ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.E., împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care au fost menținute

în întregime.

În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat

petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

plângerea petiționarului adresată instanței de judecată vizează o rezoluție a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care acest parchet a

stabilit competenta teritorială de soluționare a unei cauze potrivit

dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen. și a dispus

declinarea competentei de soluționare a cauzei penale la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași.

Așa fiind, instanța a reținut că, în conformitate cu

dispozițiile art. 45 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile cuprinse în art. 42 C.

proc. pen. se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale, iar

conform dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., ordonanța de declinare a

competentei nu este supusă cenzurii pe baza plângerilor formulate de către

petiționar, singura modalitate prin care se soluționează acest gen de dispute

fiind un regulator de competență dat în condițiile legii.

Ca atare, instanța a respins plângerea petiționarului

B.E. ca fiind inadmisibilă, reținând că pentru soluționarea chestiunilor legate

de competență, petiționarul nu are instrumente legale la îndemână, doar

parchetul sesizat prin declinare având posibilitatea de a iniția un conflict

negativ de competență care să necesite la rândul lui un regulator de

competență.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

petiționarul B.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul

greșitei respingeri a plângerii sale.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele

care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129

din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii

procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat

prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor

de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi

exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care

se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen.

prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive,

fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, petiționarul a declarat recurs împotriva

sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, sentință care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de

atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea

principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din

Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil

recursul declarat de petiționarul B.E.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.