ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 376/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 376/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului penal de față
În
urma examinării actelor și lucrărilor dosarului;
Prin
sentința penală nr. 77/P din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea - secția penală
și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea, în temeiul dispozițiilor art.
11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați
inculpatul Ș.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C.
pen. raportat la art. 1 lit. g) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și Ș.D.V., pentru
comiterea infracțiunii prev. de art. 6
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000
rap. la art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de
pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.C.A.
pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1
lit. g) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a inculpatului Ș.D.V. pentru
comiterea infracțiunii prev. de art. 6
1
alin. (1) din Legea nr. 78/2000
rap. la art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000, reținându-se, în esență, că în
cursul lunii august 2009 inculpatul Ș.C.A., avocat în cadrul Baroului
București, a pretins și primit de la inculpatul Ș.D. (care era cercetat în
dosarul nr. 3295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare) suma de
10.000 lei, lăsând să se înțeleagă că, prin intermediul fostei sale soții,
judecător în cadrul Tribunalului Satu Mare - secția penală - i-a determinat și
îi vor determina în continuare pe magistrați să adopte soluții favorabile în
dosarul în care este cercetat, inculpatul Ș.D.V., dându-i suma de bani mai sus
arătată, convins că cele spuse de inculpatul Ș.C.A. sunt reale.
În
fapt, inculpatul Ș.D.V. a fost cercetat în dosarul nr. 3235/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare pentru săvârșirea infracțiunii de
favorizarea infractorului, întrucât, a declarat în mod mincinos că autoturismul
implicat într-un accident rutier, în urma căruia și-a pierdut viața o persoană,
ar fi fost condus de numita S.A.M., deși, în realitate, a fost condus de R.I.,
motiv pentru care în data de 20 august 2009 s-au emis ordonanță de reținere
pentru acesta și R.I., M.I. și S.A., fiind sesizată instanța cu propunere de
luare a măsurii arestării preventive.
Prin
încheierea nr. 58 din 11 august 2009, Judecătoria Satu Mare a admis sesizarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare doar în privința lui R.I. -
autorul accidentului și a respins-o în ceea ce-i privea pe Ș.D.V. și S.A., față
de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În
acest context, la data de 20 august 2009, inculpatul Ș.C.A. a încheiat cu mama
inculpatului Ș.D.V. contractul de asistență juridică, fiind angajat să-l asiste
pe inculpatul Ș.D.V. la audieri la Poliția Satu Mare, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Satu Mare; în baza acestui contract,
numita Ș.A. i-a dat inculpatului Ș.C.A. suma de 2000 lei (în data de 21 august
2009), aspect confirmat atât de inculpatul Ș.C.A. și de inculpatul Ș.D.V.
S-a
mai reținut în actul de sesizare al instanței că, ulterior pronunțării
încheierii nr. 58 din 22 august 2009 a Judecătoriei Satu Mare, în data de 22
august 2009, inculpatul Ș.C.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului Ș.D.V.,
unde i-a adus la cunoștință dispozițiile hotărârii luate de instanță; cu
aceiași ocazie inculpatul Ș.C.A. i-a pretins inculpatului Ș.D.V., în plus față
de suma de 2000 lei primită în 21 august 2009, suma de 8000 lei, menționând
totodată, că soția sa este judecătoare și că, astfel „i-a rezolvat cazul".
Din
verificările efectuate, a rezultat că, inculpatul Ș.C.A. a fost căsătorit cu Ș.P.,
judecător la Tribunalul Satu Mare - secția penală și, în acest mod, l-a făcut
pe inculpatul Ș.D. să creadă că i-a determinat și îi va determina în continuare
pe judecătorii și procurorii care vor fi investiți să cerceteze sau să judece
dosarul său să adopte soluții care să-l favorizeze și chiar să-l achite. Având
această convingere arată inculpatul Ș.D.V. a fost de acord să cumpere influența
promisă dându-i inculpatului Ș.C.A. diferența până la 10.000 lei, adică 8000
lei.
S-a
arătat în rechizitoriu că, sub aspectul convingerii induse inculpatului Ș.D. de
către inculpatul Ș.C.A. că suma de 10.000 lei este destinată cumpărării
influenței unor judecători, pentru achitarea acestuia, sunt relevante
discuțiile telefonice purtate de inculpatul Ș.D. cu diverse persoane, imediat
după plecarea inculpatului Ș.C.A. de la domiciliul său, discuții exemplificate
în conținutul rechizitoriului.
Examinând
actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat că starea de fapt expusă în
actul de sesizare nu a fost confirmată de probele administrate în cauză.
