ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2015

Asupra contestației penale de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1/CCA din data de 04 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, instanța a respins ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatoarea L.V. împotriva Deciziei penale nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor și pe cale de consecință a respins cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: A constatat că la data de 14 octombrie 2014 s-a înregistrat la Tribunalul Bihor contestația în anulare formulată de contestatoarea L.V.

împotriva Deciziei penale nr. 95/DCP/2014 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a avut ca obiect contestație împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 319/271/2014. În motivare, contestatoarea a arătat că a solicitat admiterea contestației și desființarea deciziei atacate întrucât cauza a fost judecată, deși procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din data de 25 septembrie 2014, iar instanța de judecată nu a fost alcătuită conform legii întrucât cauza trebuia soluționată în complet de recurs și în mod eronat a fost recalificată ca si contestație, considerând că decizia atacată este nulă absolut.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 386 lit. a), art. 388 și art. 392 C. proc. pen. La prezentul dosar s-a atașat Dosarul penal nr. 319/271/2014/al al Tribunalului Bihor. În data de 10 noiembrie 2014, intimatul S.V.l a formulat concluzii prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată. Verificând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, instanța a reținut următoarele: Prin Decizia penală nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 425 1 alin. (7) lit. b) C. proc. pen., a respins contestația petentei L.V. formulată împotriva încheierii din 15 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Oradea, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor a reținut următoarele: A constatat că prin cererea înregistrată în data de 17 septembrie 2014, calificată administrativ ca și contestație în condițiile legii, petenta L.V. a atacat încheierea din data de 15 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 319/271/2014, solicitând desființarea acesteia și, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în dosarul cu numărul de mai sus, întrucât instanța de fond a apreciat în mod greșit că normele vizate nu ar avea legătură cu obiectul cauzei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 29 5 din Legea nr. 47/1992 republicată. Analizând contestația formulată din perspectiva motivelor invocate dar și din oficiu, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată. În speță, petenta a invocat prin memoriul înregistrat în data de 17 martie 2014 caracterul neconstituțional al dispoziției „termenul prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara . se prorogă până la 1 ianuarie 2015" din O.U.G. nr. 103/2013, art. 5, art. 38 1 , art. 89 3 teza finală din Legea nr. 304/2004, art. 131 2 , art. 132 1 din Legea nr. 304/2004 în raport de dispozițiile art. 124 2 - 3 , art. 126 din Constituție, precum și legătura pe care o au aceste dispoziții cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția a fost pusă în discuție la termenul de judecată din data de 15 septembrie 2014, fiind respinsă de către instanța de fond cererea de sesizare a Curții de Constituționala cu motivarea că aceasta nu are legătura cu soluționarea cauzei și în acest fel nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestui text de lege, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Instanța a constatat că obiectul judecații în Dosarul nr. 319/271/2014 îl formează plângerea petentei împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și de declinare a competenței din 16 septembrie 2013 din Dosarul nr. 2787/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, plângere întemeiată în drept pe prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. b) și c) C. proc. pen. din 1968, în vigoare la data sesizării instanței. Or, instanța a apreciat că dispozițiile a căror neconstituționalitate este invocată, așa cum o arată și denumirea legii, vizează aspecte ținând de organizarea judiciară, de gestionarea bugetului instanțelor judecătorești sau a parchetelor de pe lângă instanțe. În reglementarea procedurii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, legiuitorul a avut în vedere situația în care soluționarea cauzei aflată pe rolul instanței de judecată depinde de legea sau de ordonanța ori de dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanță.

Ca atare, câtă vreme soluționarea Dosarului nr. 319/271/2014 nu depinde de dispozițiile invocate de către petentă, Tribunalul Bihor a constatat că instanța de fond a hotărât în mod judicios ca cererea de sesizare a Curții Constituționalitate formulată de către petenta este inadmisibilă. Față de cele de mai sus, în baza art. 425 1 alin. (7) lit. b) C. proc. pen., a respins contestația petentei L.V. formulată împotriva încheierii din 15 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Oradea ca nefondată și a obligat petenta, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva Deciziei penale nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, care potrivit dispozițiilor art. 425 1 alin. (7) C. proc.

pen. este definitivă, petenta L.V. a formulat contestație în anulare. Decizia penală nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor i-a fost comunicată contestatoarei în data de 29 septembrie 2014 (fila 83 Dosar nr. 319/271/2014/al al Tribunalului Bihor), aceasta primind-o efectiv în data de 03 octombrie 2014 (conform dovezii de comunicare de la fila 46 din Dosarul nr. 319/271/2014/al* al Tribunalului Bihor). Instanța a reținut că în cadrul procedurii judiciare desfășurate în fata instanței de judecată conform art. 425 1 C. proc. pen. (în Dosarul nr. 319/271/2014/al al Tribunalului Bihor), petenta L.V. a fost legal citată și a lipsit de la soluționarea contestației.

Fiind o contestație formulată împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2014 a Judecătoriei Oradea având ca obiect excepția de neconstituționalitate, instanța a apreciat că nu se pune problema existenței unei condamnări, iar hotărârea a fost pronunțată de completul în fața căruia au avut loc dezbaterile, instanța a fost legal constituită iar procurorul a participat și a formulat concluzii. De asemenea, judecarea contestației a avut loc potrivit dispozițiilor legale în ședință publică. Instanța a considerat că motivele invocate de contestatoare, reprezintă unele aprecieri subiective ale acestuia cu privire la corectitudinea organelor judiciare, apreciind că în sistemul judiciar se fac abuzuri de către judecători și procurori.

Instanța de control judiciar a reținut, în esență, că soluționarea Dosarului nr. 319/271/2014 al Judecătoriei Oradea nu depinde de dispozițiile invocate de către petenta contestatoare, iar instanța de fond a hotărât în mod judicios că cererea de sesizare a Curții Constituționalitate formulată de către aceasta este inadmisibilă. Contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară care poate fi promovată în anumite cazuri limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 426 lit. a) -i) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi formulată numai în legătură cu hotărârile definitive. Contestația în anulare are caracter de anulare deoarece urmărește desființarea hotărârilor definitive, dar și un caracter de retractare, întrucât privește numai condițiile de formă, și nu își extinde autocontrolul asupra temeiniciei și legalității hotărârii.

Actuala reglementare prevede 9 cazuri de contestație în anulare - art. 426 lit. a) - i) C. proc. pen., iar Tribunalul Bihor a constatat că cererea contestatoarei nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal, în raport cu motivul invocat. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Admiterea in principiu se soluționează în procedura necontencioasă în care instanța verifică, în cameră de consiliu, fără citarea părților dacă sunt invocate motivele de contestație în anulare din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.; dacă se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar; hotărârea atacată este definitivă; cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen. și de către o persoană din cele prevăzute de art. 427 C. proc. pen.; motivele și probele în baza cărora este formulată contestația în anulare au mai făcut obiectul unei alte contestații în anulare anterior, Examinând cererea de contestație in anulare formulată conform art. 431 C. proc. pen., prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă în principiu.

Astfel, art. 426 alin. (1) lit. a) face referire la judecata în apel iar în cazul de față, instanță apreciază că ne aflăm în prezența unei contestații împotriva încheierii din data de 15 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 319/271/2014; conform art. 36 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul soluționează conflictele de competență ivite între judecătoriile din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege, deci nicidecum nu poate fi vorba de soluționarea unei cereri de recurs, așa cum consideră contestatoarea. Prin urmare, Tribunalul, procedând la examinarea cererii, în procedura prealabilă prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc.

pen., a constatat că cererea contestatoarei L.V. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege. Astfel, chiar dacă cererea s-a făcut de către o persoană care poate fi titular în accepțiunea dispozițiilor art. 427 C. proc. pen. și s-a introdus în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., în speță, instanța a apreciat că nu există un caz din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. În consecință, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatoarea L.V. împotriva Deciziei penale nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor și, pe cale de consecință a respins cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Prin contestația formulată în termen legal, contestatoarea L.V. a solicitat desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea în principiu a contestației în anulare și suspendarea efectelor Deciziei penale nr. 94/DCP/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor. În motivare, s-a arătat că procedura de citare cu petenta nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 25 septembrie 2014 și că instanța nu a fost constituită potrivit legii, respectiv că aceasta trebuia să fie alcătuită din trei judecători și nu doar dintr-un singur judecător, așa cum în mod eronat Tribunalul Bihor a soluționat contestația în anulare. Prin concluzii scrise, contestatoarea a reiterat cele relatate mai sus, menționând că intimatul S.V.l nu are calitatea de revoluționar.

Prin Decizia penală nr. 13/C din 20 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 425 alin. (7) pct.1 lit. a) rap. la art. 432 C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea L.V. împotriva Deciziei penale nr. 1/CCA/2014 din 04 decembrie 2014 pronunțată de către Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 319/271/2014/al*, pe care o menține. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel, examinând contestația prin prisma art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) rap. la art. 432 C. proc. pen., a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: În speță, s-a reținut că petenta L.V.

a formulat plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, iar la termenul de judecată din 16 septembrie 2014 aceasta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 din O.U.G. 103/2013, excepție care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. Această încheiere a fost atacată cu recurs la Tribunalul Bihor, cale de atac recalificată în contestație și ulterior, respinsă ca nefondată. La data de 14 octombrie 2014, petenta L.V. a introdus o contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 94/2014 a Tribunalului Bihor, arătând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și că în mod greșit calea de atac a fost recalificată în contestație, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia penală nr. 1/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor.

La data de 16 decembrie 2014, petenta L.V. a declarat apel împotriva deciziei penale sus-menționate, care a fost recalificat în contestație de către Curtea de Apel Oradea. S-a reținut că potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința pronunțată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Totodată, art. 341 alin. (8) C. proc. pen. prevede că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d), privind plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată este definitivă, iar art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede că încheierea prin care se respinge cererea privind sesizarea Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară.

De altfel, este singura situație în care este admis ca o încheiere prin care instanța de ultim grad respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, să poată fi recurată la instanța ierarhic superioară. În speța de față, s-a reținut că încheierea pronunțată de către Judecătoria Oradea, care urma să soluționeze definitiv fondul cauzei, a fost atacată de către petenta la Tribunalul Bihor, iar Decizia penală nr. 94/2014 a acestei ultime instanțe prin care a fost respinsă contestația, a fost atacată cu contestație în anulare la aceeași instanță, care de asemenea a respins-o prin Decizia penală nr. 1/2014, ca fiind inadmisibilă.

Instanța a apreciat că nu este permis ca o parte să aibă posibilitatea de a exercita căi de atac împotriva soluțiilor pronunțate într-o cale extraordinară de atac, în condițiile în care o parte dintre soluțiile date asupra fondului cauzei sunt lipsite de posibilitatea de a fi atacate cu căi ordinare de atac. Întrucât soluția pronunțată asupra fondului cauzei poate fi atacată în mod excepțional cu contestație, este firesc ca și prezenta cale de atac declarată împotriva soluției dată în contestația în anulare să fie calificată ca fiind contestație și nu apel. Mai mult, prin încheierea penală din 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 1399/83/P/2014, în baza art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 instanța a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc.

pen., care ar contraveni dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, respectiv respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și art. 16 alin. (1) din Constituție în sensul că, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, fiind vorba în esență despre o inadvertență legislativă privind exercitarea căii de atac a apelului în cazul contestațiilor în anulare soluționate în cauzele în care hotărârea judecătorească care dezleagă fondul pricinii este definitivă.

De asemenea, la termenul din 20 ianuarie 2015, instanța, în baza art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 29 alin. (5) paragraf penultim din Legea nr. 47/1992 arătând că, ar contraveni art. 1 alin. (5) din Constituție în sensul că respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și art. 21 alin. (3) din Constituție care prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil care să fie judecat de către o instanță constituită legaLfiind vorba în esență despre o inadvertență legislativă privind exercitarea căii de atac a recursului în cauzele în care hotărârea judecătorească care dezleagă fondul pricinii este supusă căii de atac a contestației.

Drept urmare, instanța a apreciat că Tribunalul Bihor a soluționat contestația în anulare în ultimă instanță, astfel că împotriva Deciziei penale nr. 1/2014 nu poate fi exercitată vreo cale ordinară sau extraordinară de atac. Împotriva Deciziei penale nr. 13/C din 20 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație, petenta L.V. Examinând contestația formulată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 425 1 alin. (1) C. proc.

pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, iar la alin. (7) al aceluiași text de lege se arată că cererea de contestație se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac. În speță, petenta L.V. a formulat contestație împotriva Deciziei penale nr. 13/C din 20 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de aceasta împotriva Deciziei penale nr. 1/CCA din 4 decembrie 2014, pronunțată de către Tribunalul Bihor, hotărârea fiind definitivă. Potrivit dispozițiilor C. proc.

pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Limitând calea de atac a contestației prevăzută de art. 425 1 C. proc. pen. doar la hotărârile determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă. Față de cele menționate, contestația formulată de petența L.V.

împotriva Deciziei penale nr. 13/C din data de 20 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea L.V. împotriva Deciziei penale nr. 13/C din data de 20 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 319/271/2014/al*. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2015.