ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.06.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4916/2012

HOTĂRÂRE
27.06.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4916/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 4/3/2000 de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor întregii Legi nr. 14/2003 privind

partidele politice, precum și a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea

partidelor politice și a campaniilor electorale, în raport de dispozițiile art.

51 din Constituția României, excepție formulată de către petentul Partidul

Solidarității Democratice pentru șanse egale și o societate mai bună.

Prin aceeași încheiere,

s-a acordat termen de fond pentru soluționarea cererii de înregistrare la data

de 18 februarie 2011.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs Partidul Solidarității Democratice pentru șanse egale și o societate

mai bună, arătând că prin actul procedural atacat a fost încălcată competența Curții

Constituționale, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., s-au invocat motive străine de natura

pricinii, și au fost încălcate instrumente juridice fundamentale semnate de România.

Prin decizia civilă

nr. 734/R din 6 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. 1222/2/2011, s-a respins cererea de declinare a cauzei la

Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat perimat recursul împotriva

încheierii de ședință din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 4/3/2000.

Referitor la cererea de

declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea

de Apel București a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin.

(3) C. proc. civ., este competentă să soluționeze cauza, solicitarea în acest sens

fiind neîntemeiată.

Referitor la recursul

declarat împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale,

Curtea de Apel București a constatat că judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. la data de 11 februarie 2011,

fiind repusă pe rol, din oficiu, la data de 22 februarie 2012, cu termen pentru

discutarea perimării la data de 16 martie 2012.

Cum la data de 13 martie

2012 petentul a formulat cerere de recuzare, la termenul din 16 martie 2012 cauza

a fost înaintată completului următor pentru soluționarea cererii de recuzare, care

a fost respinsă prin încheierea din 19 martie 2012.

Ulterior soluționării

cererii de recuzare, s-a acordat termen pentru discutarea perimării la data de 6

aprilie 2012, iar la data de 5 aprilie 2012, A.C.M.E. a solicitat declinarea competenței

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere că de

la data suspendării judecății pentru lipsa părților intervenită la data de 11 februarie

2011 și până la repunerea pe rol din oficiu, cauza a fost lăsată în nelucrare mai

mult de 1 an din culpa părții, Curtea de Apel București a constatat perimat recursul

declarat împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la 21 ianuarie 2011.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs A.C.M.E., arătând că prin hotărârea pronunțată a fost încălcată

competența Curții Constituționale, au fost încălcate formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., s-au invocat motive

străine de natura pricinii, și au fost încălcate instrumente juridice fundamentale

semnate de România.

Recursul este inadmisibil,

pentru următoarele argumente:

Căile de atac reprezintă

mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și în final, remedierea

erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor

lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Recursul este o cale extraordinară

de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale

sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a

soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor

legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții,

recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei

căi de atac.

O asemenea concluzie derivă

din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea

drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, decizia civilă

nr. 734/R din 6 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. 1222/2/2011 reprezintă o decizie prin care s-a soluționat

recursul formulat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus sesizarea Curții

Constituționale.

Cum hotărârea de soluționare

a recursului este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de A.C.M.E. împotriva deciziei nr. 734 R din 6 aprilie 2012 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1849/2013
Asupra recursului civil de față, constată: Prin decizia nr. 1803/R din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimat recursul declarat de intervenientul Partidul Solidarității Democratice pentru șans
ÎCCJ 2018-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2019
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 24 august 2000, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2000, petentul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale
ÎCCJ 2013-01-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 359/2013
Asupra cauzei de față constată următoarele. Prin încheierea de ședința din 01 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. 4020/2/2012, Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea
ÎCCJ 2005-06-06
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 168/2005
Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 173 din 17 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ., a fost anul
ÎCCJ 2005-03-14
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 76/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 aprilie 2004, Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a solicitat Biroului Electoral Central, întocmirea semn
Sursă