Astfel,
a reținut prima instanță că, în contextul cercetării și reținerii sale în
dosarul nr. 3235/P/2009 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, precum
și a formulării propunerii de arestare preventivă, inculpatul Ș.D.V. i-a dat
mamei sale, numita Ș.A., numărul de telefon al martorului C.M. ca acesta să-i
găsească un avocat care să-l asiste în cauză; martorul C.M. l-a sunat pe
inculpatul Ș.C.A. rugându-l să-l asiste pe inculpatul Ș.D.V., astfel că la data
de 20 august 2009, între inculpatul Ș.C.A. și numita Ș.A. s-a încheiat
contractul de asistență juridică, inculpatul Ș.C.A. urmând să-l asiste pe
inculpatul Ș.D.V. cu ocazia audierilor la I.P.J. Satu Mare, la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Satu Mare și la Judecătoria Satu Mare; la data de 21 august
2009, numita Ș.A. i-a dat inculpatului inculpatul Ș.C.A. suma de 2000 lei, fără
ca acesta să-i emită chitanță pentru suma încasată.
Aceste
aspecte au rezultat din declarațiile date de inculpații Ș.C.A. și Ș.D.V., atât
în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată. în acest
sens, inculpatul Ș.D.V. a arătat în declarațiile date în fața procurorului la
data de 10 noiembrie 2009 și 18 noiembrie 2009 ( filele 80-87, dosar urmărire
penală ) că „ la data de 20 august 2009 s-a dispus reținerea pe o perioadă de
24 h a mea și a numiților R.I., M.I. și S.A. Pe perioada respectivă am luat
legătura cu mama mea, Ș.A., pe care am rugat-o să-l contacteze pe numitul C.M.
și să-l roage „să-mi găsească un avocat care să mă reprezinte".
În
declarația dată la instanță la data de 13 octombrie 2010, același inculpat și-a
menținut poziția procesuală, arătând că a fost reținut la data de 20 august 2009
împreună cu R.I., M.I. și S.A., motiv pentru care „ am sunat-o pe mama mea, Ș.A.,
pentru ca la rândul ei, să-l contacteze pe numitul C.M. și să-l roage să-mi
găsească un avocat. Ca atare, aceasta din urmă a vorbit cu inculpatul Ș.".
Inculpatul
Ș.C.A. a confirmat susținerile inculpatului Ș.D.V., arătând, atât în faza de
urmărire penală, cât și în fața instanței, că a fost sunat de martorul C.M. (amic
al inculpatului), și rugat să-l asiste pe inculpatul Ș.D.V.. în depoziția de la
filele 171-175 d.u.p. arată că : „în cursul lunii august 2009, un amic de-al
meu pe nume C.M., m-a sunat să mă roage să-l asist pe un prieten de-al lui,
inculpatul Ș.D., explicându-mi că acesta a fost implicat într-un accident
rutier cu victime. În declarația dată la instanță la data de 13 octombrie 2010
inculpatul Ș.C.A. a relatat din nou că a fost rugat telefonic de martorul C.M.
să-l asiste pe inculpatul Ș.D.V., acesta întâlnindu-se în parcarea din fața I.P.J.
Satu Mare cu martorul C.M. și cu părinții inculpatului Ș.D.
În
faza de urmărire penală a fost audiat martorul C.M. care a arătat că a fost
contactat telefonic de mama inculpatului Ș.D.V. care i-a cerut să-i recomande
un avocat; martorul l-a sunat pe S.A., avocat, care era plecat din țară și care
i-a dat numărul de telefon al inculpatului Ș.C.A., pe care martorul a arătat că
l-a contactat și i-a relatat situația juridică a inculpatului Ș.D.V., acesta
acceptând să-l reprezinte.
Instanța
de fond a reținut că, din declarația inculpaților Ș.D. și Ș.C. coroborate cu
declarația martorului C.M. rezultă că la data de 21 august 2009, mama
inculpatului Ș.D. i-a dat inculpatului Ș.C.A. suma de 2000 lei, reprezentând
onorariu de avocat. Deși, inculpatul Ș.C. a susținut că i-a dat chitanță pentru
acea sumă, chiar în ziua de 21 august 2009, instanța a apreciat ca reală
susținerea din rechizitoriu potrivit căreia inculpatul Ș.C.A. a eliberat
această chitanță (aflată la fila 94, dosar urmărire penală) doar în data de 10
noiembrie 2009, atunci când martora Ș.A. l-a sunat și i-a spus că inculpatul Ș.D.
a fost chemat la D.N.A. și că i s-a cerut să prezinte chitanța.
A
mai reținut că inculpatul Ș.C.A. își desfășoară activitatea fără a conduce o
evidentă contabilă a sumelor încasate, astfel că nu s-a putut verifica data
înregistrării în contabilitate a respectivei chitanțe. Pe de altă parte, din
procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtată la data de 10
noiembrie 2009 ora 10:22, între inculpatul Ș.D. și mama sa rezultă că la data
respectivă mama inculpatului nu primise chitanța de la inculpatul Ș.C. ( fila
141, dosar urmărire penală ).
