E.A. a încercat să îi smulgă inculpatului toporul, prinzând lama cu mâna, însă inculpatul a smuls toporul și l-a tăiat pe martor în palmă.

Cei doi martori, F.V. și F.E.A. nu s-au prezentat la medic pentru îngrijiri medicale, însă leziunile lor sunt dovedite prin procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 6 octombrie 2008 de către organele de cercetare penală în prezența martorilor-asistenți.

După încetarea agresiunilor împotriva părții vătămate, soția acestuia, martora F.E., a ieșit din curte pentru a-l ridica pe soțul ei căzut la pământ, ocazie cu care inculpata R.S. a lovit-o cu palma peste față, martora ripostând și lovind-o în cap cu o coadă de mătură.

La fața locului a ajuns apoi un echipaj de ambulanță, care l-a transportat pe F.I., inițial, la Spitalul din Marghita, iar apoi, din cauza stării grave în care se afla, la Spitalul Clinic Județean de Urgență - Secția Neurochirurgie, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru înlăturarea eschilelor osoase de la nivel cranian și unde acesta a rămas internat până în data de 5 noiembrie 2008.

Din certificatul medico-legal din 05 noiembrie 2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului Bihor (f. 11) și biletul de ieșire din spital din data de 05 noiembrie 2008 (f. 12) rezultă următoarele: partea vătămată prezintă leziuni posttraumatice (fractură frontală stg. înfundată, pentru care s-a intervenit chirurgical, la data examinării medico-legale constatându-se lipsa substanței osoase pe o arie de 5/8 cm; fractură cu deplasare 1/3 medie claviculă stg., unde a fost constatată și o plagă tăiată; fractură cap humeral stg.; plagă tăiată la nivelul brațului stâng; leziuni la nivelul hemitoracelui stâng) ce pot data din 07 octombrie 2008; leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri contondente dure cu muchii; leziunile necesită 90 (nouăzeci) zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații; viața victimei a fost pusă în primejdie, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medical corect și prompt instituit.

Astfel în cursul urmării penale s-a dispus efectuarea raportului de expertiză medico-legală din 1 aprilie 2010 al S.M.L. Bihor (f. 152-153) care concluzionează că: partea vătămată F.I. a suferit un traumatism în cadrul căruia principalele leziuni sunt: fractură frontală stg. înfundată, fractură cu deplasare 1/3 medie clavicula stg., fractură cap humeral stg.; cea mai gravă dintre leziuni a fost cea de la nivelul capului (fractură frontală stg. înfundată), produsă prin lovire cu corp dur cu muchii. Pentru această leziune s-a atribuit un nr. de 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Această leziune a avut drept consecință apariția unei infirmități; pentru leziunile de la nivelul hemitoracelui stg. și de la nivelul membrului superior stg. s-a afirmat drept mecanism de producere „loviri repetate cu corpuri contondente dure cu muchii". Pentru aceste leziuni, un mecanism de cădere pe un plan dur cu suprafață neregulată, în cadrul unei heteropropulsii nu poate fi exclus; leziunile de tip fractură cu deplasare claviculă sau fractură cap humeral necesită în general între 40 și 50 de zile de îngrijiri medicale, însă aspecte care țin de particularitățile pacientului traumatizat pot modifica în sensul creșterii numărului de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

S-a constatat, astfel, că partea vătămată F.I. a suferit mai multe leziuni, dintre care cel puțin trei au fost de foarte mare intensitate, una provocându-i o fractură frontală cu înfundare, o alta fractura claviculei stângi iar a treia fractura capului humeral. în plus, partea vătămată a mai suferit încă o plagă tăiată la nivelul brațului stâng, specifică unei poziții de apărare, și leziuni de mai mică intensitate la nivelul hemitoracelui.

Descrierea acestor leziuni este esențială întrucât ele constituie proba principală, directă, a modului de derulare a evenimentelor și sunt de natură să infirme susținerile inculpaților, care au declarat fie că nu au lovit-o pe partea vătămată, fie că au lovit-o singură dată sau cel mult de două ori.

