ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 78/2013

ÎNCHEIERE Deliberând asupra cauzei de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2012, contestatorul B.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2011. Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4870/1/2012. În cererea depusă, contestatorul arată că motivele vor fi invocate după ce îi vor fi transmise o serie de documente din Dosarul 1117/2/2012. Înalta Curte, din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 1117/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Asupra contestației în anulare de față: Examinând, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei penale nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2012, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Prin decizia penală nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2012, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 328 din 8 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Recurentul petent a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere, numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la încălcarea normelor de procedură cu ocazia judecării recursului sau ca urmare a pronunțării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Prin urmare, repunerea procesului în etapa anterioară pronunțării hotărârii atacate pe această cale are loc exclusiv în situația îndeplinirii condițiilor arătate. Ori, în cauză aceste condiții se constată a fi neîndeplinite.

Contestatorul nu a indicat în cererea depusă niciunul dintre motivele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și nu a atașat sau invocat mijloace de probă în susținere. Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 coroborat cu art. 388 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul B.M., întrucât aceasta a fost introdusă cu nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 391 și art. 386 C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei penale nr. 2293 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1117/2/2011. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.