Analizând
probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că în baza
contractului de asistență juridică încheiat, inculpatul Ș.C.A. s-a deplasat în
data de 21 august 2009 la arestul I.P.J. Satu Mare pentru a purta o discuție cu
inculpatul Ș.D., însă cu această ocazie cei doi inculpați nu au purtat discuții
referitoare la pretinderea de către inculpatul Ș.C.A. a vreunei sume de bani
pentru a fi oferită polițiștilor, procurorilor sau judecătorilor care îl vor
cerceta sau judeca pe inculpatul Ș.D., aspect confirmat atât de inculpatul Ș.D.
cât și de inculpatul Ș.C.A.
La
data de 22 august 2009 inculpatul Ș.C.A. s-a deplasat împreună cu martorul C.M.
la domiciliul inculpatului Ș.D. pentru a-i comunica hotărârea luată de instanță
în legătură la propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Satu Mare, cu privire la inculpații Ș.D., R.I., S.A. M.I. și
obligațiile care îi reveneau clientului său pe durata măsurii obligării de a nu
părăsi localitatea.
Deși,
în rechizitoriu se arată că acesta este locul și momentul în care inculpatul Ș.C.A.
ar fi pretins și primit de la inculpatul Ș.D. suma de 8000 lei, lăsând să se
înțeleagă că prin intermediul fostei sale soții (judecătoare la Tribunalul Satu
Mare ), i-a determinat și îi va determina în continuare pe magistrați să dea
soluții favorabile (chiar de achitare) în dosarul în care era cercetat acesta,
Curtea a constatat că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte aceste
aspecte.
Astfel,
pe tot parcursul procesului penal inculpatul Ș.C.A. a arătat în declarațiile
sale că la data respectivă s-a deplasat împreună cu martorul C.M. la domiciliul
inculpatului Ș.D. pentru ai comunica hotărârea luată de instanță față de
acesta, iar discuțiile purtate s-au limitat doar la acest aspect. La fila 73 a
dosarului de urmărire penală, inculpatul Ș.C.A. arată: „în data de 22 august 2009,
după ce am intrat în posesia hotărârii instanței, m-am deplasat la domiciliul
inculpatului Ș.D. pentru a-i aduce la cunoștință dispoziția măsurii luată față
de el de către Judecătoria Satu Mare. Inculpatul Ș.D. nu era acasă, astfel că
i-am lăsat o copie a hotărârii mamei sale, explicându-i că fiul său nu are voie
să părăsească localitatea. La ieșirea din imobil m-am întâlnit cu învinuitul Ș.D.
care tocmai se întorcea acasă, astfel că i-am explicat și lui că nu a fost
arestat, dar că nu are voie să părăsească localitatea"; aceste aspecte au
fost relatate de inculpatul Ș.C.A. și în declarațiile date în fața instanței la
data de 13 octombrie 2010 și 11 ianuarie 2012.
Declarația
inculpatului Ș.C.A. se coroborează și cu declarația martorului C.M., care,
audiat fiind în faza de urmărire penală la data de 13 ianuarie 2012, arată:
„Rețin că după respingerea de către Judecătoria Satu Mare a propunerii de
arestare a învinuitului Ș.D., m-am deplasat împreună cu avocatul Ș.C. la
domiciliul învinuitului Ș.D. pentru ca acesta să-i înmâneze hotărârea
instanței. îmi aduc aminte că am stat la o bere cu avocatul Ș.C. în localul
administrat de mama învinuitului Ș.D. și că aceasta ne-a făcut cadou la fiecare
câte o sticlă de whisky. Nu am asistat la nici o discuție și nu am cunoștință
ca avocatul Ș.C. să-i fi pretind învinuitului Ș.D. vreo sumă de bani, alta
decât onorariul, lăsând să se înțeleagă că în schimbul sumei va interveni prin
intermediul fostei soții la magistrații din cadrul instanțelor Satu Mare pentru
ca aceștia să pronunțe o soluție favorabilă în cazul lui Ș.D.".
Susținerile inculpatului Ș.C.A. se coroborează parțial și cu
declarațiile date de inculpatul Ș.D., care cu ocazia audierii în ședința
publică din data de 13 octombrie 2010, a arătat că, la data de 22 august 2009,
în discuțiile purtate cu inculpatul Ș.C.A. l-a domiciliul său, acesta nu i-a
spus că soția lui este judecător și ar putea să intervină ca pentru el să
primească o soluție favorabilă.
Instanța
a înlăturat susținerile inculpatului Ș.D. făcute la data de 13 octombrie 2010,
potrivit cărora inculpatul Ș.C.A. a fost singur la domiciliul său în data de 22
august 2009, câtă vreme din declarațiile inculpatului Ș.C. coroborate cu
declarația martorului C.M. rezultă că acesta din urmă l-a însoțit pe inculpatul
Ș.C. la domiciliul inculpatului Ș.D.; de altfel, inculpatul Ș.D. a revenit
asupra acestor susțineri, iar în declarația din data de 11 ianuarie 2012 a arătat
că, în ziua de 22 august 2009 inculpatul Ș.C.A. era împreună cu martorul C.M.
la domiciliul său.
