ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 802/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin plângerea penală înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 28 ianuarie 2011,

petiționara F.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de mai multe

persoane nedeterminate, însă determinabile prin prisma informațiilor oferite în

cuprinsul plângerii.

Î

n

urma cercetărilor efectuate, persoanele reclamate au fost identificate ca

fiind

M.T., B.R., P.I.A., C.T., Ș.V., B.D., P.V., D.V., P.M. și M.C., C.D., B.C., C.R.,

B.S., Z.B., H.P.L., I.D., C.A., P.S., P.M. și D.I.

Prin ordonanța nr. 59/P/2011 din 12

aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații M.T., B.R., P.I., C.T., Ș.V., B.D.,

P.V., D.V., P.M. și M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen. și disjungerea cauzei față de ceilalți intimați și declinarea

cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, spre competentă

soluționare.

Plângerea formulată de petiționară

împotriva soluției procurorului, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin ordonanța nr. 359/II/2/2011 din 9 mai

2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Nemulțumită de modul de soluționare a

plângerilor sale, petiționara a formulat o nouă plângere, întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., pe care a adresat-o Curții de

Apel Oradea.

Prin sentința penală

nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011

a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara F.V. împotriva

ordonanței nr. 59/P/2011 din 12 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, menținându-se rezoluția atacată.

La data de 13 octombrie 2011,

petiționara F.V. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 107/PI/2011

din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală și pentru Cauze

cu Minori.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția

Penală sub nr. 296/35/2011.

La termenul fixat pentru soluționarea

recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385

15

pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 278 alin. (10) C. proc. pen.

a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de

petiționară.

Analizând recursul declarat de

petiționara F.V., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită,

cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

Astfel,

corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai

în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de

atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc,

căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8)

al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, se constată că sentința

penală nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea - Secția

Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată sub imperiul modificărilor

legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte

din categoria hotărârilor supuse recursului.

În consecință, recursul declarat de

petiționara F.V. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor

prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen. ce pot fi recurate, este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi

obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționara F.V.

împotriva

sentinței penale nr. 107/PI/2011 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea

- Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă recurenta petiționară F.V. la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

martie 2012.