ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 78/2013

ÎNCHEIERE

Deliberând

asupra cauzei de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 3 iulie 2012, contestatorul B.M. a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei penale nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2011.

Contestația

în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 4870/1/2012.

În cererea

depusă, contestatorul arată că motivele vor fi invocate după ce îi vor fi

transmise o serie de documente din Dosarul 1117/2/2012.

Înalta Curte,

din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 1117/2/2011 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Asupra

contestației în anulare de față:

Examinând,

potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei

penale nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2012, Înalta Curte apreciază că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

pentru următoarele considerente:

Prin decizia

penală nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2012, a fost respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul B.M. împotriva deciziei penale nr.

328 din 8 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Recurentul

petent a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi exercitată decât

împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru

cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la

încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a

pronunțării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

Prin urmare,

repunerea procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe

această cale are loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate.

Ori, în cauză

aceste condiții se constată a fi neîndeplinite.

Contestatorul

nu a indicat în cererea depusă niciunul dintre motivele prevăzute la art. 386 C.

proc. pen. și nu a atașat sau invocat mijloace de probă în susținere.

Ca atare,

văzând dispozițiile art. 391 coroborat cu art. 388 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorul B.M., întrucât aceasta a fost introdusă cu nerespectarea

cerințelor prevăzute de art. 391 și art. 386 C. proc. pen.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva

deciziei penale nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2011.

Obligă

recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 10 ianuarie 2013.