De
asemenea, prima instanță a înlăturat și susținerile inculpatului Ș.D.V. privind
predarea către inculpatul Ș.C.A. a sumei de 8000 lei la data de 21 august 2009,
întrucât nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în
cauză.
Astfel,
în faza de urmărire penală, inculpatul Ș.D. a arătat că predat această sumă
inculpatului Ș.C. la data de 22 august 2009 la domiciliul său, la cererea
acestuia, convins fiind că în schimbul acestei sume, inculpatul Ș.C.A., prin
intermediul soției sale, judecător la Tribunalul Satu Mare, va obține soluții
favorabile în dosarul în care este cercetat, chiar achitarea sa.
Ulterior,
în fața instanței inculpatul Ș.D. a arătat că suma de 8000 lei i-a fost cerută
cu titlu de onorariu, întrucât procesul său va dura 2-3 ani.
La
rândul său, inculpatul Ș.C.A. a negat primirea acestei sume de la inculpatul Ș.D.,
arătând că nu a mai primit nici o altă sumă de bani, cu excepția sumei de 2000
lei primită de la mama inculpatului Ș.D., la data de 21 august 2009, cu titlu
de onorariu avocat.
Declarația
inculpatului Ș.C. se coroborează și cu declarația martorului M.I., care a
arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală ( fila 91) și în fața
instanței la data de 9 februarie 2011 ( fila 108) că, deși inculpatul Ș.D. i-a
spus că i-a dat inculpatului Ș.C.A. suma de 10.000 lei, în data de 10 noiembrie
2009 a fost de față când inculpatul Ș.D. i-a spus inculpatului Ș.C.A. că este cercetat
de D.NA pentru că i-a dat acestuia din urmă suma de 10.000 lei pentru „ai
rezolva cazul", însă inculpatul Ș.C.A. a negat că ar fi primit 10.000 lei,
recunoscând că a primit doar 2000 lei. A mai arătat martorul că știe de la mama
sa că mama inculpatului Ș.D. i-a plătit inculpatului Ș.C.A. suma de 2000 lei.
De
asemenea, deși inculpatul Ș.D. a arătat că martorul C.M. știe că a plătit
inculpatului Ș.C.A. suma de 10.000 lei cu titlu de onorariu ( declarația din
ședința publică din 11 ianuarie 2012 - fila 195), martorul C.M. a arătat în
declarația dată în faza de urmărire penală că nu a fost de față și nici nu știe
ca inculpatul Ș.C.A. să-i fi cerut inculpatului Ș.D. vreo altă sumă decât
onorariul.
Din
coroborarea declarației inculpaților Ș.C.A., Ș.D. cu declarația martorului C.M.
rezultă că la data de 22 august 2009, martorul C.M. a fost prezent la
discuțiile purtate între cei doi inculpați, acesta însoțindu-l pe inculpatul Ș.C.A.
pe tot parcursul șederii lui la domiciliul inculpatului Ș.D.
Martorul C.M. a fost cel care l-a dus cu mașina sa pe
inculpatul Ș.C.A. la domiciliul inculpatului Ș.D. și au așteptat împreună ca
inculpatul Ș. să vină acasă;
- discuțiile dintre cei doi inculpați au fost purtate în fața
barului ce aparține părinților inculpatului Ș., în prezența martorului C.M.,
aspect recunoscut și de inculpatul Ș.D. care a arătat că martorul a fost de
față când inculpatul Ș.C.A. i-a cerut 8000 lei, cu titlu de onorariu.
Această
declarație a inculpatului a fost însă infirmată de declarațiile inculpatului Ș.C.A.
și martorului C.M.
Referitor
la obținerea și emiterea autorizațiilor de interceptare a convorbirilor
telefonice, instanța de fond a reținut că, interceptarea convorbirilor purtate
de inculpatul Ș.D.V. în perioada 22 august - 24 august 2009 a fost legal
dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din 22 mai
2009, confirmată de instanță prin autorizația în dosarul nr. 18/S/8055/296/2006,
emisă în baza încheierii nr. 18/S din 26 august 2009 a Judecătoriei Satu Mare
și prelungită ulterior, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
S-a
reținut că, deși efectuarea acestor interceptări a fost autorizată în legătură
cu dosarul 3295/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare (dosar
în care era cercetat inculpatul Ș.D.V. pentru favorizarea infractorului),
potrivit art. 91
2
alin. (5) C. proc. pen. convorbirile sau
comunicările interceptate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din
conținutul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare
la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute de art.
91
1
alin. (1) și (2) C. proc. pen. (așa cum este în cazul de față).
De
altfel, la data de 25 august 2009, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul
Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare s-a sesizat din oficiu cu privire la
săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și, respectiv, cumpărarea de
influență de către inculpații din prezenta cauză și s-a solicitat Curții de
Apel Oradea autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice
purtate de acesta începând cu 5 octombrie 2009 până în 3 noiembrie 2009,
cererea fiind admisă prin încheierea penală nr. 11/S din 1 octombrie 2009 a
Curții de Apel Oradea în baza căreia s-a emis autorizația din 1 octombrie 2009,
valabilă în perioada mai sus arătată.
