ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 265/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 76 din 11 februarie 2011 pronunțata de Judecătoria Buftea, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul O.N. împotriva Rezoluției nr. 6964/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și a Rezoluției nr. 836/11-2/2010 a procurorul ierarhic superior. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, O.N. Prin Decizia penală nr. 1461/R din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul O.N. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorul O.N. Prin Decizia penală nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.N.

împotriva Deciziei penale nr. 1461/R din 28 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 8609/94/2010. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către contestatorul O.N. La termenul din 27 ianuarie 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac exercitată de contestator. Analizând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de O.N. este inadmisibil pentru următoarele motive: În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată interpretare, fiind unanim acceptat caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.

În speță, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, având ca obiect o contestație în anulare formulată de contestatorul O.N., contestație care a fost respinsă ca inadmisibilă. Potrivit prevederilor art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curții de apel și curtea Militară de Apel. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că împotriva unei decizii definitive pronunțată de instanța de apel prin care a fost respinsă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac a contestației în anulare, nu se mai poate exercita recursul, ca și cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă și intrată sub puterea lucrului judecat.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul O.N. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM