ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4916/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4916/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4/3/2000 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor întregii Legi nr. 14/2003 privind partidele politice, precum și a Legii nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, în raport de dispozițiile art. 51 din Constituția României, excepție formulată de către petentul Partidul Solidarității Democratice pentru șanse egale și o societate mai bună.
Prin aceeași încheiere, s-a acordat termen de fond pentru soluționarea cererii de înregistrare la data de 18 februarie 2011. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Partidul Solidarității Democratice pentru șanse egale și o societate mai bună, arătând că prin actul procedural atacat a fost încălcată competența Curții Constituționale, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., s-au invocat motive străine de natura pricinii, și au fost încălcate instrumente juridice fundamentale semnate de România. Prin decizia civilă nr. 734/R din 6 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1222/2/2011, s-a respins cererea de declinare a cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat perimat recursul împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 4/3/2000.
Referitor la cererea de declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel București a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) C. proc. civ., este competentă să soluționeze cauza, solicitarea în acest sens fiind neîntemeiată. Referitor la recursul declarat împotriva încheierii de ședință prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale, Curtea de Apel București a constatat că judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
la data de 11 februarie 2011, fiind repusă pe rol, din oficiu, la data de 22 februarie 2012, cu termen pentru discutarea perimării la data de 16 martie 2012. Cum la data de 13 martie 2012 petentul a formulat cerere de recuzare, la termenul din 16 martie 2012 cauza a fost înaintată completului următor pentru soluționarea cererii de recuzare, care a fost respinsă prin încheierea din 19 martie 2012. Ulterior soluționării cererii de recuzare, s-a acordat termen pentru discutarea perimării la data de 6 aprilie 2012, iar la data de 5 aprilie 2012, A.C.M.E. a solicitat declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere că de la data suspendării judecății pentru lipsa părților intervenită la data de 11 februarie 2011 și până la repunerea pe rol din oficiu, cauza a fost lăsată în nelucrare mai mult de 1 an din culpa părții, Curtea de Apel București a constatat perimat recursul declarat împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la 21 ianuarie 2011. Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.C.M.E., arătând că prin hotărârea pronunțată a fost încălcată competența Curții Constituționale, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., s-au invocat motive străine de natura pricinii, și au fost încălcate instrumente juridice fundamentale semnate de România.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, decizia civilă nr. 734/R din 6 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 1222/2/2011 reprezintă o decizie prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale. Cum hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.C.M.E. împotriva deciziei nr. 734 R din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2012.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.