Instanța
a apreciat ca nefiind întemeiată nici critica formulată de apărătorul
inculpatului Ș.C. privitoare la lipsa procesului verbal de consemnare a actelor
premergătoare, în condițiile în care la filele 60-62 din dosarul de urmărire
penală se regăsește procesul verbal întocmit la data de 16 octombrie 2009, în
baza art. 224 C. proc. pen., în cuprinsul căruia sunt inserate, alături de
altele și procesele verbale de certificare a convorbirilor telefonice
interceptate în condițiile mai sus arătate.
În
aceste condiții, s-a apreciat de către instanța de fond că înregistrarea
convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Ș.D.V. s-a făcut cu respectarea
condițiilor legale impuse de art. 91
1
C. proc. pen.
Deși,
în actul de sesizare s-a reținut că aceste interceptări fac dovada săvârșirii
de cei doi inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată,
prima instanță a constatat că nu conțin nicio discuție purtată între inculpații
Ș.D.V. și Ș. referitoare la vreo sumă de bani care să fi fost pretinsă și dată
pentru a influența pe magistrații care judecau cauza în care era cercetat
inculpatul Ș.D. Aceste înregistrări redau doar discuțiile purtate de inculpatul
Ș.D. cu diverse persoane din anturajul său - în principal cu coinculpații S.A.
și M.I. alături de care era cercetat în cauză - imediat după punerea lui în
libertate și în care inculpatul Ș.D. confirmă că ar fi plătit avocatului său,
inculpatul Ș.C. suma de 10.000 lei pentru a fi pus în libertate și a primi în
continuare soluții favorabile prin intermediul soției apărătorului său, numita Ș.P.,
judecător în cadrul Tribunalul Satu Mare.
Mai
rezultă că cadrul acestor discuții telefonice, inculpatul Ș.D. a încercat să o
convingă pe martora S.A. și să „stea la bani" alături de el, în sensul de
a-i da 1000 de euro în contul celor 10.000 lei dați de el coinculpatului Ș.C.
Afirmațiile făcute de inculpatul Ș.D. privind plata sumei de 10.000 lei
inculpatului Ș.C. au fost puse sub semnul întrebării și de o parte din
persoanele cu care acesta a vorbit despre acest aspect. Astfel, martora S.A. a
arătat în declarația dată în faza de urmărire penală că în data de 22 august
2009 a fost sunată de inculpatul Ș.D. care i-a spus că „ la domiciliul său se
află avocatul său împreună cu judecătorul și procurorul care îi cercetau pe
aceștia și i-a cerut totodată, să dea 1000 euro, întrucât cei trei sunt „pe o
mână" și, în schimbul acestei sume vor obține o soluție favorabilă,
precizându-i totodată că el i-a dat deja avocatului suma de 2000 euro.
Din declarația martorei mai rezultă că aceasta i-a relatat
tatălui său și unei cunoștințe discuția purtată, aceștia atrăgându-i atenția că
inculpatul dorește să o păcălească pentru a obține de la ea suma de 1000 euro.
Întrucât
coinculpata nu a dorit să „stea la bani" alături de el, inculpatul s-a
plâns de această atitudine unor cunoștințe comune, sugerând totodată, că pe el
oricum nu-l interesează acest aspect, fiind de acord să plătească și banii care
ar fi trebuit să fie plătiți de acesta, relevantă în acest sens fiind
convorbirea telefonică din data de 22 august 2009, ora 18:39:06 dintre
inculpatul Ș. și martorul M.I. și dintre inculpat și o persoană rămasă
necunoscută.
Analizând
conținutul acestor convorbiri prima instanță a reținut că afirmațiile
inculpatului Ș.D. au fost făcute în mod mincinos pentru a-i determina pe
ceilalți doi coinculpați, în principal, pe martora S.A., să îi dea suma de 1000
euro, care ar fi reprezentat banii plății de el pentru rezolvarea situației
juridice a acestora. De altfel, inculpatul Ș. a mai făcut o multitudine de
afirmații cu caracter evident mincinos și în discuțiile purtate cu alte
persoane, care nu au fost confirmate ulterior de probele administrate în cauză
și nici măcar nu au mai fost susținute de inculpat.
Relevantă,
în acest sens, este discuția purtată de inculpatul Ș.D.V. purtată cu o persoană
neidentificată: din care reiese că pentru a putea plăti inculpatului Ș.C. suma
de bani cerută de acesta, a luat bani împrumut, fiind nevoit să plătească 500
euro/ săptămână dobândă, afirmație pe care, ulterior, și-a retras-o, arătând că
a plătit banii din resurse proprii.
