ÎCCJ, Decizia nr. 49/2012

Asupra

contestației în anulare de față:

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 348 din 7

noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

B.E. împotriva încheierii penale nr. 234 din ședința din camera de

consiliu de la 12 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr.

4881/1/2011; a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare

statului.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța a reținut, în

esență, că prin încheierea penală nr. 234 din

ședința din Camera de Consiliu din data de 12 septembrie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 5 Judecători a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea

de recurs formulată de recurentul B.E. împotriva Deciziei nr. 1920 din 11

mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut, că

prin Decizia nr. 1920 din 11 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a fost respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinței penale

nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare statului.

Instanța de

recurs a reținut că prin sentința atacată a fost

respinsă, ca inadmisibilă plângerea petentului cu obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare statului; s-a motivat, în esență

că plângerea petentului avea ca obiect o rezoluție a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a stabilit competența de

soluționare a unei cauze, acest act al procurorului nefiind supus cenzurii

instanței.

Cu privire la

recursul cu soluționarea căreia a fost investită, instanța

a apreciat că este inadmisibil deoarece are ca obiect o hotărâre

definitivă, nesupusă recursului, potrivit art. 385

1

C.

proc. pen.

Împotriva acestei

decizii recurentul a declarat un nou recurs, acesta fiind apreciat ca fiind

inadmisibil având în vedere principiile stabilite prin art. 21 și art. 129

din Constituția României, precum și dispozițiile art. 13 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale și prevederile art. 385

1

C.

proc. pen., constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat cerere

de recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea

unui recurs, fiind incidente prevederile art. 241 din Legea nr. 304/2004,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 241

din Legea nr. 304/2004, cererea de recurs fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei

încheieri contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare,

invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând

că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată

la care s-a judecat cauza în recurs datorită nelegalei îndepliniri a

procedurii de citare fiind în imposibilitate de a înștiința

instanța despre această împiedicare, deoarece nu s-a aflat în

România.

Analizând cererea de

contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen.

instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă; s-a

argumentat că a fost invocat formal un motiv de contestație în

anulare dintre cele reglementate de art. 386 C. proc. pen., dar nu au fost

depuse dovezi în susținerea acestuia, iar hotărârea a cărei

anulare se solicita a fost pronunțată într-o procedură de

verificare a admisibilității unei cererii de recurs, fără

citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004,

deci critica referitoare la nelegala îndeplinire a procedurii de citare, nu

poate fi primită.

Împotriva acestei

decizii contestatorul a formulat o nouă cerere de contestație în

anulare.

Analizând cererea de

contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen.

se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi

respinsă pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

raportat la art. 391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și

cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C.

proc. pen.

Totodată, legea

procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate

procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a

cererii (art. 388 C. proc. pen.) și instanța competentă a o

soluționa (art. 389 C. proc. pen.).

Dispozițiile art.

391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei

instanței de judecată în examinarea admisibilității în

principiu a unei cereri de contestație în anulare, respectiv termenul în

care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se

subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și

necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul

contestației. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație

în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar

contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În cauza dedusă

judecății contestatorul a invocat, în esență, ca motive în

susținerea cererii de contestație în anulare, imposibilitatea de

participare la ședința de judecată și de a informa instanța

cu privire la această împiedicare și nelegala îndeplinire a

procedurii de citare; în drept a fost invocat cazul prevăzut de art. 386 lit.

b) C. proc. pen.

Se reține,

așadar, că argumentele invocate de către contestator nu pot fi

circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 386 C.

proc. pen., criticile formulate, deși formal încadrate în motivul

prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., neavând ca obiect o

eventuală îndeplinire nelegală a procedurii de citare sau

imposibilitate de prezentare în fața instanței de recurs, în

condițiile art. 386 lit. a) sau b) C. proc. pen., Dosarul nr. 7748/1/2011

având ca obiect o cerere de contestație în anulare anterior formulată

de către contestator.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că cererea de contestație în anulare nu

îndeplinește, cumulativ, condițiile de admisibilitate reglementate de

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi

respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

B.E. împotriva Deciziei penale nr. 348 din 7 noiembrie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 7748/1/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2012.