ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3641/2012

Asupra

cererii de contestație în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 14 februarie 2012, a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva

deciziei penale nr. 277 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1162/3/2010.

În cererea

olografă expediată la 10 februarie 2012 (data poștei) din Penitenciarul Rahova,

contestatorul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. c) C.

proc. pen., a arătat că atât el cât și inculpatul M.O. au fost condamnați în

mod total abuziv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 189 alin.

(1) și (2) C. pen., apreciind că în mod corect ar fi trebuit să se pronunțe o

soluție de achitare pentru această infracțiune; s-a mai arătat că instanța de

recurs nu a a analizat întregul probator al cauzei, că a fost condamnat la o

pedeapsă „extrem de abuzivă" și că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Cererea de

contestație în anulare este inadmisibilă.

Prin decizia

penală nr. 277 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1162/3/2010, a fost admis recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

159/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

A fost casată,

în parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește omisiunea reținerii

circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. cu referire la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i)

- art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpaților M.O.C.,

N.C. și B.l.

S-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce privește încadrarea

prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

pentru inculpații M.O.C., N.C. și B.l., fiind menținute pedepsele aplicate

inculpaților prin decizia instanței de apel.

Au fost

menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Au fost respinse,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O.C., N.C. și B.l. împotriva

aceleiași decizii.

A fost dedusă

prevenția pentru inculpații M.O.C. și N.C., de la 9 aprilie 2009 la 17 aprilie

2009 și de la 20 octombrie 2009 la 30 ianuarie 2012.

Inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Art. 386 C. proc.

pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de contestație în anulare

pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a)-c) și e) sunt de competența

instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Potrivit art.

391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este

făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația

este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației

se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația

și dispune citarea părților interesate.

Din examinarea

motivării scrise a contestației în anulare, Înalta Curte constată că motivul invocat

de contestator - faptul că el cât și inculpatul M.O. au fost condamnați în mod total

abuziv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2)

C. pen., apreciind că în mod corect ar fi trebuit să se pronunțe o soluție de achitare

pentru această infracțiune, că instanța de recurs nu a analizat întregul probator

al cauzei, că a fost condamnat la o pedeapsă „extrem de abuzivă" și că nu s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. nu se încadrează

în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Așa fiind, cererea

de contestație în anulare formulată de contestator, va fi respinsă ca inadmisibilă,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100

RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva deciziei penale

nr. 277 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1162/3/2010.

Obligă contestatorul

condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

7 noiembrie 2012.