De
asemenea, afirmația inculpatului în cadrul convorbirilor telefonice că martorul
C.M. știa despre banii ceruți de inculpatul Ș.C., au fost infirmate chiar de
către martor care a arătat constant că nu s-a solicitat vreo sumă de bani de
către inculpatul Ș. pentru cumpărarea de influență la domiciliul inculpatului
Ș.
În
raport de starea de fapt reținută și probele care au fost administrate în
cauză, instanța de fond a apreciat că din coroborarea declarațiilor
inculpaților cu declarațiile martorilor S.A., C.M. și M.I., audiați în faza de
urmărire penală ( cu privire la martorii S.A. și C.M. a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.), nu rezultă că între inculpați
ar fi avut loc în data de 22 august 2009 o discuție în care inculpatul Ș.C.
să-i pretindă inculpatului Ș.D.V., în plus față de suma de 2000 lei primită în
21 august 2009, suma de 8000 lei, deoarece i-a rezolvat cazul prin intermediul
soției sale, care este judecător și să-l fi făcut pe acesta să creadă că în
continuare îi va determina pe judecătorii și procurorii care vor fi investiți
să judeca dosarul său soluții care să-l favorizeze, martorul C.M. arătând că a
fost de față la toată discuția purtată între cei doi inculpați și nu a auzit ca
în cadrul acesteia să se facă asemenea afirmații.
De
asemenea, a reținut că nu s-a dovedit nici predarea de către inculpatul Ș.D.V.
către inculpatul Ș.C. a sumei de 8000 lei, singura sumă remisă acestuia din
urmă fiind cea de 2000 lei, dată de mama inculpatului, Ș.A., la data de 21
august 2009. Acest aspect rezultă din declarațiile inculpaților coroborate cu
declarația martorului M.I., care știa de la mama sa că Ș.A. i-a plătit
inculpatului Ș.C. 2000 lei cu titlu de onorariu avocațial, acesta asistând,
totodată, la o discuție purtată între cei doi coinculpați după începerea
cercetărilor în prezenta cauză, ocazie cu care l-a auzit pe inculpatul Ș.C.
spunându-i inculpatului Ș.D.V. că a primit doar suma de 2000 lei de la mama
acestuia, fără ca ulterior inculpatul Ș.D.V. să-i mai dea altă sumă de bani.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, criticând-o sub
aspectul nelegalității și netemeinicei, apreciind ca fiind greșită soluția de
achitare a inculpaților Ș.C.A. și Ș.D.V. sub aspectul infracțiunilor de trafic
de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 1 lit. g) și art.
6 din Legea nr. 78/2000 și respectiv, cumpărarea de influență, prev. de art. 6
1
alin. (1) rap. la art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000.
În
acest sens, parchetul a susținut, în esență, că soluția pronunțată este în
discordanță cu materialul probator existent la dosar. Astfel, față de
constatarea instanței că declarațiile intimatului inculpat Ș.C.A., referitoare
la eliberarea chitanței la data de 21 august 2009, sunt neconforme cu
realitatea, raportat la declarațiile intimatului inculpat Ș.D.V. care se
coroborează cu declarațiile martorilor M.I., S.A.M. și conținutul
interceptărilor convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul Ș.C.A. a
pretins și primit suma de 8000 lei de la inculpatul Ș.D.V., lăsând să se
înțeleagă că prin intermediul fostei soții, judecător la Tribunalul Satu Mare,
îi poate determina pe magistrați să adopte soluții favorabile acestui din urmă
inculpat, în dosarul în care era cercetat.
În
ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta este dovedită și de
atitudinea mamei inculpatului Ș.D.V., care a refuzat să dea declarații în
cauză.
Pentru
aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și
condamnarea intimaților inculpați la pedepse cu închisoare, cu executare în
regim de detenție, pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Înalta
Curte verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat cât și din
oficiu - potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. - apreciază
hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică și recursul declarat de Parchet
ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Se constată că, în cauză, s-a făcut o analiză judicioasă a
probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către instanța de
fond, reținându-se în mod corect situația de fapt și împrejurarea că prin
activitățile sale inculpatul Ș.C.A. nu a pretins altă sumă de bani inculpatului
Ș.D.V., decât cea primită la data de 21 august 2009, de la mama acestuia și
care reprezenta onorariu de avocat și nu a lăsat să se creadă că ar avea influență
prin intermediul fostei soții, judecător, asupra magistraților ce urmau să
dispună o soluție în cauza în care acesta din urmă era cercetat pentru
favorizarea infractorului. Totodată, în baza probatoriului administrat, în mod
întemeiat, prima instanță a apreciat că nu s-a dovedit nici remiterea sumei de
8000 lei de către inculpatul Ș.D.V., la data de 22 august 2009, către
inculpatul Ș.C.A., în prezența martorului M.I., astfel că, soluția de achitare
a inculpaților, motivat de faptul că faptele reținute în sarcina lor nu există,
este legală și temeinică.