Din analiza coroborată a probelor arătate mai sus, instanța de fond a reținut că inculpații i-au aplicat părții vătămate F.I. distinct lovituri folosind diverse obiecte contondente astfel cum s-a expus pe larg în starea de fapt mai sus enunțată cauzându-i fractură frontală stg. înfundată, pentru care s-a intervenit chirurgical, la data examinării medico-legale constatându-se lipsa substanței osoase pe o arie de 5/8 cm; fractură cu deplasare 1/3 medie claviculă stg., unde a fost constatată și o plagă tăiată; fractură cap humeral stg.; plagă

tăiată la nivelul brațului stâng; leziuni la nivelul hemitoracelui stâng ce pot data din 06 octombrie 2008, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie.

S-a reținut că fapta inculpaților așa cum a fost descrisă mai sus se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

S-a arătat că agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. se impune a fi reținută prin raportare la dispozițiile art. 152 C. pen. care precizează condițiile în care o faptă poate fi săvârșită în public. Dat fiind faptul că agresiunea asupra părții vătămate a avut loc pe un drum, loc care prin natura și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului, sunt incidente dispozițiile de la lit. i) a acestui articol.

S-a arătat că nu poate fi împărtășită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 182 alin. (2) C. pen. întrucât pentru existența acesteia trebuie să existe două tabere de câte cel puțin două persoane fiecare. Or, partea vătămată a fost singură implicată în agresiune și nu există nici o dovadă din care să rezulte că și aceasta ar fi exercitat vreun act de violență asupra vreunuia dintre inculpați. în plus se poate stabili cine ce acte de agresiune a exercitat. Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată a fost succesiv ținta unor acte de agresiune din partea inculpaților V.T., apoi H.I., în final R.S. și R.K., timp în care la fața locului au apărut frații părții vătămate, F.V. și F.E.A., în ajutor, care nu aveau corpuri contondente și au fost împiedicați de către H.I. care folosind un topor i-a lovit pe primul în umăr iar pe al doilea în palmă.

Tribunalul nu a fost de acord nici cu schimbarea de încadrare juridică solicitată de către apărătorul din oficiu al inculpatului H.I. - acea prev. de art. 322 alin. (4) C. pen. Din întreaga probațiune administrată nu rezultă că H.I. ar fi fost prins în încăierare împotriva voinței sale, că ar fi încercat să despartă pe alții, respectiv că ar fi respins un atac sau apărat vreo persoană.

Instanța nu a împărtășit punctul de vedere al inculpaților potrivit căruia fapta lor ar trebui încadrată ca vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

Deși urmarea faptei inculpaților se circumscrie textului indicat de acesta, distincția dintre cele două infracțiuni - vătămare corporală gravă care a avut drept consecință punerea în primejdie a vieții victimei și tentativa de omor - este dată de latura subiectivă. în cazul primei infracțiuni, forma de vinovăție este praeterintenția, pe când în cazul tentativei de omor, inculpatul acționează cu intenție directă sau indirectă.

S-a arătat că, la stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul minor V.T. trebuie avute în vedere toate împrejurările concrete ale săvârșirii faptei: natura obiectului vulnerant folosit (în speță, un topor instrument apt de a produce moartea), regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura (capul), intensitatea loviturii și urmarea produsă (lovitura a provocat o fractură frontală stg. înfundată pentru care s-a intervenit chirurgical, viața părții vătămate fiind pusă în primejdie și salvată numai prin intervenția chirurgicală promptă și eficientă).

În raport de toate aceste elemente, s-a constatat că inculpatul minor V.T. a acționat cu intenția indirectă de a-l ucide pe F.I., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv decesul părții vătămate și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În ceea ce-i privește pe inculpații H.I., R.S. și R.K., s-a reținut că actele acestora de lovire a părții vătămate cu toporul, respectiv o sapă și o bară metalică, imediat după acea agresiune cu toporul aplicată de V.T. constituie acte de coautorat la tentativă de omor.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în mod deosebit gradul de pericol social al faptei determinat prin modul, mijloacele de săvârșire, obiectul vulnerant folosit (un topor), zona vizată și intensitatea loviturii primite precum și urmarea produsă constând în cauzarea de leziuni vindecabile în 90 zile de îngrijiri medicale, care au pus în primejdie viața victimei având drept consecință apariția unei infirmități.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpații V.T., R.S., R.K. și H.I., apreciind-o ca netemeinică și nelegală.

