ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147/PI/2013 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.E. împotriva ordonanței din 10 iulie 2013 dată în Dosarul nr. 60/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a ordonanței din 26 iulie 2013 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 399/II.2/2013, care au fost menținute în totalitate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.m anterior, a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

La data de 22 iulie 2013, petentul B.E. a formulat plângere împotriva ordonanței din 10 iulie 2013 dată în Dosarul nr. 60/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a ordonanței din 26 iulie 2013 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 399/II.2/2013.

În motivare s-a arătat că judecătoarea învinuită P.C.S. nu s-a abținut la rejudecarea dosarului, făcându-se aranjamente ilegale cu ceilalți judecători învinuiți în vederea respingerii cererii de recuzare. S-a mai arătat că s-a făcut trafic de influență pe holul clădirii unde se află instanțele din Satu Mare și că este inadmisibil să se disjungă părți din dosar și cauza să se trimită la parchetele din Iași unde lucrează persoanele învinuite în dosarele respective. Petentul a solicitat 100 milioane euro daune morale pentru faptele penale sus menționate, ca urmare a prejudiciilor pe care aceștia i le-au adus în continuare pentru moartea părinților săi și pentru îmbolnăvirea gravă a acestuia.

S-a mai arătat că învinuiții s-au constituit în grup infracțional cu scopul de a-l distruge fizic și a-l prejudicia continuu prin fabricarea de acte false ori prin sustragerea de înscrisuri din Dosarul nr. 24344/245/2008 al Judecătoriei Satu Mare unde împotriva voinței sale a fost asistat de avocat din oficiu P.A., care este rudă cu învinuita - grefiera de ședință. S-a susținut că traficul de influență s-a desfășurat și la Curtea de Apel Oradea, unde instanța s-a antepronunțat și i-a respins în Dosarul nr. 1067/35/2010 cererea de trimitere a cauzei la parchet, după ce anterior s-a respins o cerere de strămutare a cauzei.

În final, acesta a sesizat mai multe nereguli care din punctul său de vedere îndreptățesc instanța de judecată să admită plângerea.

Examinând plângerea formulată, raportat la dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

În fapt, s-a reținut că prin ordonanța procurorului din data de 10 iulie 2013 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, art. 38 și art. 42 C. proc. pen. anterior raportat la art. 45 alin. (1)

1

și (1)

2

, art. 25 C. proc. pen. anterior, neînceperea umăririi penale față de Ș.C. și V.M. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare; O.N. - judecător la Judecătoria Satu-Mare; C.A., Z.L.O. și M.D. - judecători la Judecătoria Iași, R.M.T., P.C. și C.R.R. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât fapta pentru care s-a depus plângere, nu există, astfel că în cauză acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori exercitată. S-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei față de H.G.L., B.D., M.A., U.S. și V.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.

S-a constatat că prin rechizitoriul emis la data de 29 noiembrie 2008 în Dosarul penal nr. 5772/P/2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 alin. l C. pen. anterior, Dosarul nr. 24344/245/2008 al Judecătoriei Iași fiind strămutat la Judecătoria Satu Mare.

Prin sentința penală nr. 187/2010 pronunțată la data de 22 februarie 2010 în Dosarul penal nr. 24344/245/2008 al Judecătoriei Satu Mare, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. anterior raportat la art. 250 art. 251 C. proc. pen. anterior s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași în vederea refacerii urmăririi penale cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală, sentință care a fost casată prin Decizia penală nr. 276/R/2010 al Tribunalului Satu Mare, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Judecătoria Satu Mare, cauza fiind reînregistrată la Judecătoria Satu Mare, sub nr. 24344/245/2008.

Prin sentința penală nr. 922/2013 pronunțată la data de 20 iunie 2013, în baza art. 242 alin. (1) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.E. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen. anterior, sentință care a fost casată prin Decizia penală nr. 736 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. anterior cu referire la art. 18

1

C. pen. anterior a achitat pe inculpatul B.E. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 242 alin. (1) C. pen. anterior.

S-a constatat că plângere penală vizează actele de cercetare judecătorească efectuate în cauză de către judecătorii instanței de fond - administrare de probe și alte măsuri dispuse, inclusiv efectuarea unei comisii rogatorii de către Judecătoria Iași privind audierea unor martori cauză, precum și concluziile procurorilor de ședință care au participat la judecarea cauzei (atât de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare - la fond, cât și de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași - în cadrul comisiei rogatorii), persoana vătămată B.E. considerându-se în esență prejudiciat în interesele sale legitime, cu referire la calitatea de inculpat în cauza susmenționată, formulând prezentele plângeri penale consecutiv desfășurării ședințelor de judecată în Dosarul penal nr. 24344/245/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

S-a apreciat că există o cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale-de art. 10 lit a C. proc. pen. anterior, față de magistrații: Ș.C.R. (actualmente V.) M. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare; O.N. - judecător la Judecătoria Satu Mare; C.A., Z.L.O. și M.D. - judecători la Judecătoria Iași; R.M.T., P.C. și G.R.R. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât, pe de o parte, nemulțumirea uneia dintre părțile implicate într-un proces penal, nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a magistraților implicați în soluționarea cauzei, iar, pe de altă parte, nu există nici un element de natură să pună la îndoială buna credință a magistraților cu privire la judecarea/participarea la judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B.E.

Instanța de recurs a dat o soluție de achitare a inculpatului pe motiv că faptei penale îi lipsește atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege.

În speță, din analiza conținutului plângerilor penale formulate, a rezultat că unele din aspectele invocate au mai făcut anterior obiectul cercetărilor în Dosarele penale nr. 485/P/2012, nr. 649/P/2012 și nr. ll/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Cu privire la soluția de disjungere, instanța a apreciat că aceasta reprezintă un act de administrare în bune condiții a actului de justiție a cărei oportunitate o apreciază organul care a dispus această măsură și care nu poate fi supusă cenzurii instanței de judecată în această etapă procesuală.

Instanța a remarcat că acuzele pe care petentul le face la adresa magistraților și grefierilor, care sunt pe cât de grave, pe atât de neserioase, sunt lipsite de orice suport probator.

Drept urmare, plângerea formulată de petent a fost respinsă, fiind obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B.E.

Examinând calea de atac prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 "Cererile de recurs împotriva sentințelor (...) depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel".

Drept urmare, Înalta Curte constată că textul anterior menționat conține o dispoziție imperativă, norma procesual penală fiind de imediată aplicare, astfel încât deși calea de atac a recursului a fost declarată la data de 31 octombrie 2013, anterior intrării în vigoare a C. proc. pen., prin recalificare devine apel, instanța urmând a examina apelul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 147/PI din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ceea ce privește modificările introduse prin Legea nr. 202/2010 privind procedura specială prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. anterior, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate, se constată că rămân în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 255/2013, având în vedere data pronunțării sentinței atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

Prin urmare, în privința sentinței penale atacate, pronunțată în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că apelantul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, întrucât petentul B.E. a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil apelul cu care a fost învestită, obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGn

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul B.E. împotriva sentinței penale nr. 147/PI/2013 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2014.