Înalta
Curte în urma analizării probatoriile administrate constată, în acord cu
instanța de fond, că la data de 21 august 2009, inculpatul Ș.C.A. a primit cu
titlu de onorariu avocat de la numita Ș.A., mama inculpatului Ș.D.V., suma de
2000 lei, urmând să-l reprezinte pe acesta din urmă în dosarul nr. 3235/P/2009
al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, în care era cercetat împreună
cu alte persoane sub aspectul infracțiunii de favorizarea infractorului.
În
acest sens, inculpatul Ș.C.A. a încheiat contractul de asistență juridică nr. 214561/2009,
în baza căruia a asigurat asistență juridică inculpatului Ș.D.V., cu ocazia
audierii acestuia la Poliție și Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, la
judecarea propunerii de arestare preventivă de către Judecătoria Satu Mare,
împrejurare în care a fost respinsă propunerea de arestarea și s-a luat față de
inculpatul Ș. o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv, măsura
obligării de a nu părăsi localitatea (încheierea nr. 58 din 22 august 2009 a
Judecătoriei Satu Mare - filele 180-183d.u.p.).
În
acest context, inculpatul Ș.C.A. în îndeplinirea obligațiilor care îi reveneau
în calitatea de apărător ales, s-a deplasat la data de 22 august 2009, împreună
cu martorul C.M., la domiciliul inculpatului Ș.D.V. pentru a-i comunica
hotărârea instanței și obligațiile impuse acestuia, unde până la sosirea
clientului său au consumat o bere oferită de mama inculpatului. După un timp,
inculpatul Ș. și martorul C. au hotărât să plece, însă la ieșirea din bar s-au
întâlnit cu inculpatul Ș., căruia avocatul ales i-a comunicat decizia instanței
și obligațiile pe care trebuie să le respecte pe durata măsurii obligării de nu
părăsi localitatea.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de
trafic de influență constă în acțiunea de traficare a influenței - reală sau
presupusă -, pe lângă un funcționar, care poate săvârșită în una dintre
modalitățile alternative descrise în norma de incriminare respectiv, primirea,
pretinderea ori acceptarea de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile
sale de serviciu.
Se mai constată că, pentru a constitui element material al
infracțiuni de trafic de influență, acțiunile de pretindere și primire a
sumelor de bani sau alte foloase trebuie să îndeplinească anumite cerințe,
respectiv, autorul să acționeze prevalându-se de influența reală sau presupusă,
pe care o are sau lasă să se înțeleagă că o are asupra funcționarului, acesta
să aibă competența funcțională de a efectua actul solicitat și acțiunile
autorului să fie anterioare sau concomitente cu îndeplinirea de către
funcționar a actului cerut.
Sub aspectul laturii subiective autorul infracțiunii de
trafic de influență săvârșește infracțiunea numai cu intenție calificată de
scop, adică pretinderea, primirea de bani sau foloase, ori acceptarea
promisiunii de daruri, trebuie să fie săvârșită pentru a-l determina pe
funcționarul, pe lângă care are sau lasă să se înțeleagă că are influență, să
facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu.
Raportând
aceste considerente de ordin teoretic la prezenta cauză, înalta Curte analizând
actele și lucrările dosarului apreciază că nu s-a dovedit împrejurarea că
inculpatul Ș.C.A. a pretins și primit de la inculpatul Ș.D.V. altă sumă de
bani, decât cei 2000 lei, achitați mama acestuia cu titlu de onorariu avocat,
în scopul traficării influenței, prin intermediul fostei sale soții, pe lângă
magistrații care urmau să dispună o soluție favorabilă în dosarul în care Ș.
era cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului.
Astfel,
din declarațiile inculpatului Ș.C.A. (filele 55-56 dosar instanță și filele
71-75 d.u.p.) rezultă că a încheiat contractul de asistență juridică din 20
august 2009 cu mama inculpatului, Ș.A. (fila 197 d.u.p.) și a primit de la
aceasta suma de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat, iar în baza acestui
contract a asigurat asistență juridică în dosarul nr. 3235/P/2009 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare inculpatului Ș.D.V. După ce
instanța a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de
clientul său, la data de 22 august 2009, împreună cu martorul C.M., a mers la
domiciliul lui Ș. unde i-a comunicat soluția și obligațiile impuse de instanță
pe durata măsurii preventive.
Declarațiile
inculpatului, contrar celor susținute de parchet, se coroborează cu
declarațiile martorului C.M. care a arătat că nu a auzit ca inculpatul să-i fi
solicitat lui Ș.D.V. vreo sumă de bani și nici nu a văzut ca acesta să-i fi
sugerat sau spus că are posibilitatea, ca prin intermediul fostei soții care
este judecător, să intervină la magistrații care îi soluționează dosarul în
vederea obținerii unei soluții favorabile, acest din urmă aspect fiind
confirmat și de către inculpatul Ș. în declarația din data de 13 octombrie 2010
(filele 57-58 dosar instanță fond).
