ÎCCJ, Decizia nr. 105/2012

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin încheierea

penală nr. 30 din ședința din camera de consiliu din 28 ianuarie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători a

fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva

deciziei nr. 3069 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală; a fost obligat recurentul petent la plata

cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut, în esență, că prin decizia nr. 3069 din 14

septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în dosarul nr. 111/35/2011 a fost respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul B.E. împotriva sentinței penale nr. 55/PI din 13 aprilie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Împotriva deciziei

nr. 3069 din 14 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală în dosarul nr. 111/35/2011, petentul B.E. a formulat un

nou recurs la data de 12 octombrie 2011.

Cu privire la acest

nou recurs declarat instanța a apreciat că este inadmisibil având în vedere

prevederile art. 129 din Constituția României și art. 417 C. proc. pen., în

cauză completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind

sesizat cu recursul declarat de către petentul B.E., împotriva unei hotărâri

definitive, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea

procesual penală constituind o încălcare a principiului legalității căilor de atac

și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei

încheieri contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare, invocând

nelegala îndeplinire a procedurii de citare la judecarea recursului,

imposibilitatea de participare la ședința de judecată și de înștiințare a

instanței cu privire la această imposibilitate.

Analizând cererea de

contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. se

constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art.

391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac

poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.

Totodată, legea

procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală

activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C.

proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).

Dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată

în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în

anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate

(care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și

necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației.

Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., în caz contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În cauza concretă

dedusă judecății contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare

împotriva unei încheieri pronunțată în procedura de verificare a

admisibilității recursului declarat împotriva deciziei nr. 3069 din 14

septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în dosarul nr. 111/35/2011, instanța neprocedând la citarea părților.

Așadar, rezultă că

deși în mod formal contestatorul a invocat cazurile de contestație în anulare reglementate

de dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. acestea nu sunt incidente

în speță, față de specificul procedurii în care a fost pronunțată încheierea

atacată.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește,

cumulativ, condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva

încheierii penale nr. 30 din ședința din camera de consiliu de la 23 ianuarie

2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5

judecători în dosarul nr. 9676/1/2011.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 aprilie 2012.