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a solicitat să se desființeze sentința în sensul înlăturării circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. reținută în favoarea inculpaților apelanți V.T., R.S. și R.K., a majorării pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților V.T., R.S., R.K. și V.T. și a schimbării modalității de executare a acestora.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, sub două aspecte și anume greșita reținere a circumstanței prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpaților apelanți V.T., R.S. și R.K. și sub aspectul cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate tuturor inculpaților apelanți dar și al modalității de individualizare a executării pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților apelanți inculpaților apelanți V.T., R.S. și R.K.

Prin apelul declarat inculpații R.S., V.T. și R.K., au solicitat să se desființeze sentința în sensul de a se dispune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care cei trei inculpați apelanți au fost trimiși în judecată. Astfel, s-a cerut ca în cazul inculpatului apelant V.T. să se schimbe încadrarea juridică a faptei din tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen. cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., iar în cazul celor două inculpate apelante în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, s-a solicitat să se dispună schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere în suspendare condiționată.

Prin decizia penală nr. 74/ A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile penale declarate de inculpații R.S., R.K., H.I. și V.T. împotriva sentinței penale nr. 184 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o a desființat-o în sensul că au fost reduse termenele de încercare stabilite pentru pedepsele aplicate inculpaților R.S. și R.K. de la câte 9 ani până la câte 7 ani pentru fiecare inculpată.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatul H.I. în prezenta cauză pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și pedeapsa de 1 an închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 99/2003 a Judecătoriei Marghita.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatul H.I. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i), art. 75 lit. a) și c), art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A fost menținută dispoziția privind anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 93/2006 a Judecătoriei Marghita pe care a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de:

- 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a)-d) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) și (2) C. pen.

Au fost reduse cuantumul daunelor morale acordate părții civile F.J. de la suma de 50.000 lei până la 30.000 lei.

S-a luat act că s-au achitat despăgubirile civile acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea în sumă de 6.300 lei (6.028,65 și majorări de întârziere), conform chitanței din 11 aprilie 2013 emisă Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva aceleași sentințe.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 300 lei, onorariul pentru avocat din oficiu S.M., s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, pe baza unei juste evaluări a probelor administrate în cauză, făcând o analiză exhaustivă a acestora și înlăturând justificat și motivat unele dintre declarațiile inculpaților, ale părții vătămate și ale unora dintre martori.

Prima instanță, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile contradictorii și oscilante ale inculpaților apelanți, ale părții civile (în ceea ce-l privește pe inculpatul H.I.), precum și cele ale martorilor, a înlăturat justificat și motivat declarațiile care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și a ajuns la o concluzie corectă, care exclude posibilitatea unei alte desfășurări a faptelor.

În acest context s-a reținut că nu poate fi primită cererea inculpaților R.S., R.K. și V.T., de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată.

În speță, s-a arătat că în mod corect a reținut prima instanță că intenția celor trei inculpați apelanți rezultă din chiar materialitatea faptelor (dolus ex re), în raport de obiectele folosite de către aceștia, (topor, sapă, bară metalică), apte să provoace moartea, de regiunile corpului victimei în care au fost aplicate loviturile, precum și de împrejurarea că, deși partea civilă era căzută la pământ și se afla în stare de inconștiență, au continuat să o lovească, precum și de faptul că au încercat să-i împiedice pe frații părții civile, martorii F.V. și E.A., să o ajute pe aceasta.

