ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1050/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 11 decembrie 2012 contestatorul

B.A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3813 din

20 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 136/35/2012 și a solicitat admiterea contestației în

anulare, anularea Deciziei nr. 3.813 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și

a Sentinței penale nr. 60/P din 2 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, emiterea

unei noi decizii corecte și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și

acordarea daunelor morale.

Prin Sentința penală

nr. 60/P. din 2 mai 2012 Curtea de Apel Oradea în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea

penală formulată de petentul B.A., împotriva Rezoluției din 20 ianuarie 2012,

emisă în Dosarul nr. 440/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, menținută prin Rezoluția din 27 februarie 2012 emisă în Dosarul nr.

75/II.2/2012 de Procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, pe care le-a menținut ca legale și temeinice. A respins cererea

petentului privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia penală

nr. 3.813 din 20 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.A. împotriva

Sentinței penale nr. 60/P din 2 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, față de

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a

examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise

de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții

legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în

deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este

calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din

cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura

respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și

irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea

de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării

cererii.

Dispozițiile art. 386

C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Față de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare

prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare,

instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește

condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestație este

făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină

contestație este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în

sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

Potrivit

dispozițiilor art. 388 C. proc. pen. contestația în anulare pentru motivele

arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana

împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea

executării.

Pot forma obiectul

contestației în anulare numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a

soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra

raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual

penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau

încetare a procesului penal.

Hotărârile pronunțate

în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. nu

conțin o rezolvare a fondului cauzei, neputând fi astfel supuse căilor

extraordinare de atac.

În consecință, având

în vedere că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul B.A.

nu a fost introdusă în termenul de 10 zile prevăzut de lege, contestația

vizează o hotărâre pronunțată în procedura reglementată de disp. art. 278

1

C. proc. pen., cât și faptul că motivele invocate nu se încadrează în cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., ca atare, aceasta este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C.

proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.A. împotriva

Deciziei penale nr. 3.813 din 20 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 136/35/2012.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 martie 2013.

Procesat de GGC - LM