ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3641/2012

Asupra cererii de contestație în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 14 februarie 2012, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva deciziei penale nr. 277 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1162/3/2010. În cererea olografă expediată la 10 februarie 2012 (data poștei) din Penitenciarul Rahova, contestatorul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., a arătat că atât el cât și inculpatul M.O.

au fost condamnați în mod total abuziv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., apreciind că în mod corect ar fi trebuit să se pronunțe o soluție de achitare pentru această infracțiune; s-a mai arătat că instanța de recurs nu a a analizat întregul probator al cauzei, că a fost condamnat la o pedeapsă „extrem de abuzivă" și că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă. Prin decizia penală nr. 277 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1162/3/2010, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 159/A din 4 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

A fost casată, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește omisiunea reținerii circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. cu referire la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpaților M.O.C., N.C. și B.l. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce privește încadrarea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru inculpații M.O.C., N.C. și B.l., fiind menținute pedepsele aplicate inculpaților prin decizia instanței de apel. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O.C., N.C.

și B.l. împotriva aceleiași decizii. A fost dedusă prevenția pentru inculpații M.O.C. și N.C., de la 9 aprilie 2009 la 17 aprilie 2009 și de la 20 octombrie 2009 la 30 ianuarie 2012. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de contestație în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a)-c) și e) sunt de competența instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Din examinarea motivării scrise a contestației în anulare, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestator - faptul că el cât și inculpatul M.O. au fost condamnați în mod total abuziv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., apreciind că în mod corect ar fi trebuit să se pronunțe o soluție de achitare pentru această infracțiune, că instanța de recurs nu a analizat întregul probator al cauzei, că a fost condamnat la o pedeapsă „extrem de abuzivă" și că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Așa fiind, cererea de contestație în anulare formulată de contestator, va fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva deciziei penale nr. 277 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1162/3/2010. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2012.