Faptul că lovitura aplicată de inculpatul V.T. a avut cea mai gravă consecință, nu are relevanță, câtă vreme activitatea infracțională a acestuia se află într-o unitate indivizibilă cu activitățile celorlalți trei inculpați, din materialitatea faptei rezultând că toți inculpații au fost conștienți de urmările acțiunilor lor comune.

S-a arătat că instanța de fond a ținut seama de starea conflictuală existentă între partea civilă și familia acesteia și familia inculpaților la individualizarea pedepselor și că nu se poate susține că această stare conflictuală, respectiv, cuvintele obscene ce i-au fost adresate de partea civilă inculpatei apelante R.S., ar putea duce la concluzia că cei trei inculpați apelanți ar fi comis infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de un act provocator din partea victimei.

În ceea ce privește pedepsele ce le-au fost aplicate inculpaților apelanți R.S., R.K. și V.T., curtea a

reținut că au fost corect individualizate în ce privește cuantumul, prima instanță făcând o justă aplicare a criteriilor de individualizare și ținând seama de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar și de persoana inculpaților apelanți care, așa cum rezultă din rapoartele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, sunt persoana liniștite, care își câștigă existența prin muncă.

În ceea ce privește daunele acordate părții civile F.J., s-a constatat că în mod corect, ținând cont și de acordul inculpaților apelanți au fost individualizate daunele materiale dar, în ceea ce privește daunele morale, curtea apreciază că suma de 50.000 lei este prea mare.

Astfel, deși este de necontestat faptul că partea civilă a suferit în urma agresiunii inculpaților apelanți atât suferințe fizice, cât și psihice, nu se poate omite faptul că inculpații apelanți realizează venituri din munci ocazionale, condiții în care s-a apreciat că se impune reducerea daunelor morale de la suma de 50.000 lei la suma de 30.000 lei.

Curtea a apreciat că această sumă este echitabilă, nefiind nici pur simbolică, dar nici de natură a duce la o îmbogățire fără just temei, ținând seama și de personalitatea părții civile, dar și de gravitatea și intensitatea suferințelor fizice și psihice susceptibil a fi fost cauzate prin fapta inculpaților apelanți și repercusiunile prejudiciului asupra situației sociale a părții civile intimate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpații V.T., R.S. și R.K.

Recurenții inculpați V.T., R.S. și R.K., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare:

- schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i), C. pen. în art. 182 C. pen. pentru inculpatul V.T. și în art. 181 C. pen. pentru inculpații R.S. și R.K.;

- schimbarea modalității de executare a pedepselor, în art. 110 C. pen. în privința inculpatului V.T., și suspendarea condiționată a executării potrivit art. 81 C. pen., în privința inculpaților R.S. și R.K.;

- sub aspectul laturii civile, reducerea cuantumului daunelor morale;

La termenul de judecată din 4 decembrie 2013, procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că înțelege să retragă recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 74/ A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Așa fiind și avându-se în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, recursul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior, și constatând îndeplinite cerințele respective, înalta Curte urmează a lua act de declarația procurorului, în sensul retrageri recursului.

Examinând recursurile declarate de inculpații V.T., R.S. și R.K., prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la 30 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, (pe 15 februarie 2013) situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ arătate în art. 385

9

C. proc. pen.

Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost și cel reglementat anterior de

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., situație în care criticile formulate de inculpați care se subsumau acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsește și greșita încadrare juridică a faptei, invocată de inculpați.

Critica inculpaților, vizând reindividualizarea pedepselor în sensul schimbării modalității de executare a acestora,nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost,de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei nu mai poate fi invocată în recurs.

Nici cererea de reducere a cuantumului daunelor morale formulată de inculpați nu poate fi examinată în recurs, întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpați.

Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de inculpații V.T., R.S. și R.K. împotriva deciziei penale nr. 74/ A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de câte 400 lei, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, să va avansa din fondul Ministerului Justiției, urmând ca onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat

H.I., în sumă de 100 lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 74/ A din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.T., R.S. și R.K. împotriva aceleași decizii penale.

Obligă recurenții inculpați V.T., R.S. și R.K. la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H.I., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.