Faptul
că inculpatul Ș.C.A. nu a remis chitanță numitei Ș.A., pentru suma de 2000 lei,
primită cu titlu de onorariu avocat la data de 21 august 2009 și că aceasta din
urmă nu a dorit să dea declarație în fața organelor judiciare, nu pot constitui
împrejurări care să dovedească vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii
de trafic de influență, în condițiile în care din verificările efectuate de
organele judiciare s-a dovedit că aceasta era modalitatea în care inculpatul Ș.C.A.
ținea evidența contractelor, încasa și emitea chitanțe pentru sumele primite ca
onorariu avocat iar poziția procesuală a martorei este justificată de relațiile
de rudenie cu inculpatul Ș. - fiul martorei și întemeiată pe dispozițiile
legale prev. de art. 80 alin. (1) C. proc. pen.
În
ceea ce privește remiterea sumei de 8000 lei, se constată că singura probă care
confirmă primirea banilor de către inculpatul Ș.C.A. în scopul traficării
influenței este declarația cumpărătorului de influență Ș.D.V.
Contrar
celor susținute de parchet, înalta Curte constată că martorii C.M., un apropiat
al familiei Ș. și S.A. și M.I., cercetați și ei pentru favorizarea
infractorului în dosarul nr. 3235/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Satu Mare, nu au confirmat susținerile inculpatului Ș.D.V. (filele 88-90, 91 -
93 d.u.p. și filele fila 108 dosar instanță fond). Este real, că între
inculpatul Ș. și martorii S. și M. au existat discuții telefonice în care Ș. le
spunea că remis inculpatului Ș.C.A. suma de 10.00 lei și le cerea acestora să-l
susțină și ei cu anumite sume de bani pentru că le va profita și lor, în sensul
că el va fi achitat iar martorii vor obține condamnări cu suspendare, însă
aceste afirmații ale inculpatului nu au fost considerate de către cei doi
martori decât încercări de a obține bani de la aceștia. Astfel, martora S.
chiar a discutat cu tatăl său care i-a sugerat că inculpatul doar vrea să
obțină de la acesta suma de 1000 euro.
Mai
mult, martorul C.M. nu confirmă remiterea vreunei sume de bani inculpatului Ș.
de către Ș. cu ocazia întâlniri din data de 22 august 2009, deși inculpatul Ș.D.V.
în declarațiile date a arătat că de fată la remiterea banilor a fost martorul C.
iar martorul M. în declarația dată în fata instanței a arătat că la data de 10
noiembrie 2009 a participat la o discuție între cei doi inculpați însă
inculpatul Ș. a susținut că nu a primit altă sumă de bani decât cea de 200 lei
cu titlu de onorariu avocat.
Astfel,
sub aspectul laturii obiective, în baza probatoriului administrat și analizat,
nu se poate reține că prin acțiunile sale inculpatul Ș.C.A., a pretins și
primit suma de 8000 lei de la inculpatul Ș.D.V. în vederea traficării
influenței lăsând acestuia să înțeleagă că prin intermediul fostei soții,
magistrat în cadrul Tribunalului Satu Mare, ar putea influența magistrații care
urmau să soluționeze dosarul în care cumpărătorul de influență era cercetat sub
aspectul comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului, în vederea
adoptării unei soluții favorabile acestuia. Primirea sumei de 2000 lei de la
mama inculpatului Ș., a fost realizată de către inculpatul Ș. cu titlu de
onorariu avocat, pentru asigurarea asistenței juridice inculpatului Ș. la
organele de urmărire penală și instanța de judecată, conform contractului de
asistență juridică nr. 214561 din 20 august 2009. Chiar inculpatul Ș. declară
că atunci când a fost reprezentat de avocatul său la poliție, parchet și în
fața instanței nu a discutat cu acesta despre remiterea vreunei sume de bani
sau despre posibilitatea cumpărării de influență prin intermediul fostei soții
a inculpatului Ș.
Sub
aspectul laturii subiective, înalta Curte constată că infracțiunea poate fi
comisă numai cu intenție calificată de scop, or, cu excepția declarației
cumpărătorului de influență, nicio altă probă nu face dovada că inculpatul Ș.
ar fi pretins sau primit vreo sumă de bani în scopul determinării magistraților
să adopte o soluție favorabilă cu privire la inculpatul Ș.D.V.
În
ceea ce privește cumpărarea de influență, înalta Curte reține că, în cauză,
raportat la situația de fapt reținută de prima instanță și însușită de către
instanța de recurs, nu s-a dovedit remiterea sumei de 8000 lei de către
inculpatul Ș.D.V., susținerea acestuia fiind infirmată atât de inculpatul Ș.
cât și de martorul C., prin urmare, în mod întemeiat s-a apreciat că nici
această faptă nu există.
Pentru
toate aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiat criticile
parchetului, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea,
apreciind hotărârea pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și
temeinică.
În
conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile
judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 77/P
din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze cu minori,
privind pe inculpații Ș.C.A. și Ș.D.V.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Ș.C.A. până la
prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Ș.D.V., în sumă de
200 se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 4 februarie 2013