ÎCCJ, Decizia nr. 348/2011

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 234 din ședința

din Camera de Consiliu din data de 12 septembrie 2011, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de recurs formulată de recurentul B.E. împotriva Deciziei

nr. 1920 din 11 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 1920 din 11

mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva

Sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare statului.

Instanța de recurs a

reținut, în esență, că prin sentința atacată a fost respinsă, ca inadmisibilă

plângerea petentului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

statului; s-a motivat, în esență că plângerea petentului avea ca obiect o

rezoluție a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a

stabilit competența de soluționare a unei cauze, acest act al procurorului

nefiind supus cenzurii instanței.

Cu privire la

recursul cu soluționarea căreia a fost învestită, instanța a apreciat că este

inadmisibil deoarece are ca obiect o hotărâre definitivă, nesupusă recursului,

potrivit art. 385

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii recurentul a declarat un nou recurs, acesta fiind apreciat că este inadmisibil

având în vedere principiile stabilite prin art. 21 și art. 129 din Constituția

României, precum și dispozițiile art. 13 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și prevederile art. 385

1

C. proc. pen., constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat cerere de

recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs, fiind

incidente prevederile art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, cererea de recurs fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

încheieri contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare, invocând

motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că a fost în

imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată la care cauza s-a

judecat în recurs datorită nelegalei îndepliniri a procedurii de citare și în

imposibilitate de a înștiința instanța despre această împiedicare, deoarece nu

s-a aflat în România.

Analizând cererea de

contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. se

constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art.

391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac

poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen.

Totodată, legea

procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală

activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C.

proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).

Dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată

în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în

anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate

(care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și

necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației.

Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., în caz contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În cauza dedusă

judecății, contestatorul a invocat formal un motiv de contestație în anulare

dintre cele reglementate de art. 386 C. proc. pen., dar nu a depus dovezi în

susținerea acesteia; pe de altă parte, hotărârea a cărei anulare se solicită a

fost pronunțată într-o procedură de verificare a admisibilității unei cereri de

recurs, fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 24

1

din

Legea nr. 304/2004, astfel încât critica formulată, referitoare la nelegala

îndeplinire a procedurii de citare, nu poate fi primită.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește

cumulativ condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va

fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva

Încheierii penale nr. 234 din ședința din camera de consiliu de la 12

septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în dosarul nr. 4881/1/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2011.