ÎCCJ, Decizia nr. 168/2005

Asupra cererii de revizuire de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 173 din 17

mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea

prevăzută de art. 308 C. proc. civ., a fost anulat recursul declarat de

contestatorul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 3201 din 30 aprilie 2004, pronunțată

de secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2916/2004.

Împotriva acestei hotărâri,

recurentul a formulat contestație în anulare.

La termenul din 13 decembrie

2004, fixat pentru judecarea contestației în anulare, contestatorul menționat a

invocat excepția de neconstituționalitate a legii partidelor politice, în

raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Constituția României și a solicitat

sesizarea Curții Constituționale, pentru a decide asupra acesteia.

Prin încheierea pronunțată

în aceeași zi, în dosarul nr. 145/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 9 judecători, a respins excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.

S-a reținut că obiectul cauzei

privește examinarea motivului de contestație în anulare invocat, cu referire la

neîndeplinirea procedurii de citare în etapa procesuală a recursului, în raport

cu dispozițiile art. 725 alin. (4) și art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în

redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate.

Prin urmare, nu este

îndeplinită condiția pertinenței, cu referire la legătura cu cauza a textului a

cărui constatare a neconstituționalității se cere, așa încât urmează a fi

aplicate dispozițiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri,

petentul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a declarat recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, prin decizia nr. 76 din 14 martie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 321/2004, a respins recursul, ca nefondat.

La data de 21 martie 2005,

Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a solicitat revizuirea acestei din urmă hotărâri.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege

sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În raport cu etapa procesuală și

obiectul căii de atac exercitate, dispozițiile legale care au legătură cu cauza,

sunt reprezentate de dispozițiile art. 322 și art. 308 alin. (4) C. proc. civ.,

în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că

dispozițiile legale invocate de recurent, nu au legătură cu cauza, așa încât nu

este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată.

Or, prin art. 29 alin. (6)

din același act normativ, s-a stabilit că „dacă excepția este inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o

încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale”.

Prin urmare, constatând că

cererea nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, în sensul că dispozițiile legale asupra neconstituționalității

cărora se solicită a se decide, nu au legătură cu cauza, Curtea va respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale, conform alin. (6) al aceluiași

articol din actul normativ menționat.

Pe de altă parte,

posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești

pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor

formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui

raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă

constituțională.

Însă, potrivit art. 129 din

Constituția României, revizuită, părțile pot exercita căile de atac, numai în

condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui

principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin

norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac,

corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea

conținutului fiecărei etape procesuale și a conduitei subiecților procesuali,

constituie o garanție a egalității părților, a protejării drepturilor

subiective deduse judecății, a pronunțării de hotărâri corespunzătoare

adevărului și legii.

Această reglementare are

aptitudinea de a răspunde exigențelor noii perspective asupra justiției,

generate de dispozițiile art. 21 din Constituția României, revizuită, art. 13

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Drept urmare, pentru

considerentele ce preced, revine părții interesate, obligația de a sesiza

instanța de judecată, cu căi de atac, în condițiile legii procesuale.

Între alte condiții, ce se

cer a fi întrunite cumulativ, admisibilitatea căii extraordinare de atac se

examinează în raport cu existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe

această cale, determinată ca atare de lege și întemeierea acesteia, restrictiv,

pe motivele de anulare prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar retractarea

hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.

Pe de altă parte, în raport cu

modificările succesive ale unor norme procedurale, cu referire la acțiunea în

timp a legii de procedură, urmează a se reține că hotărârile judecătorești,

potrivit regulii

tempus regit actum,

sunt supuse căilor de atac determinate

de legea în vigoare la data pronunțării.

În cauză, recursul declarat

de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a fost anulat, în cadrul procedurii admisibilității în principiu, în temeiul art. 308 C.

proc. civ.

Însă, potrivit art. 308 alin.

(4) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate

cu contestație în anulare, decizia motivată dată în cadrul acestei proceduri, „nu

este supusă nici unei căi de atac”.

Petentul a formulat totuși

contestație în anulare, în cursul judecării căreia a invocat o excepție de

neconstituționalitate inadmisibilă.

Revizuirea privește încheierea prin

care s-a dispus, în etapa procesuală a contestației în anulare, asupra

excepției de neconstituționalitate invocată de petent.

Or, potrivit art. 322 C. proc. civ.,

sunt supuse revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când

evocă fondul.

Se constată, așadar, neîndeplinirea

uneia dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea

unei căi de atac, cu referire la existența unei hotărâri susceptibile a fi

supuse controlului judiciar, determinată ca atare de lege.

Or, admiterea unei căi de atac în

alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesual civilă, constituie o

încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o

soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor dispoziții ale

Legii nr. 303/2004, Legii nr. 304/2004, Legii nr. 317/2004 și Codului de

procedură civilă, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000, O.U.G. nr. 290/2000

și O.U.G. nr. 59/2001, art. 269, în raport cu art. 5 din Constituția României

și art. 44 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea formulată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate mai Bună privind revizuirea deciziei nr. 76 din 14 martie 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,

în dosarul nr. 321/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2005.