ÎCCJ, Decizia nr. 263/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 9 din 20 octombrie 2004, B.E.C. a respins cererea formulată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună, cu motivarea că acest partid, nefiind înregistrat ca organizație politică, nu îndeplinește condițiile prevăzute în Legea nr. 373/2004. Împotriva acestei hotărâri, Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a formulat contestație, susținând că B.E.C., a cărui componență o contestă, i-a respins abuziv semnul electoral, pentru a dezinforma electoratul și a favoriza unele interese de grup.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5879 din 26 octombrie 2004, a respins contestația, cu motivarea că este tardivă, în raport cu data de 17 octombrie 2004, când a expirat termenul de completare a B.E.C., deoarece a fost depusă abia la 22 octombrie 2004, cu depășirea celor 48 de ore în care putea fi formulată, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 373/2004. Ulterior, Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei menționate, cerând, totodată, suspendarea executării acesteia.

Printr-o altă petiție, depusă la data de 24 noiembrie 2004, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate, cu privire la mai multe articole din Legea nr. 90/2003, Legea nr. 43/2003, Legea nr. 14/2003, Legea nr. 92/1992 și Legea nr. 47/2003, iar la termenul din 25 noiembrie 2005 a invocat, oral, și excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 370/2004 și Legii nr. 373/2004, solicitând sesizarea Curții Constituționale, pentru a se pronunța asupra acestor excepții. Prin decizia nr. 6605 din 25 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând că textele a căror neconstituționalitate a fost invocată, nu au legătură cu soluționarea contestației în anulare.

Prin aceeași decizie, contestația în anulare a fost respinsă, cu motivarea că decizia la care se referă, nu este susceptibilă de a fi atacată nici pe calea contestației în anulare de drept comun, prevăzută în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și nici pe calea contestației în anulare speciale, prevăzută în art. 318 alin. (1) din același cod. Împotriva acestei ultime decizii, Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a declarat recurs. Recursul nu este admisibil. În adevăr, prin art. 320 alin. (3) C. proc. civ., se prevede că „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”. Așa fiind și cum, sub aspect procedural, contestația în anulare are un caracter accesoriu în raport cu acțiunea de fond, rezultă că decizia pronunțată asupra acestei căi extraordinare de atac, de către o instanță de recurs, nu mai poate fi supusă și ea, la rândul său, recursului.

În consecință, constatându-se că, în speță, decizia prin care s-a soluționat contestația în anulare, se referă la o decizie pronunțată în recurs, care nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe nici o cale, urmează ca recursul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună, împotriva deciziei nr. 6605 din 25 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.