ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2011

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 10/R din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizie definitivă, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B.E., împotriva Deciziei penale nr. 276/R din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime. A obligat recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele: Prin Sentința penală nr. 187 din 22 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. 24344/245/2008, în baza art. 332 alin. (2) raportat la art. 250 și 251 C. proc.

pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași. S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul B.E. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, faptă prevăzută și pedepsită de art. 242 alin. (1) C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 09 iunie 2009 ca urmare a admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de strămutare formulată de către inculpat. A constatat instanța că sunt fondate criticile formulate de inculpat cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală, respectiv faptul că procesul-verbal nu poartă semnătura unui apărător și nu conține nici mențiunea că i s-a adus la cunoștință inculpatului dreptul de a fi asistat de un apărător.

De asemenea, a mai constatat instanța că în dosar nu există nicio dovadă a îndeplinirii vreunei proceduri de citare cu inculpatul în vederea prezentării materialului de urmărire penală, care i-ar fi permis acestuia să se prezinte la parchet, însoțit de un apărător.

Cererile formulate de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală au fost respinse de procuror prin ordonanța din data de 22 ianuarie 2007. Prin procesul-verbal din data de 29 noiembrie 2008 un alt procuror, prim procurorul adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a constatat că la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 22 ianuarie 2006 este menționat în mod eronat art. 242 alin. (2) C. pen., motiv pentru care s-a dispus îndreptarea erorii materiale și s-a făcut mențiune despre aceasta în cuprinsul procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

A constatat instanța că raportat la această împrejurare, câtă vreme procesul-verbal întocmit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală este un mijloc de probă prin care se constată îndeplinirea dispozițiilor legale cu ocazia efectuării actului procedural, îndreptarea unei erori materiale cu privire la încadrarea juridică a faptei, realizată de către un alt procuror după aproape 2 ani, încalcă prevederile art. 250 și următoarele C. proc. pen., întrucât nu se poate stabili dacă inculpatului i-a fost adusă la cunoștință încadrarea juridică corectată sau cea menționată inițial, împrejurare care conduce la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului.

De asemenea, instanța a apreciat că s-a adus atingere dreptului la apărare al inculpatului și prin faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru o altă infracțiune decât cea adusă la cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, încadrarea juridică menționată în rechizitoriu prevăzând o pedeapsă mai aspră, limitele pedepsei fiind de la 3 luni la 5 ani. În consecință, întrucât în cauză organele de urmărire penală nu au respectat dispozițiile legale privind dreptul la apărare, instanța de fond a considerat că inculpatului i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind îndeplinite cerințele art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 250 și următoarele din același cod, instanța a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul B.E. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în vederea refacerii urmăririi penale cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs recurentul inculpat B.E., precum și Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare. Prin Decizia penală nr. 276/R din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, definitivă, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 332 alin. (4) C. proc. pen. s-au admis recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, precum și de inculpatul B.E., împotriva Sentinței penale nr. 187 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. 24344/245/2008, care a fost casată în întregime și pe cale de consecință s-a trimis cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Satu Mare.

A reținut Tribunalul Satu Mare că potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului, și asistarea acestuia de către apărător. Încălcarea tuturor acestor dispoziții legale atrage după sine ca și sancțiune procedurală, nulitatea absolută astfel cum este ea prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitate care nu poate fi înlăturată în niciun mod, conform alin. (3) al aceluiași articol.

Încălcarea oricăror altor dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2), atrage nulitatea actului numai în condițiile alin. (1), respectiv numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea acelui act, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată. Pe cale de consecință, neregularitățile procedurale intervenite la prezentarea materialului de urmărire penală, nu sunt de natură a constitui temei de restituire a cauzei pentru refacerea întregii urmăriri penale. A mai constatat tribunalul că nu au fost invocate încălcări ale normelor prevăzute în mod expres de art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. care să tindă la restituirea cauzei, pentru refacerea urmăririi penale, astfel că a apreciat hotărârea instanței de fond a fi nelegală, sens în care în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la prev. art. 332 alin. (4) C. proc. pen. a admis ambele recursuri declarate în cauză, a casat sentința atacată și pe cale de consecință a trimis cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Satu Mare. Împotriva Deciziei nr. 276 a Tribunalului Satu Mare, inculpatul recurent B.E. a declarat recurs fiind nemulțumit de soluția pronunțată. Prin Decizia penală nr. 10/R din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Oradea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., a respins, ca inadmisibil, recursul penal declarat de recurentul B.E., împotriva Deciziei penale nr. 276/R din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime, constatând că recursul declarat împotriva unei decizii pronunțate în recurs care a fost examinată potrivit legii, în complet legal constituit format din trei judecători este inadmisibil. Împotriva acestei decizii la data de 11 ianuarie 2011 conform procesului verbal aflat la fila 155 dosar Curtea de Apel Oradea, recurentul inculpat a declarat că formulează recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recurentul inculpat a depus mai multe memorii și înscrisuri aflate în cele 4 volume ale dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând, în esență, admiterea recursului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penala a Înaltei Curți de Casație și Justiție; d/l) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea. Tribunalul Satu Mare, ca instanță de recurs, a dispus prin decizie definitivă admiterea recursurilor declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, precum și de inculpatul B.E.

împotriva Sentinței penale nr. 187, iar Curtea de Apel Oradea a fost învestită cu un nou recurs și a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului formulat de inculpatul B.E., iar Înalta Curte fiind învestită cu al treilea recurs. Astfel, recursul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs. De asemenea, recurentul inculpat a formulat în scris mai multe excepții de neconstituționalitate însă, dat fiind faptul că, recursul declarat în fața Înaltei Curți este inadmisibil, nu a existat un cadru procesual adecvat pentru analizarea cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate, motiv pentru care nu s-a putut proceda la o asemenea analiză.

În consecință, față de cele reținute, având în vedere că recursul a fost formulat de către inculpatul B.E. împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpatul B.E. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 10/R din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2011.