ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 181 din 18 martie 2014 Tribunalul Bihor, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. din 1968 cu aplicarea art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, a respins ca nefondată plângerea petentei J.E.,împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. din 1968, dispoziție din ordonanța din 21 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor data în Dosarul nr. 735/P/2013, precum și a rezoluției din 18 decembrie 2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, soluții pe care le-a menținut întru totul. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. tribunalul a obligat petenta la plata sumei de 200 RON în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație petenta J.E., prin care a solicitat desființarea Ordonanței nr. 735/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și a Rezoluției prim-procurorului nr. 611/11.2/2013 ca nelegale și netemeinice.

Prin Decizia penală nr. 711 CI 14 mai 2014 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea J.E. împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a menținut-o în întregime și totodată, a dispus obligarea contestatoarei să plătească suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut că hotărârea pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior este definitivă în raport de dispozițiile art. 278

1

alin. (10) din același cod, nefiind susceptibilă de a fi exercitată vreo cale de atac, constatând, așadar, că este inadmisibilă contestație formulată de petentă împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, petenta a înțeles să formuleze recurs, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei penale din data de 14 mai 2014.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 iunie 2014.

În ședința publică din data de 26 septembrie 2014, Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată de petentă ca fiind apel, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii, și totodată, a pus în discuție admisibilitatea apelului de față.

Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul pus în discuție din oficiu, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea petentă J.E. împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Bihor.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 3/2014 de la data de 7 februarie 2014, contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că în privința deciziei penale atacate, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Având în vedere că petenta J.E. a formulat cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, Înalta Curte constată că prin promovarea acesteia, petenta a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

De asemenea, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta J.E. împotriva Deciziei penale nr. 71/C/2014 din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petenta la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta J.E. împotriva Deciziei penale nr. 71/C/2014 din data de 14 mai 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință, publică, azi 26 septembrie 2014.

Procesat de GGC - NN