ÎCCJ, Decizia nr. 76/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 21 aprilie 2004,

Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a solicitat Biroului Electoral Central, întocmirea semnului său electoral.

Biroul Electoral Central,

prin hotărârea nr. 9 din 24 aprilie 2004, a respins cererea, cu motivarea că

partidul menționat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr.

14/2003, deoarece nu este menționat în lista partidelor înregistrate legal,

până la 21 aprilie 2004, care a fost înaintată Tribunalului București.

S-a reținut, în acest sens,

că petentul nu a depus la doar hotărâre judecătorească irevocabilă, din care să

rezulte înregistrarea sa ca partid politic.

Împotriva acestei hotărâri,

petentul a formulat contestație, la data de 28 aprilie 2004, susținând că

soluția pronunțată nu este imparțială și că, prin aceasta, i-au fost încălcate

drepturi recunoscute prin Constituția României și Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene.

Prin decizia nr. 3201 din 30

aprilie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a respins

contestația, ca inadmisibilă, motivând că hotărârile Biroului Electoral Central

nu sunt susceptibile de a fi supuse vreunei căi de atac, decât dacă se referă

la cazurile prevăzute în art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 67/2004, ceea

ce nu se regăsește în cauză.

Petentul a declarat recurs

împotriva ambelor hotărâri.

Prin decizia nr. 173 din 17

mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în compunerea

prevăzută de art. 308 C. proc. civ., a anulat recursul declarat de contestator.

S-a motivat că,

examinându-se calea de atac exercitată, în raport cu cerințele de

admisibilitate prevăzute de art. 308 C. proc. civ., s-a constatat

neîndeplinirea condițiilor de formă menționate în art. 302

1

pct. 1

din același cod, care trebuiau cuprinse în declarația de recurs.

S-a relevat că, de altfel,

petentul nici nu a invocat, în sprijinul recursului, vreunul din motivele de

casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., iar conținutul

criticilor formulate nici nu fac posibilă încadrarea lor în acele motive.

În fine, s-a învederat că

recursul apare și inadmisibil, întrucât nu a fost îndeplinită una dintre

condițiile cerute a fi întrunite cumulativ, și anume, existența unei hotărâri

susceptibilă de reformare, ca urmare a exercitării acestei căi de atac.

Împotriva acestei decizii,

petentul a formulat contestație în anulare, susținând că recursul a fost

soluționat cu încălcarea drepturilor la apărare și fără îndeplinirea procedurii

de citare.

La termenul din 13 decembrie

2004, fixat pentru soluționarea contestației în anulare, reprezentantul

Partidului Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a invocat excepția de neconstituționalitate a legii partidelor politice, în raport cu

prevederile art. 4 alin. (1) din Constituția României, solicitând sesizarea

Curții Constituționale, pentru a se pronunța asupra acestei excepții.

Prin încheierea din 13

decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet

format din 9 judecători, constatând că excepția de neconstituționalitate

invocată este inadmisibilă, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

S-a motivat că în raport cu

dispozițiile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea de la data

pronunțării deciziei atacate cu contestație în anulare, precum și cu cele ale art.

725 alin. (4) din același cod, modificat prin O.U.G nr. 138/2000, concordante

cu principiul general al neretroactivității legii, stabilit prin art. 15 alin.

(2) din Constituție și art. 1 C. civ., se impune a se reține că nu există

legătură între textele de lege a căror constituționalitate este contestată și

speța în care este invocată excepția.

Împotriva acestei încheieri,

Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a declarat recurs.

În sprijinul recursului, s-a

susținut, în esență, că decizia menționată a fost pronunțată cu încălcarea

prevederilor art. 1, 4, 8, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 27, 28, 30, 31, 34, 36, 37,

40, 41, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 52, 54, 56, 57, 124, 126, cu referire la art. 133

alin. (1), art. 135, art. 136, art. 142, art. 146 lit. d) și art. 154 din

Constituția României, precum și cu nesocotirea dispozițiilor din Carta

Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Pe lângă caracterul inform

al acestor susțineri, cu referiri la prevederi cu vădită inaplicabilitate în

speță, mai este de observat că, așa cum corect s-a relevat prin considerentele

încheierii atacate, dispozițiile legale a căror constituționalitate a fost

constatată, nu are legătură cu cauza de față.

Astfel, așa cum s-a

subliniat în cuprinsul încheierii menționate, față de conținutul susținerilor

formulate de reprezentantul petentului, prin memoriile depuse la data de 13

decembrie 2004, când a fost invocată excepția de neconstituționalitate,

obiectul cauzei îl constituia examinarea motivului de contestație în anulare,

în raport cu dispozițiile art. 725 alin. (4) și cu cele ale art. 308 alin. (4) C.

proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei atacate.

Or, potrivit art. 725 alin.

(4) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, „hotărârile pronunțate

înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și

termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

În raport cu textul de lege

menționat, care este concordant cu principiul general al neretroactivității

legii civile, stabilit prin art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1

C. civ., legea procesuală produce efectele pentru care a fost adoptată în

întreaga perioadă de timp în care dispozițiile sale au fost active, adică de la

data intrării în vigoare și până la abrogare.

În acest context, ținându-se

seama de prevederea de la art. 308 alin. (4) C. proc. civ., ce era în vigoare

la data pronunțării deciziei atacate cu contestație în anulare, potrivit căreia

„în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu

îndeplinește condițiile de formă sau că motivele de recurs invocate și

dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304, anulează sau,

după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea

părților, care nu este supusă nici unei căi de atac”, este evidentă lipsa de

legătură, pentru această etapă procesuală a excepției de neconstituționalitate

invocate, cu obiectul cauzei.

Cum, în raport cu prevederile

art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța de

judecată are îndatorirea să verifice excepția de neconstituționalitate sub

aspectul existenței legăturii între dispoziția legală contestată și

soluționarea cauzei, se constată că, în lipsa acestei legături, în mod corect

s-a procedat de către Completul de 9 judecători, la respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale, această soluție fiind conformă cu

prevederile de la alin. (6) al aceluiași text de lege.

De altfel, este de observat

că din înseși susținerile formulate, prin cererile și căile de atac exercitate

de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună, rezultă că acest partid nu este înregistrat, astfel că, neavând personalitate

juridică, nu poate avea nici calitate procesuală activă.

Ca urmare, rezultă că în

lipsa posibilității de a fi parte în proces, deoarece, nefiind înregistrat, nu

are calitate de persoană juridică, Partidul Solidarității Democratice pentru

Șanse Egale și o Societate mai Bună nu este îndreptățit să formuleze cereri,

excepții de neconstituționalitate și să exercite căi de atac de natura celor la

care a recurs în această cauză.

În consecință, urmează ca

recursul declarat împotriva încheierii menționate, să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate mai Bună împotriva încheierii din 13 decembrie 2004, pronunțată în dosarul

nr. 145/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet format din 9

judecători.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2005.