ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1600/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația adresată acestei instanței la data de 28 octombrie 2011, contestatorul B.M. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 3698 din 20 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2840/2/2011. La data de 2 februarie 2012, contestatorul a depus motivele contestației în anulare formulată și a invocat disp art. 386 lit. a) si b) C. proc. pen. susținând, în esență, că procedura de citare cu intimații F.N. și C.V. nu a fost îndeplinită la termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs și faptul că a fost în imposibilitate de prezentare la data judecării recursului și a solicitat amânarea cauzei, însă cererea sa a fost respinsă.

Ulterior, contestatorul a depus note scrise aflate la dosar. Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3698 din 20 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2840/2/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent B.M. împotriva sentinței penale nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București Secția a II-a penală, fiind obligat recurentul petent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cu motivarea că hotărârea recurată de petent a fost pronunțată la data de 21 aprilie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., arătând, în esență, că Dosarul a fost soluționat fără să fie îndeplinită procedura de citare cu intimații F.N. și C.V. care nu au fost citați în cauză și totodată că a fost în imposibilitate de a se prezenta din motive medicale. În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, la termenul din 16 februarie 2012, a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților, și prin încheiere, a admis în principiu contestația în anulare, a fixat termen de judecată pentru contestația în anulare cu citarea părților constatând că, față de cele învederate de contestator, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 391 C. proc.

pen. Analizând contestația în anulare, fată de motivele invocate de contestator și față de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 386 lit. a C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Față de motivul invocat de contestatorul B.M., în sensul că nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimații C.V. și F.N., întrucât aceștia nu au fost citați, Înalta Curte constată că acesta nu se încadrează în cazul de contestație în anulare prev de art. 386 lit. a) C. proc.

pen. Nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce privește citarea sa și nu citarea altei părți. În practica judiciară, s-a precizat că referirea expresă a textului de lege la „procedura de citare a părții" exclude posibilitatea pentru contestator de a invoca drept temei al contestației în anulare, nelegala citare în recurs a unei alte părți. Astfel, motivul invocat de către contestator relativ la disp art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu intimații C.V. și F.N., nu se încadrează în cazul de contestație menționat. Dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs a fost în imposibilitate de prezentare și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

În ceea ce privește motivul contestației în anulare întemeiat pe disp art. 386 lit. b) C. proc. pen., în sensul că la termenul la care s-a judecat recursul contestatorul a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale, de asemenea Înalta Curte constată că motivul invocat nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. Astfel, prin actele medicale depuse de contestator la Dosarul cauzei, acesta nu a făcut dovada imposibilității sale de prezentare pentru termenul la care s-a judecat recursul, respectiv 20 octombrie 2011. Actele medicale poartă datele de 8 septembrie 2008, 26 septembrie 2008, 30 mai 2011, 12 septembrie 2008, 2 septembrie 2008 și nu dovedesc imposibilitate de prezentare a contestatorului pentru data de 20 octombrie 2011, când s-a judecat cauza.

Pentru admiterea contestației în anulare privind motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., este necesar să se dovedească de către contestator imposibilitatea de prezentare și imposibilitatea de a încunoștința instanța despre împiedicarea de a se prezenta pentru termenul la care s-a judecat cauza. în literatura de specialitate s-a stabilit că imposibilitatea de prezentare trebuie apreciată în funcție de anumite realități care pot să împiedice partea să se prezinte la judecată (accident, boală gravă, inundație, înzăpezire, întreruperea circulației). Mai mult decât atât, în Dosarul de recurs, contestatorul, la data de 17 octombrie 2011, a depus prin serviciul registratură, o cerere de amânare solicitând un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, și nu pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, cerere ce a fost respinsă de instanță, raportat la obiectul cauzei.

În consecință, motivul invocat de către contestator, respectiv că la termenul la care s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale, nu se încadrează în cazul prev de art. 386 lit. b) C. proc. pen., întrucât contestatorul nu a făcut dovada că pentru data de 20 octombrie 2011, când s-a judecat cauza, a fost în imposibilitate de prezentare și de a încunoștința instanța despre această împiedicare. Așa fiind, cum contestatorul nu se află în situațiile prevăzute de art. 386 lit. a) și lit. b) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, iar drept urmare, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată, contestația în anulare, formulată de contestatorul B.M..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fî obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva deciziei penale nr. 3698 din 20 octombrie 2011 a Înaltei Curțide Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2840/2/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2012.