ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4201/2011

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 10/R din 11 ianuarie

2011 Curtea de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori, prin

decizie definitivă, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B.E., împotriva

Deciziei penale nr. 276/R din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu

Mare, pe care a menținut-o în întregime. A obligat recurentul să plătească

statului cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 187 din 22 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în Dosarul

nr. 24344/245/2008, în baza art. 332 alin. (2) raportat la art. 250 și 251 C.

proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Iași.

S-a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul B.E. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere

de înscrisuri, faptă prevăzută și pedepsită de art. 242 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 09 iunie 2009 ca urmare

a admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii de

strămutare formulată de către inculpat.

A constatat instanța

că sunt fondate criticile formulate de inculpat cu privire la prezentarea

materialului de urmărire penală, respectiv faptul că procesul-verbal nu poartă

semnătura unui apărător și nu conține nici mențiunea că i s-a adus la

cunoștință inculpatului dreptul de a fi asistat de un apărător.

De asemenea, a mai

constatat instanța că în dosar nu există nicio dovadă a îndeplinirii vreunei

proceduri de citare cu inculpatul în vederea prezentării materialului de

urmărire penală, care i-ar fi permis acestuia să se prezinte la parchet,

însoțit de un apărător.

Cererile formulate de

inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală au fost respinse

de procuror prin ordonanța din data de 22 ianuarie 2007.

Prin procesul-verbal

din data de 29 noiembrie 2008 un alt procuror, prim procurorul adjunct din

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a constatat că la încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul

procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de

22 ianuarie 2006 este menționat în mod eronat art. 242 alin. (2) C. pen., motiv

pentru care s-a dispus îndreptarea erorii materiale și s-a făcut mențiune

despre aceasta în cuprinsul procesului verbal de prezentare a materialului de

urmărire penală.

A constatat instanța

că raportat la această împrejurare, câtă vreme procesul-verbal întocmit cu

ocazia prezentării materialului de urmărire penală este un mijloc de probă prin

care se constată îndeplinirea dispozițiilor legale cu ocazia efectuării actului

procedural, îndreptarea unei erori materiale cu privire la încadrarea juridică

a faptei, realizată de către un alt procuror după aproape 2 ani, încalcă

prevederile art. 250 și următoarele C. proc. pen., întrucât nu se poate stabili

dacă inculpatului i-a fost adusă la cunoștință încadrarea juridică corectată

sau cea menționată inițial, împrejurare care conduce la încălcarea dreptului la

apărare al inculpatului.

De asemenea, instanța

a apreciat că s-a adus atingere dreptului la apărare al inculpatului și prin

faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru o altă infracțiune decât cea

adusă la cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală,

încadrarea juridică menționată în rechizitoriu prevăzând o pedeapsă mai aspră,

limitele pedepsei fiind de la 3 luni la 5 ani.

În consecință,

întrucât în cauză organele de urmărire penală nu au respectat dispozițiile

legale privind dreptul la apărare, instanța de fond a considerat că

inculpatului i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea actului, fiind îndeplinite cerințele art. 197 alin. (1) și (4) C.

proc. pen. și în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 250

și următoarele din același cod, instanța a dispus restituirea cauzei privind pe

inculpatul B.E. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în vederea refacerii

urmăririi penale cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală.

Împotriva acestei

sentințe a declarat în termen recurs recurentul inculpat B.E., precum și

Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare.

Prin Decizia penală

nr. 276/R din 01 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, definitivă,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la

prevederile art. 332 alin. (4) C. proc. pen. s-au admis recursurile declarate

în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, precum și de inculpatul

B.E., împotriva Sentinței penale nr. 187 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în

Dosar nr. 24344/245/2008, care a fost casată în întregime și pe cale de

consecință s-a trimis cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Satu

Mare.

A reținut Tribunalul

Satu Mare că potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen. instanța se desesizează

și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul

nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după

calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a

inculpatului, și asistarea acestuia de către apărător. Încălcarea tuturor

acestor dispoziții legale atrage după sine ca și sancțiune procedurală,

nulitatea absolută astfel cum este ea prevăzută în art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., nulitate care nu poate fi înlăturată în niciun mod, conform alin. (3) al

aceluiași articol.

Încălcarea oricăror

altor dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. (2), atrage nulitatea

actului numai în condițiile alin. (1), respectiv numai atunci când s-a adus o

vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea acelui act, numai

dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau

la primul termen de judecată.

Pe cale de

consecință, neregularitățile procedurale intervenite la prezentarea

materialului de urmărire penală, nu sunt de natură a constitui temei de

restituire a cauzei pentru refacerea întregii urmăriri penale.

A mai constatat

tribunalul că nu au fost invocate încălcări ale normelor prevăzute în mod

expres de art. 332 alin. (2) C. proc. pen. care să tindă la restituirea cauzei,

pentru refacerea urmăririi penale, astfel că a apreciat hotărârea instanței de

fond a fi nelegală, sens în care în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c)

C. proc. pen. raportat la prev. art. 332 alin. (4) C. proc. pen. a admis ambele

recursuri declarate în cauză, a casat sentința atacată și pe cale de consecință

a trimis cauza pentru continuarea judecății Judecătoriei Satu Mare.

Împotriva Deciziei

nr. 276 a Tribunalului Satu Mare, inculpatul recurent B.E. a declarat recurs

fiind nemulțumit de soluția pronunțată.

Prin Decizia penală

nr. 10/R din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Oradea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul penal declarat

de recurentul B.E., împotriva Deciziei penale nr. 276/R din 01 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime,

constatând că recursul declarat împotriva unei decizii pronunțate în recurs

care a fost examinată potrivit legii, în complet legal constituit format din

trei judecători este inadmisibil.

Împotriva acestei

decizii la data de 11 ianuarie 2011 conform procesului verbal aflat la fila 155

dosar Curtea de Apel Oradea, recurentul inculpat a declarat că formulează

recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul inculpat a

depus mai multe memorii și înscrisuri aflate în cele 4 volume ale dosarului

Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând, în esență, admiterea recursului

și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele

pronunțate de judecătorii;

b) sentințele

pronunțate de tribunalele militare;

c) sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele

pronunțate de secția penala a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d/l) sentințele

privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face

la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Tribunalul Satu Mare,

ca instanță de recurs, a dispus prin decizie definitivă admiterea recursurilor

declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, precum și de

inculpatul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 187, iar Curtea de Apel Oradea a

fost învestită cu un nou recurs și a dispus respingerea, ca inadmisibil, a

recursului formulat de inculpatul B.E., iar Înalta Curte fiind învestită cu al

treilea recurs.

Astfel, recursul nu

poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești nedefinitive,

devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de recurs.

De asemenea,

recurentul inculpat a formulat în scris mai multe excepții de

neconstituționalitate însă, dat fiind faptul că, recursul declarat în fața

Înaltei Curți este inadmisibil, nu a existat un cadru procesual adecvat pentru

analizarea cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile

invocate, motiv pentru care nu s-a putut proceda la o asemenea analiză.

În consecință, față

de cele reținute, având în vedere că recursul a fost formulat de către

inculpatul B.E. împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit a) C. proc. pen., va respinge recursul

formulat de inculpatul B.E. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art.

192 C. proc. pen. va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr.

10/R din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2011.