ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 265/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 76 din 11 februarie

2011 pronunțata de Judecătoria Buftea, a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petentul O.N. împotriva Rezoluției nr. 6964/P/2009 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Buftea și a Rezoluției nr. 836/11-2/2010 a procurorul ierarhic

superior.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs inculpatul, O.N.

Prin Decizia penală

nr. 1461/R din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul O.N.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorul O.N.

Prin Decizia penală

nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale nr. 1461/R din 28 iunie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal

nr. 8609/94/2010.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către contestatorul O.N.

La termenul din 27

ianuarie 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii de

atac exercitată de contestator.

Analizând cauza,

Înalta Curte constată că recursul declarat de O.N. este inadmisibil pentru

următoarele motive:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

Normele de procedură

penală sunt de strictă și imediată interpretare, fiind unanim acceptat

caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se

desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.

În speță,

contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, având ca obiect o contestație în anulare

formulată de contestatorul O.N., contestație care a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Potrivit prevederilor

art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curții de apel și curtea Militară de Apel.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că împotriva unei decizii definitive pronunțată

de instanța de apel prin care a fost respinsă ca inadmisibilă calea

extraordinară de atac a contestației în anulare, nu se mai poate exercita

recursul, ca și cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă și intrată sub

puterea lucrului judecat.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea

va respinge ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul O.N.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale

nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM