ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1873/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 3/PI din 22 mai 2013 Curtea de Apel Oradea, în baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149

1

alin. (9) - (11) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.G.Ș.C., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv și P.E.K., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă conform art. 149

1

alin. (12), cu ref. la art. 146 alin. (10) și art. 151,152 C. proc. pen., pe o durată de 20 de zile cu începere de la data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv față de inculpatul M.G.Ș.C. și de la 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv față de inculpata P.E.K.

S-a reținut că prin referatul din 20 mai 2013, în Dosarul nr. 652/P/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat arestarea preventivă a inculpaților M.G.Ș.C.  pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. și P.E.K. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. pe o durată de 20 de zile de la expirarea mandatelor de arestare preventivă de învinuiți, respectiv a mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 531/35/2012 pentru învinuita P.E.K., a început la data de 16 mai 2013 și încetează în data de 25 mai 2013 și mandatul de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 531/35/2012 pentru învinuitul M.G.Ș.C., care a început la data de 17 mai 2013 și încetează în data de 26 mai 2013.

În motivarea propunerii s-a arătă că față de M.G.Ș.C. și P.E.K. s-a început urmărirea penală la data de 6 decembrie 2012 ora 11:15, pentru faptul că în data de 3 decembrie 2012, în intervalul orar 07.40 - 08.00, în locuința lor de domiciliu, au ucis-o pe V.P., aflată în raport de rudenie apropiată în înțelesul textului de lege al art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind soacra inculpatului M.G.Ș.C. și mama inculpatei P.E.K.

Această faptă realizează conținutul infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen., pentru care pedeapsa legală este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

S-a reținut în sarcina inculpaților că aceștia în dimineața de 3 decembrie 2012 au primit-o în apartamentul de domiciliu pe victima V.P., în vârstă de 53 de ani, mama inculpatei P.E.K. și soacra inculpatului M.G.Ș.C. și în intervalul orar cuprins între ora 07:40 - 08:00 au avut loc acte de extremă violență în urma cărora a rezultat decesul victimei V.P.

În data de 25 decembrie 2012, pe raza localității Nădar, a fost descoperit cadavrul unei persoane de sex feminin care s-a stabilit că aparține victimei V.P. și care în mod vădit a avut parte de o moarte violentă.

Conform raportului de constatare medico-legală V.P. a avut parte de o moarte violentă datorată hemoragiei externe consecutivă unor plăgi tăiate profunde ale gâtului cu interesarea pachetului vasculo-nervos al gâtului (arteră carotid internă, arteră carotid externă, venă jugulară internă, nerv vag), moartea poate data din 3 decembrie 2012, constatându-se că între aceste leziuni și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiționată.

Prin încheierea pronunțată instanța a apreciat că în cauză există indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis fapta ce li se impută privind suprimarea vieții mamei respectiv soacrei lor, V.P., fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

S-a reținut că sunt îndeplinite cerințele prev de disp. art. 148 lit. a) C. proc. pen., probele administrate făcând dovada faptului că cei doi inculpați au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, așa cum s-a arătat mai sus, aceștia părăsind teritoriul României și fiind localizați pe teritoriul Elveției, de unde au fost extrădați.

De asemenea, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. b) C. proc. pen., sens în care s-a făcut referire la declarațiile martorilor K.F., P.A., K.M.M., M.I.E. și V.D.P., precum și la procesul-verbal de cercetare la domiciliul inculpaților, probe din care rezultă că inculpata P.E.K. a încercat să curețe locul faptei, iar inculpatul M.G.Ș.C. a dus toate covoarele din apartament la spălătorie și, mai mult de atât, i-a cerut martorului P.A. să scoată gresia și parchetul din locuință și să înlăture tencuiala de pe pereți.

S-a mai reținut că sunt îndeplinite și cele două condiții cumulative cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracțiunea de omor calificat prev. și ped. art. 174 - 175 lit. c) C. pen., de comiterea căreia sunt acuzați cei doi inculpați fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Instanța de fond În baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149

1

alin. (9) - (11) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o durată de 20 de zile.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea care a solicitat admiterea recursului și dispunerea arestării preventive a inculpaților M.G.Ș.C. și P.E.K. pe durată de 23, respectiv 24 de zile ce au rămas după scăderea din perioada de arestare a inculpaților, ce nu poate depăși 30 de zile și inculpata P.E.K. care a invocat cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., arătând ca încheierea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii și a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de inculpata P.E.K. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Încheierea atacată este legală și temeinică, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpata P.E.K. sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte de Casație și Justiție, are în vedere următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 4/PI din 7 decembrie 2012, în Dosarul nr. 531/P/2012 al Curții de Apel Oradea, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a învinuiților M.G.Ș.C. și P.E.K., deoarece cei doi învinuiți s-au sustras de la urmărire.

Pe baza mandatelor naționale de arestare din 7 decembrie 2012 emise în lipsă, pe numele celor doi învinuiți s-a emis mandatul de urmărire internațională din 8 decembrie 2012, mandatul european de arestare din 8 decembrie 2012, privind pe învinuita P.E.K., mandatul de urmărire internațională din 8 decembrie 2012, mandatul european de arestare din 8 decembrie 2012 și 8 decembrie 2012 și mandatul european de arestare din 8 decembrie 2012, privind pe învinuitul M.G.Ș.C.

După extrădare, cei doi învinuiți au fost prezentați Curții de Apel Oradea care, prin încheierea din 17 mai 2013, în temeiul art. 152 alin. (4) C. proc. pen., a constatat îndeplinită procedura audierii învinuitei P.E.K., cu privire la care s-a dispus prin încheierea de arestare preventivă din 7 decembrie 2012, pronunțată în Dosar nr. 531/35/2012 al Curții de Apel Oradea, definitivă prin Încheierea nr. 4100 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția penală, arestarea preventivă pe o durată de 10 zile de la data prinderii și executării mandatului și s-a dispus confirmarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea pe numele învinuitei P.E.K. în Dosarul nr. 531/35/2012. S-a constatat că executarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea a început la data de 16 mai 2013, durata arestării preventive expirând în data de 25 mai 2013.

De asemenea, prin încheierea din 18 mai 2013, s-a constatat îndeplinită procedura audierii învinuitului M.G.Ș.C. cu privire la care s-a dispus prin încheierea de arestare preventivă din 7 decembrie 2012, pronunțată în Dosar nr. 531/35/2012 al Curții de Apel Oradea, definitivă prin Încheierea nr. 4100 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, secția penală, arestarea preventivă pe o durată de 10 zile de la data prinderii și executării mandatului și s-a dispus confirmarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea pe numele învinuitului M.G.Ș.C. în Dosarul nr. 531/35/2012. S-a constatat că executarea mandatului de arestare preventivă din 7 decembrie 2012 emis de Curtea de Apel Oradea a început la data de 17 mai 2013, durata arestării preventive expirând în data de 26 mai 2013.

În data de 20 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat arestarea preventivă a inculpaților M.G.Ș.C. și P.E.K. până la expirarea mandatelor de arestare preventivă în calitate de învinuiți.

Prin Încheierea nr. 3/PI din 22 mai 2013 Curtea de Apel Oradea în baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149

1

alin. (9) - (11) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.G.Ș.C., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv și P.E.K., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv. S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă conform art. 149

1

alin. (12), cu ref. la art. 146 alin. (10) și art. 151,152 C. proc. pen., pe o durată de 20 de zile cu începere de la data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv față de inculpatul M.G.Ș.C. și de la 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv față de inculpata P.E.K.

Dispozițiile art. 149

1

alin. (14) C. proc. pen., prevăd că dispozițiile privind arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale se aplică și în cazul în care procurorul pune în mișcare acțiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului și că mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

Astfel, instanța de fond nu a încălcat dispozițiile enunțate și a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă a inculpaților să aibă loc la data expirării duratei arestării preventive. În cauză emiterea mandatelor de arestare preventivă a avut loc pentru 20 zile cu începere de la data de 27 mai 2013 pentru inculpatul M.G.Ș.C. și respectiv 26 mai 2013 pentru inculpata P.E.K.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt întemeiate criticile formulate, încheierea atacată fiind legală și temeinică. Referitor la recursul inculpatei P.E.K., Înalta Curte constată, de asemenea, că încheierea atacată este legală și temeinică și în mod corect instanța de fond a admis în baza art. 136 alin. (5), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 149

1

alin. (9) - (11) C. proc. pen. propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.G.Ș.C., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 27 mai 2013 până la data de 15 iunie 2013 inclusiv și P.E.K., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 26 mai 2013 până la data de 14 iunie 2013 inclusiv.

Din actele de urmărire penală rezultă că inculpații s-au sustras de la urmărire penală deoarece au fugit din România în Italia și apoi în Elveția, unde au fost arestați în baza mandatelor naționale de arestare preventivă emise în lipsă din 7 decembrie 2012 pe o durată de 10 zile de la prindere, conform Încheierii nr. 4/I/P/2012 din 7 decembrie 2012 în Dosarul nr. 531/35/2012 al Curții de Apel Oradea.

În cadrul procedurii de audiere la instanță și confirmării mandatului de arestare preventivă, inculpata P.E.K. nu a invocat obiecțiuni de natură a înlătura sau a răsturna temeiurile reținute de către instanță în momentul alegerii și luării măsurii arestului preventiv și nici obiecții sau chestiuni prealabile, formale sau de fond care să necesite o rezolvare urgentă.

În mod corect a constatat instanța de fond că ne aflăm în situația prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. și art 148 lit. a), b), f) C. proc. pen. rap. la art. 149

1

C. proc. pen.

S-a constatat că este realizată condiția prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., precum și cea prevăzută de art. 143 C. proc. pen., sens în care s-a arătat că în cauză există probe, în înțelesul art. 63 - 64 C. proc. pen. și indicii temeinice (bănuieli mai mult decât juste sau legitime) că, între decesul violent al victimei din dimineața de 3 decembrie 2012 și violențele extreme exercitate de către inculpați nemijlocit în locuința conjugală există o legătură cauzală.

Potrivit dispozițiilor art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă există însă excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c).

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 parag. 1.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și exigențele ce decurg din prevederile Convenției.

În raport de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a arătat că gravitatea infracțiunii presupus a fi săvârșită de inculpați este pedepsită de legea penală cu închisoarea de la 10 la 20 ani, iar în forma sa calificată este închisoarea de la 15 la 25 ani.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei, cât și din comportamentul inculpaților în timpul și după comiterea infracțiunii de omor calificat, care s-a consumat în data de 3 decembrie 2012.

La data de 4 decembrie 2012 ora 11:00 inculpații au avut o intensă activitate, constând în plecări și reveniri la domiciliu pentru pregătirea părăsirii domiciliului, inclusiv și transportul unui colet voluminos din material de polietilenă pe care învinuitul M.G.Ș.C., singur și cu multă dificultate l-a transportat de la apartament până în autoturismul său. Ulterior, au făcut pregătiri pentru demolarea și renovarea finisajelor apartamentului și au părăsit țara.

Înalta Curte apreciază ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen., întrucât din probele administrate până în prezent în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.

În ceea ce privește apărarea inculpatei P.E.K. în sensul că nu cunoaște infracțiunea de care este acuzată, se constată că aceste apărări sunt apărări de fond nu pot fi analizate la acest moment procesual.

Se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. a) C. proc. pen., întrucât probele administrate au făcut dovada faptului că cei doi inculpați au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, părăsind teritoriul României și fiind localizați pe teritoriul Elveției, de unde au fost extrădați.

Condițiile prevăzute de art. 148 lit. b) C. proc. pen., sunt de asemenea îndeplinite în cauză, având în vedere probele administrate - declarațiile martorilor K.F., P.A., K.M.M., M.I.E. și V.D.P., precum și în procesul-verbal de cercetare la domiciliul inculpaților - din care rezultă că inculpata P.E.K. a încercat să curețe locul faptei, iar inculpatul M.G.Ș.C. a dus toate covoarele din apartament la spălătorie și, mai mult de atât, i-a cerut martorului P.A. să scoată gresia și parchetul din locuință și să înlăture tencuiala de pe pereți.

Sunt îndeplinite și cele două condiții cumulative cerute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., infracțiunea de omor calificat prev. și ped. art. 174 - 175 lit. c) C. pen., de comiterea căreia sunt acuzați cei doi inculpați fiind sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în mod corect apreciindu-se că pentru buna desfășurare a urmăririi penale, este necesar luarea față de cei doi inculpați măsura arestării preventive, celelalte măsuri restrictive de libertate fiind în acest moment insuficiente.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei presupuși ca autori ai faptelor respective.

Referitor la critica apărării privind data emiterii mandatelor de arestare preventivă, Înalta Curte are în vedere că la data de 20 mai 2013 propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost înaintată Curții de Apel Oradea, dezbaterile au avut loc la data de 21 mai 2013, iar pronunțarea soluției a fost amânată la 22 mai 2012. Faptul că mandatele de arestare poartă data de 21 mai 2013, reprezintă o simplă eroare materială, având în vedere și înscrisurile aflate la dosar, ce reprezintă adrese către IPJ Bihor și parchet, ce poartă data de 22 mai 2013, fiind evidentă eroarea materială strecurată în cuprinsul mandatelor de arestare.

Înalta Curte conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpata P.E.K. împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 3/PI din data de 22 mai 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 191/35/2013.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpata P.E.K. împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 3/PI din data de 22 mai 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 191/35/2013.

Obligă recurenta inculpată P.E.K. la plata sumei de 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.G.Ș.C., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - NN